”Our Common Mission”. Întâlnire regională la Varșovia dedicată protecției minorilor

Cetatea Vaticanului - prof. Hanna Suchocka
6 septembrie 2021 - Vatican News. Comisia Pontificală pentru Tutelarea Minorilor a fost înființată în 2014 ca instituție consultativă în serviciul Sfântului Părinte. Îndatorirea Comisiei este ”să propună Sfântului Părinte inițiative de promovare a responsabilității în rândul Bisericilor particulare în domeniul protecției tuturor minorilor și a adulților vulnerabili” (Statut, art. 1). Încă de la început, principala preocupare a Comisiei a fost să găsească modul cel mai bun de a proteja copiii și de a-l ajuta pe Papa și Biserica să ajungă la acest obiectiv. Rolul Comisiei, printre altele, nu a fost niciodată acela de a-și asuma responsabilități pentru cazurile individuale de abuz (competență care revine, în schimb, unei autorități judiciare sau unui tribunal).

În scurt timp, a devenit evident că, în multe cazuri, comportamentul Bisericii – îndreptat înspre propria apărare – o cufunda din ce în ce mai mult într-o situație periculoasă, provocând alte daune. Resentimentul cel mai profund era provocat de cei care, aflați într-o poziție de autoritate, au voit să tuteleze reputațiile individuale și au încercat să evite scandalurile acoperindu-i pe abuzatori, transferându-i și provocând în acest fel noi abuzuri asupra copiilor în loc să caute protecția lor. Comisia a împărtășit principiile fundamentale generale precum credibilitatea, transparența, responsabilitatea și așa-numita ”accontability” [obligația de a da cont]. Oricine ar fi responsabil de alții trebuie să răspundă, la modul cel mai transparent, de modul în care se folosește de propria autoritate; nu este admis niciun criteriu de auto-reglementare cu ușile închise, inclusiv gestiunea aspectelor profesionale de roluri pastorale, de învățământ, de consultanță și de implicare a comunității.

În prima perioadă, Comisia Pontificală a dat curs mai multor activități și inițiative care au atins probleme de ordin general, precum secretul pontifical și obligația semnalării. În același timp, au fost lansate diverse inițiative la nivel local. Atenția se concentrează substanțial asupra unor regiuni în care deja se vorbea mult de abuzuri, cum ar fi, de exemplu, Chile. Comisia este implicată în organizarea unor proiecte și conferințe, precum Conferința Latinoamericană pentru Tutelarea Minorilor, din 2017, organizată alături de Comisia Pontificală și Arhidieceza de Bogotà (Columbia), cu participarea CLAR (Confederația Latinoamericană a Persoanelor Consacrate), CELAM (Consiliul Episcopal Latinoamerican), a școlilor catolice, a instituțiilor guvernamentale, ONG-uri internaționale și locale, a mijloacelor de informare internaționale și a Bisericilor de alte confesiuni creștine; sau, în proiecte de verificare a condițiilor de tutelare în educația și formarea din școlile catolice, cu proiecte-pilot lansate în Africa de Sud, Columbia, India, Filipine și Tonga.

Europa Centrală și de Est
În această primă fază, Europa Centrală și de Est au rămas în afara principalului domeniu de interes al Comisiei. În timp ce inițial se părea că Bisericile din această regiune ar fi fost cruțate de aceste probleme, din păcate, mai târziu a devenit evident că nu era așa.

Ideea, sau mai degrabă necesitatea, de a organiza o conferință pentru această regiune geografică a apărut la finele anului 2017, înainte de Summit-ul Internațional care a avut loc în Vatican. Conferința ”Our common mission of safeguarding God’s children” a fost programată inițial pentru luna februarie a anului 2019 și apoi amânată pentru 2020 datorită Întâlnirii voită de papa Francisc în Vatican chiar în luna februarie a anului 2019. Din păcate, pandemia de Covid-19 nu a permis organizarea acesteia în perioada respectivă, de unde și motivul pentru care, în cele din urmă, Comisia a aprobat data lunii septembrie a anului 2021 pentru desfășurarea acestei Conferințe.

Încă din 2017 devenise evident faptul că fenomenul abuzurilor sexuale avea o amploare mult mai mare decât se credea în țările Europei Centrale și de Est și că nu era limitat la o singură țară. De aceea, Comisia Pontificală a înțeles importanța organizării acestei Conferințe la un nivel regional mai amplu. În plus, ținând cont chiar de relevanța și importanța Bisericii polone, dar și de numărul cazurilor care au venit la lumină în această țară, s-a decis ca desfășurarea Conferinței să aibă loc la Varșovia, dar și faptul ca aceasta să nu concentreze numai asupra situației din Polonia.

În această regiune există țări diferite, situații religioase diferite și comunități ecleziale diferite. În pofida acestei diversități, problema abuzurilor sexuale asupra minorilor există, la diferite niveluri, în toată regiunea. Pentru a putea înfrunta provocările este necesar un schimb de experiență între Bisericile din toată regiunea. În lupta cu plaga abuzului sexual asupra minorilor și în realizarea obiectivului statutar de a promova responsabilitatea Bisericilor locale, Comisia Pontificală își exprimă toată solidaritatea față de Bisericile din Europa Centrală și de Est pentru angajamentul acestora de a preveni și a înfrunta răul provocat de trădarea arătată față de tinerii din regiune. O modalitate de a-și exprima solidaritatea este aceea de a oferi oportunitatea liderilor acestor Biserici de a se întâlni și de a învăța unii de la alții și de la cei care au o experiență deosebită și/sau care s-au confruntat cu realitățile crizei într-un spirit de comuniune și determinare pentru a garanta că Biserica este un loc sigur pentru tineri. Un alt obiectiv al Conferinței este prevenirea fenomenului.

La Conferința ”Our Common Mission” vor participa reprezentanți din aproape toate țările regiunii Europei Centrale și de Est: Polonia, Slovacia, R. Cehă, Ucraina, România, Croația, Belarus, Ungaria, Slovenia, Lituania, Letonia, Estonia, Rusia, Serbia, Muntenegru, Kosovo, Macedonia de Nord, R. Moldova, Albania, Bulgaria, Germania (prin ”Renovabis”). Din fiecare țară vor participa persoane desemnate de respectivele Conferințe Episcopale, inclusiv coordonatorii sau delegații la Conferință și reprezentanții congregațiilor călugărești.

Documentul motu proprio din 2019 ”Vos estis lux mundi”, al papei Francisc, prin care se stabilește procedura care cheamă în cauză autoritățile bisericești, este documentul pe care se bazează această Conferință.

Situația este în evoluție dinamică
Circumstanțele s-au schimbat de la înființarea Comisiei. Se pot deosebi două faze în cea mai mare parte a Bisericilor locale: prima, în care crește văzând cu ochii conștientizarea faptului că unii preoți au abuzat de minori; a doua, când devine evident că ierarhia Bisericii a dat dovadă de lipsuri grave în a răspunde la denunțurile primite. Succesiunea strânsă a evenimentelor din 2018, cu acuzații care au implicat un lider de înalt profil al Bisericii, precum cardinalul Theodore McCarrick, precum și neglijența autorităților bisericești în a trata denunțurile au avut un impact negativ important asupra opiniei publice în ceea ce privește credibilitatea și încrederea în conducerea Bisericii. Interpretarea legii, în ceea ce privește responsabilitatea unui superior relativ la o acțiune a unui subaltern, s-a schimbat: aceasta înseamnă că astăzi este posibil a considera responsabilă o entitate legală bisericească de dauna provocată de abuzul sexual din partea unui preot, chiar dacă acesta nu s-a întâmplat ”în cadrul” eventualei îndepliniri a unei îndatoriri canonice din partea preotului, cum este predarea orei de religie sau administrarea sacramentelor. În domeniul jurisdicției bisericești, papa Francisc a decis că dacă episcopii dau greș în îndatorirea lor, trebuie să dea cont de aceasta. Această criză cere o reflecție teologică și canonică referitoare la responsabilitatea unui episcop diecezan în ceea ce privește garanția de prevenire, intervenire, justiție și reparare.

În țările din Europa Centrală și de Est crește conștiința socială și instituțională cu privire la problemele care provin din abuzurile sexuale asupra minorilor. Biserica locală devine conștientă de această problemă. Există în continuare o mentalitate înrădăcinată de secretoșenie și neîncredere, moștenire a trecutului comunist. Este foarte important ca acest aspect să fie luat în considerare la Conferința de la Varșovia.

Obiectivele principale ale Conferinței
A realiza un schimb de experiențe și de reflecții comune vizând cunoașterea felului în care Bisericile din Europa Centrală și de Est înfruntă fenomenul abuzurilor sexuale asupra minorilor.
A inspira autoritățile din Biserică să-și asume responsabilitățile cuvenite pentru a înfrunta de o manieră corectă abuzurile asupra minorilor printr-un răspuns adecvat la delictele comise de unii membri ai clerului și la gravele erori ale unor autorități bisericești, împreună cu un puternic angajament în favoarea prevenirii.
A promova în țările Europei Centrale și de Est o mai bună înțelegere a poziției Sfântului Scaun cu privire la abuzurile sexuale asupra minorilor comise de unii membri ai clerului.
A promova o mai bună înțelegere în instituțiile Sfântului Scaun referitoare la necesitatea unei asistențe particulare a Bisericilor din Europa Centrală și de Est pentru a înfrunta fenomenul abuzurilor sexuale din partea unor preoți.
A crea o platformă de colaborare și de schimburi regulare între țările Europei Centrale și de Est.
A promova comunicarea între autoritățile bisericești și credincioși și societatea civilă din țările Europei Centrale și de Est.
Înființarea unui grup de lucru care să reprezinte o platformă pentru un viitor schimb regular și colaborator în construcția de domenii sigure pentru minori.

Începutul, nu sfârșitul
Încă de la început a fost precisa convingere împărtășită a tuturor membrilor Comisiei că domeniile de bune practici ar trebui să cuprindă programele de formare și instruire. În toate acestea, unul din aspectele cruciale este garanția dreptului la informare. Informația existentă este insuficientă: există carențe, în particular, în domeniul juridic. Printre numeroasele inițiative, recunoașterea adevărului și dreptatea ca drept al victimelor are o importanță foarte mare și, din acest motiv, este necesar să fie recunoscute standardele minimale ale dreptului la informare. Nu există Biserică locală, în oricare regiune a lumii s-ar afla, care să fie imună de consecințele tragediei abuzului sexual asupra minorilor. Lecțiile de asumare a responsabilității și a transparenței oferite de alte jurisdicții trebuie să fie asumate. Tema dreptului la informare este în faza sa inițială și va fi necesar un studiu îndelungat și aprofundat care să efectueze o analiză a funcționării sale, dar și un schimb de experiență.

Aceasta dovedește în mod vădit că apropiata Conferință de la Varșovia reprezintă începutul, nu sfârșitul acestei activități, dorind să dea startul unor inițiative și activități comune.

Hanna Suchocka este profesor de drept constituțional. Expertă în drepturile omului la Universitatea din Poznan, în Polonia, a fost prim-ministrul Republicii Polone între 1992-1993 și ambasador al țării pe lângă Sfântul Scaun între 2001-2013. În 2018 a fost reconfirmată de papa Francisc ca membru al Comisiei Pontificale pentru Tutelarea Minorilor.

[N.B. Traducere de lucru]