Simbolurile Adventului și rugăciunea Bisericii

Cetatea Vaticanului –  A. Mărtinaș

Vatican News – 30 noiembrie 2021. Coroana de Advent nu este un obicei străvechi. Se pare că a apărut pentru prima dată printre luteranii germani abia în secolul al XVI-lea, dar a fost introdusă chiar mai târziu, în 1839, de către pastorul protestant Johann Hinrich Wichern, care s-a numărat printre fondatorii așa numitei „Home Mission” (Misiune la domiciliu), o mișcare de pionierat în Germania care se ocupa de pastorația în mediul urban. Prima coroană era alcătuită dintr-o roată mare de lemn cu mai multe lumânări, douăzeci de lumânări mici pentru zilele săptămânii și patru pentru duminici. Mai târziu, această tradiție specifică bisericilor protestante germane a fost adoptată și de bisericile catolice. La început, coroana de Advent se putea vedea doar în lăcașuri bisericești, dar cu timpul a intrat în casele particulare din întreaga lume.

Advent, lumânări și zile de așteptare

Se spune că ideea i-a venit pastorului Wichern de la copiii din orfelinat. Ei îl tot întrebau câte zile mai sunt până la Crăciun. Și astfel, cu lumânările care trebuie aprinse în fiecare duminică, coronița de Advent marchează trecerea timpului. 

Un cântecel tradițional foarte îndrăgit de copiii germani explică acest lucru într-un mod foarte simplu și eficient: „Advent, Advent, o mică lumină arde./Mai întâi una, apoi două, apoi trei, apoi patru/ iar Pruncul Isus este la ușă.”

Forma circulară

Simbolurile îl ajută pe om să descifreze misterul. Coronița de Advent ne ajută să facem vizibil timpul de așteptare și de devenire împreună. Forma sa circulară se referă la început și sfârșit, la alfa și omega, în cadrul eternității și al unității. Un cerc care revine mereu și care poartă în sine perfecțiunea divină.  Este un simbol al iubirii infinite a Domnului.

Ramuri de pin și brad

În inima iernii, natura își estompează culorile, dar strălucește cu plantele sale veșnic verzi, care nu se ofilesc. Așadar, coroana este făcută din ramuri de brad și de pin pentru a ne aminti de vitalitate și speranță.

Lumânările

La reuniunea de familie, cel mai mic copil este cel care trebuie să aprindă lumânările. Astăzi, cele mai multe lumânări sunt roșii, culoarea tipică a Crăciunului, dar, dacă doriți să urmați timpul liturgic, primele două ar trebui să fie mov, iar a treia roz, ca și veșmintele preoților. Cea de-a cincea lumânare –  care este posibil de adăugat în ziua de Crăciun – chiar dacă este mai puțin obișnuită – ar trebui să fie albă.

Culoarea violet a lumânărilor amintește de semnificația originală și profundă a Adventului, legată de pregătirea pentru Crăciun, prin post și penitență, în timp ce culoarea roz face aluzie la bucurie, iar albul la puritatea absolută a lui Isus, lumina lumii.

Semnificația primei lumânări

În prezent, la începutul primei săptămâni de Advent, aprindem prima lumânare, lumânarea speranței, numită "a Profetului", deoarece amintește profețiile despre venirea lui Mesia.  Este încă o lumină mică, dar care arde deja cu "cea mai mică dintre virtuți, dar cea mai puternică", așa cum definește papa Francisc speranța („Angelus”, 15 noiembrie 2015), care este ascunsă, dar tenace și răbdătoare.  Ea ne dă certitudinea că întunericul va dispărea în lumină.