Sfânta Elena Guerra (1835-1914). Scurt profil biografic

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
20 octombrie 2024 – Vatican News. Duminică, 20 octombrie a.c., papa Francisc a prezidat Sfânta Liturghie în Piața Sfântul Petru și a ridicat la cea mai înaltă treaptă a cinstirii creștine mai mulți Fericiți – martiri, preoți, persoane consacrate și credincioși laici. Biserica peregrină pe acest pământ îl preamărește pe Dumnezeu cel minunat în sfinții săi și se bucură pentru ”această companie de frați și surori mai mari, care au parcurs același drum ca și noi, care au cunoscut aceleași nevoințe ca și noi și care trăiesc pentru totdeauna în îmbrățișarea lui Dumnezeu" (papa Francisc, Audiența generală, 21 iunie 2017).

De adăugat că, pe lângă cei cincisprezece Fericiți canonizați de papa Francisc în timpul actualei adunări sinodale despre sinodalitate și în Ziua mondială a misiunilor, un alt Fericit, tânărul italian Carol Acutis, va fi canonizat în timpul Jubileului din 2025.

Vă prezentăm aici un scurt medalion biografic al Sfintei Elena Guerra, călugăriță, fondatoare, canonizată de papa Francisc pe 20 octombrie 2024.

Elena Guerra s-a născut la Lucca, în Italia, pe 23 iunie 1835. A primit sacramentul Mirului cu câteva zile înainte de a împlini opt ani și a simțit născându-se în suflet, de o manieră spontană și fără ca cineva să o învețe, o devoțiune ieșită din comun față de Duhul Sfânt. Era începutul unui parcurs de maturizare spirituală, cu accente ascetice și, mai ales, centrată pe realitățile Duhului Sfânt, Cenaclului și Rusaliilor. După prima Sfântă Împărtășanie s-a simțit atrasă din ce în ce mai mult de iubirea lui Dumnezeu și a primit învoirea de a primi în fiecare zi Euharistia.

În 1856 a înființat două forme de agregare, ”Mica Grădină a Mariei” și ”Prieteniile spirituale”. Cu o metodă care anticipa în mod profetic viitoarea Acțiune Catolică, fetele tinere care făceau parte din cele două asociații se ajutau reciproc ca să trăiască tot mai deplin viața creștină. După ce și-a revenit cu greu dintr-o boală lungă și grea care a constrâns-o la imobilizare, a cerut să fie primită în rândul Damelor Carității. Îi vizita pe cei săraci și bolnavi la domiciliu, ceea ce făcea, cu încuviințarea rudelor, chiar și atunci când orașul Lucca era bântuit de holeră.

Are mai multe scrieri despre condiția femeii și, împreună cu un grup de însoțitoare, a înființat o școală. A apărut în acest fel Institutul Sfânta Zita, dedicat educației fetelor. Câtva timp mai târziu, călugărițele au început să ducă viață comună, luându-și numele de Oblate ale Duhului Sfânt. Elena a înființat apoi ”Cenaclul permanent” pentru a cultiva rugăciunea și devoțiunea la Duhul Sfânt. Papa Leon al XIII-lea a încurajat-o personal să devină promotoare a acestei devoțiuni. După trei ani în care sănătatea ere mai degrabă șubredă, Elena Guerra a murit pe 11 aprilie 1914.

A fost ridicată la cinstea altarelor de Sfântul Ioan al XXIII-lea pe 26 aprilie 1959, aceea fiind prima beatificare a pontificatului său.