Biserica va avea noi Sfinți, Pier Giorgio Frassati și Maria Troncatti, și noi Fericiți

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
26 noiembrie 2024 – Vatican News. Biserica catolică îi va canoniza în viitorul apropiat pe Fericitul Pier Giorgio Frassati, credincios laic, și pe Fericita Maria Troncatti, călugăriță. De asemenea, doi martiri – un preot diecezan din Vietnam și un credincios laic din R. D. Congo – vor fi beatificați după recunoașterea oficială a jertfei eroice pentru credința în Cristos.

Doi viitori Sfinți: Pier Giorgio Frassati și Maria Troncatti
La audiența acordată luni, 25 noiembrie a.c., cardinalului Marcello Semeraro, prefect al Departamentului pentru cauzele sfinților, papa Francisc, după ce a fost informat în prealabil de rezultatul pozitiv al ședinței ordinare a cardinalilor și episcopilor cu privire la minunea atribuită mijlocirii Fericitului Pier Giorgio Frassati, a autorizat promulgarea respectivului decret. Credincios laic din Ordinul al Treilea al Sfântului Dominic, Frassati s-a născut în 1901 la Torino și a murit în 1925. După cum a anunțat chiar papa Francisc la rugăciunea Îngerul Domnului din 24 noiembrie a.c., canonizarea Fericitului Pier Giorgio Frassati va avea loc la Roma pe 3 august 2025, la Jubileul tinerilor.

Cu aceeași ocazie, papa a autorizat promulgarea decretului privitor la minunea atribuită mijlocirii Fericitei Maria Troncatti, călugăriță din congregația saleziană ”Fiicele Fecioarei Maria Ajutătoare”, care s-a născut în Italia în 1883 și a murit în Ecuador în 1969. Data canonizării Fericitei Troncatti urmează să fie anunțată cât de curând.

Doi viitori Fericiți
Papa a autorizat, de asemenea, promulgarea decretelor referitoare la martiriul Slujitorului lui Dumnezeu Francisc Xaveriu Tru’o’ng Bǚu Diệp, preot diecezan din Vietnam, care s-a născut în 1897 și a fost ucis din ură față de credință în 1946, și la martiriul Slujitorului lui Dumnezeu Floribert Bwana Chui Bin Kositi, credincios laic din R. D. Congo, care s-a născut în 1981 și a fost ucis din ură față de credință în 2007.

Un nou Venerabil
Un alt decret aprobat spre promulgare de papa Francisc se referă la ”virtuțile eroice” ale Slujitorului lui Dumnezeu Iosip Lang, episcop auxiliar pentru arhidieceza de Zagreb, în Croația. Noul Venerabil s-a născut în 1875 și a murit în 1924, după o viață în care a practicat cu cea mai mare intensitate virtutea carității față de Dumnezeu și de aproapele, în special față de cei săraci.

Beatificare echipolentă pentru Venerabila Ioana a Crucii
În fine, papa Francisc a procedat cu aceeași ocazie la o beatificare echipolentă, autorizând promulgarea decretului cu privire la ”confirmarea cultului imemorabil” (”ab immemorabili tempore”) al Venerabilei Slujitoare a lui Dumnezeu Ioana a Crucii, călugăriță din Ordinul al Treilea al Sfântului Francisc. ”Confirmarea cultului imemorabil” de către papa reprezintă, practic, o procedură de beatificare a persoanei în cauză, fără alte proceduri juridice și ceremonii liturgice (beatificare echipolentă). Stareță a conventului Sfânta Maria a Crucii, la Cubas de Madrid, Ioana a Crucii (Juana de la Cruz Vàzquez Gutiérrez) s-a născut în Spania în 1481 și a murit în faimă de sfințenie în 1534. A avut o intensă experiență mistică, a purtat semnele rănilor lui Cristos (stigmatele) și este considerată mama spirituală a Sfintei Tereza de Avila. Papa Francisc o declarase Venerabilă în 2015.

Notă despre beatificarea echipolentă
Spre deosebire de beatificarea sau canonizarea formală, pentru care Biserica urmează un proces juridic și cere existența unei minuni, așa-numita beatificare echipolentă este o procedură diferită prin care papa aprobă printr-un decret specific cultul spontan existent de multă vreme adus unui Slujitor al lui Dumnezeu, fără a fi necesare alte cercetări specifice și fără a se aștepta săvârșirea unei minuni.

Potrivit site-ului Departamentului pentru cauzele sfinților, beatificarea echipolentă se referă la Slujitorii lui Dumnezeu care se bucură de un cult străvechi (ab immemorabili tempore), un cult care a înflorit într-o perioadă determinată a istoriei: de la pontificatul papei Alexandru al III-lea (1181) până la constituția apostolică Caelestis Hierusalem Cives a papei Urban al VIII-lea din 1634.

Instrucțiunea ”Sanctorum Mater” evidențiază în articolele 33-35 două căi procedurale pentru beatificarea echipolentă: una pentru cazul în care încă nu a fost publicat decretul de confirmare a cultului și una pentru cazul în care acesta a fost publicat. În prima situație, cultul este recunoscut de Scaunul Apostolic după ce s-a dovedit martiriul ori practica eroică a virtuților ori oferirea vieții. Odată publicat decretul privitor la martiriul ori practica eroică a virtuților ori oferirea vieții și privitor la cultul ab immemorabile tempore, Slujitorul ori Slujitoarea lui Dumnezeu este considerat/-ă Fericit/-ă cu efecte depline și imediate. Dacă decretul de confirmare a cultului a fost deja publicat fără o certificare prealabilă a martiriului ori a virtuților eroice ori a oferirii vieții, este necesar ca, în vederea canonizării, să se efectueze o anchetă despre viața și virtuțile eroice ori martiriu, urmând procedura stabilită în Normae servandae pentru cauzele din vechime.