Crăciun. IPS Aurel Percă: Crăciunul trebuie trăit „pe viu”

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
24 decembrie 2024 – Vatican News. ”Atât Jubileul, cât și Crăciunul sunt o chemare pentru noi de a porni într-o călătorie, de a fi pelerini; de a lăsa în urmă vechiul mod de viață și de a dărui iubirea pe care Dumnezeu ne-o oferă”: scrie arhiepiscopul Aurel Percă, al Arhidiecezei romano-catolice de București, în scrisoarea pastorală prilejuită de solemnitatea Nașterii Domnului.

Vă oferim aici pastorala de Crăciun a mitropolitului Aurel Percă, arhiepiscopul Arhidiecezei romano-catolice de București, preluată de pe site-ul arcb.ro.

Scrisoarea pastorală a ÎPS Aurel Percă pentru Sărbătoarea Crăciunului 2024

„Lumina strălucește în întuneric și întunericul nu a cuprins-o” (Ioan 1,5)

Dragi frați și surori în Cristos,
Crăciunul este o sărbătoare care ne face mai sensibili și mai dispuși să arătăm atenție și dragoste față de aproapele nostru. În această perioadă a anului, zilele sunt mai scurte și întunericul crește. Pe lângă întunericul fizic, există, din păcate, și un întuneric spiritual și moral. Acesta ne apasă și ne inundă interiorul cu tristețe, neputință și pesimism. Conflictele neîncetate ale războaielor și efectele lor asupra vieții noastre de zi cu zi,  nemulțumirile sociale, manifestările egoismului nemilos, metodele agresive de comunicare, decăderea moralității, pierderea adevărului chiar și în cele mai elementare probleme… adâncesc acest întuneric. Întunericul apasă și asupra multora dintre noi în aceste zile de sărbătoare și ne privează de frumoasa imagine a unui Crăciun creștinesc.

„Mai bine să aprinzi o lumânare în întuneric decât să blestemi întunericul”, spune un vechi proverb. 

De Crăciun ne place un cămin confortabil,  cu lumânări și decorațiuni fermecătoare, cu bradul împodobit cu luminițe strălucitoare…Ne place să sărbătorim Crăciunul cu lumini.

Pentru ca lumina să strălucească, avem nevoie de o sursă care să o aprindă și să o întrețină – un chibrit, o lumânare, curent electric.

Chiar și în domeniul întunericului spiritual și moral, aprinderea luminilor, răspândirea luminii, este de mare importanță. Dar mulți par să nu aibă puterea și voința de a aprinde micile lumini ale expresiilor de iubire, de a face bine, de a răspândi adevărul. Este ca și cum nu ar avea dorința de a se strădui pentru așa ceva, nu au puterea sau intenția de a face acest lucru; spun că nu are rost și astfel se cufundă în și mai mult întuneric…

„În El era viața și viața era lumina oamenilor…” (Ioan 1,4)
Pierderea multor aspecte care au creat atmosfera minunată a Crăciunului, a dus cu sine și întunecarea acestor  sărbători, mai ales pierderea esențialului prin promovarea unui consumism exagerat. Sărbătoarea Crăciunului se bazează pe faptul istoric al nașterii lui Isus Cristos în Betleem în urmă cu peste două mii de ani.

Nașterea lui Isus a fost un eveniment atât de discret și aparent neînsemnat, încât nu a atras atenția oamenilor din acea vreme. „Vă vestesc o mare bucurie care va fi pentru tot toate poporul: astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut Mântuitorul, care este Cristos Domnul” (Lc 2, 20-11).

Copilul din iesle este Mântuitorul trimis de Dumnezeu, Cristos promis de profeți, adică Mesia; el este Domnul, care era Cuvântul pentru Dumnezeu. În acel Copil, născut la Betleem, este Dumnezeu a venit în lumea noastră! Viața lui, cuvintele și faptele lui au devenit o lumină pentru noi. Mai târziu, El a spus clar: „Eu sunt lumina lumii. Cine mă urmează nu umblă în întuneric, ci va avea lumina vieții” (Ioan 8:12).

Astăzi, astronomii contemporani interceptează lumina de la corpuri cosmice îndepărtate, îi studiază spectrul și o folosesc pentru a determina compoziția stelei care a trimis lumina.

Lumina pe care o emană Isus  are, de asemenea, un spectru, este compusă din adevăr și din iubire. Ea aduce adevărul absolut de la Dumnezeu și, în același timp, manifestă cea mai curată iubire. Oamenii au voit să stingă această lumină a sa atunci când i-au luat viața pe cruce. Dar adevărul și iubirea lui sunt indestructibile – el rostogolește piatra mormântului, învie din morți și anunță: „Mi-a fost dată toată puterea în cer și pe pământ” (Mt 28,18).

Crăciunul – o sursă de lumină și de speranță
În grota situată sub altarul bazilicii Nașterii lui Isus din Betleem, la locul ieslei sale, se află o stea mare de argint cu inscripția latină HIC DE VIRGINE MARIA IESUS CHRISTUS NATUS EST (Aici s-a născut Isus Cristos din Fecioara Maria). Este menționat, de asemenea, anul care indică data la care steaua a fost plasată acolo (1717).

În acest loc a venit în lumea noastră cea mai adevărată și mai necesară Lumină. El, Cel înviat și viu, rămâne cu noi, în lumea noastră, în Biserica sa, în Cuvântul său și în sacramente, lucrând în inimile noastre prin Duhul Său, aprinzând în noi focul iubirii ale și deschizându-ne către Adevăr.

Cercetașii austrieci (scout) au instituit o frumoasă tradiție: în fiecare an, înainte de Crăciun, aprind o lumină la locul nașterii lui Isus și o poartă în felinare nu numai în patria lor, ci permit și cercetașilor din alte țări, inclusiv România, să o aprindă, astfel încât această lumină să ajungă în orașele și satele noastre, în familiile noastre. Este un simbolism frumos care ne spune că există o sursă de lumină în lumea noastră, din care putem aprinde o lumină și în mințile noastre, în sufletele noastre, dar și în faptele noastre. Și cu această lumină putem învinge multele forme de întuneric din viața noastră, în diversele dimensiuni ale vieții noastre.

Chiar și astăzi este adevărat:  „poporul care umbla în întuneric a văzut o lumină mare” (Is 9,2) și, la plinătatea timpului, această Lumină a venit între noi printre noi. Anunțul îngerilor către păstori din noaptea aceea de la Betleem a ajuns în acest ținut al nostru, este valabil și pentru noi: „Vă  vestesc o mare bucurie: astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut Mântuitorul, care este Cristos Domnul” (Lc 2,10s).

Copilul născut în Betleem, acum două mii de ani, revine pentru a-și vesti mesajul de speranță pentru umanitate, iar această vestire, auzită în inimă, în cele mai liniștite adâncuri ale sufletului, ne umple de lumină nouă și ne invită să ne bucurăm, să cântăm împreună cu îngerii din Betleem un colind veșnic.

Răspunsul nostru ar trebui să fie cel al păstorilor: „Să mergem până la Betleem și să vedem acest Cuvânt care s-a făcut și ce ne-a făcut cunoscut Domnul” (Lc 2,15).

Crăciunul trebuie trăit „pe viu”. De aceea ar fi frumos ca în ajunul și în timpul Crăciunului să organizăm reprezentări și scenete ale nașterii lui Isus, de preferință împreună cu copiii, să așezăm frumoasele „iesle”  în familiile noastre și să ne rugăm cu întreaga familie în fața ei. Să învățăm în familie câteva colinde de Crăciun, pe care să le cântăm, mai ales în noaptea și ziua de Crăciun. Aceia dintre dumneavoastră care, din motive de serviciu sau din alte motive, nu pot petrece această sărbătoare acasă, adunați-vă împreună cu colegii de muncă, citiți fragmentul din Evanghelia despre nașterea lui Isus, să spuneți o rugăciune împreună, să cântați colinde de Crăciun și să vă oferiți reciproc câte un mic dar.

Să fim inspirați de iubirea lui Cristos și de adevărul cuvântului său pentru a face bine altora, în special copiilor, soților, rudelor, dar și săracilor, bolnavilor, bătrânilor și celor singuri. Nu trebuie să inventăm daruri scumpe care de multe ori se dovedesc a fi inutile. Să manifestăm acte concrete și practice de atenție și de apropiere umană care pot deveni lumini ce strălucesc în întuneric și care pot provoca un „solstițiu” în familiile noastre, în societate și în lume, la fel cum se întâmplă solstițiul astronomic după Crăciun.

Avem ocazia să facem acest lucru. Să devenim fiecare dintre noi o Stea vie a Betleemului, care ar putea purta un nume asemănător celui din peștera Nașterii Domnului: „În acest LOC, ASTĂZI, s-a născut și prin el s-a arătat Isus Cristos, Mântuitorul oamenilor”.

O imagine care revine și în textele biblice și liturgice ale zilelor sfinte de Crăciun este cea a „LUMINII”. În noaptea nașterii lui Isus, evanghelistul Luca spune: „Gloria Domnului i-a învăluit pe păstori în lumina sa” (Lc 2,9). Și, în prima prefață de Crăciun, se proclamă: „Căci prin taina Cuvântului făcut trup, lumina slavei tale a strălucit înaintea ochilor noștri cu o strălucire nouă”.

De Crăciun, primul nostru răspuns este recunoștința, deoarece vedem cum Dumnezeu lucrează în istorie. Din acest adevăr izvorăște și se naște bucuria de a putea contempla chipul lui Dumnezeu în umilința Copilului.  Iubirea Sa vine aproape de noi și ne aprinde de Lumină.

În ciuda tuturor greutăților și pericolelor care ne înconjoară, există o sursă de lumină și viață în lumea noastră, Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos. Să folosim perioada Crăciunului pentru a aprofunda relația noastră cu El: prin citirea Evangheliei, prin rugăciune, prin participarea la liturghie și prin primirea sacramentului Reconcilierii și al Euharistiei, în care El vine la noi cu același trup pe care l-a luat de la Fecioara Maria, în care s-a odihnit în iesle, în care a suferit pentru noi pe cruce, dar mai ales ca Cel viu și înviat.

De la lumina Crăciunului,  la „pelerini ai speranței”
În ajunul Crăciunului din acest an, Sfântul Părinte Papa Francisc va deschide Poarta Sfântă a Bazilicii Sfântul Petru din Vatican, marcând începutul unui Jubileu propriu-zis. Vom sărbători un An Sfânt. Conform unei vechi tradiții, celebrarea Anului Jubiliar are loc la fiecare douăzeci și cinci de ani. Mottoul programului pentru următorul an jubiliar este „Pelerini ai speranței”. Făcând acest lucru, nu putem uita cel de-al doilea eveniment, chiar mai mare, din istoria mântuirii noastre, care este venirea lui Dumnezeu în trup omenesc pe acest pământ și pe care îl sărbătorim la Crăciun.

Ambele aceste mari sărbători sunt legate de pelerinaj. Avem în fața ochilor pelerinajul Fecioarei Maria din Nazaret în regiunea muntoasă, la ruda sa Elisabeta, sau călătoria păstorilor și a magilor la Betleem, precum și pelerinajul din primul an jubiliar proclamat de Papa Bonifaciu al VIII-lea.

Atât Jubileul, cât și Crăciunul sunt o chemare pentru noi de a porni într-o călătorie, de a fi pelerini; de a lăsa în urmă vechiul mod de viață și de a dărui iubirea pe care Dumnezeu ne-o oferă. Suntem astfel chemați la o călătorie de convertire, deoarece pelerinajul indică îndreptarea spre o țintă: „poporul care umbla în întuneric a văzut o lumină mare” (Is 9,2). Este lumina pe care o vom purta în Anul Sfânt prin pelerinajele noastre, spunând tuturor că suntem „pelerini ai speranței”.

Pășim în lumină și suntem mântuiți de misterul Crăciunului doar atunci când inima noastră rămâne deschisă să o ducem la toți oamenii (cf. 1Ioan2, 11).

Dragi frați și surori,
Vă doresc fiecăruia dintre dumneavoastră  binecuvântare, întărire și bucurie de la Cel care S-a născut atât de aproape de grijile și preocupările noastre, și ne-a dăruit lumina „ca să nu umblăm în întuneric”. Să fiți luminați ca păstorii din Betleem și să fiți purtători de lumină în lumea noastră!

Împreună cu Preasfințitul nostru Episcop auxiliar Cornel și Înalt Preasfințitul Arhiepiscop emerit Ioan vă dorim un Crăciun fericit cu Cristos și în Cristos și, împreună cu El, o intrare binecuvântată în Noul An 2025!

„Cuvântul lui Cristos să locuiască în voi din plin…” (Col. 3, 16), astfel să devenim fiecare dintre noi o Stea vie a Betleemului.

Dată la București, în anul Domnului 2024, ziua 15 a lunii decembrie

+ Aurel Percă
Arhiepiscop Mitropolit de București