Cardinalul Zenari: speranță pentru reconciliere în Siria. Apel pentru ridicarea sancțiunilor

Francesca Sabatinelli – Cetatea Vaticanului

Distrugerea statuilor în trecut, ca și în prezent, reprezintă pentru țări emblema căderii unei puteri, care domnește în Siria din 1971. Demolarea la Damasc a monumentului dedicat lui Hafez al-Assad, tatăl președintelui Bashar, decedat în 2000, marchează sfârșitul unei dinastii. După 14 ani de război civil, capitala a fost cucerită, au anunțat rebelii Hayat Tahrir al-Sham la televiziune, declarând căderea lui Bashar al-Assad, a cărui soartă este neclară; poate s-a refugiat în baza aeriană rusă de la Hmeimim, în guvernatoratul Latakia, ca mai apoi să zboare la Moscova. Totuși, nicio informație nu este confirmată în acest moment, în timp ce premierul al-Jalali ar fi fost arestat. Toți prizonierii au fost eliberați, iar rebelii au făcut apel la cetățeni și combatanți să păstreze bunurile statului.
Orașul este descris că ar fi început să respire din nou, dar granițele țării sunt în plină agitație, Irakul și-a închis granițele prin interzicerea trecerii Al-Qaim, în timp ce armata israeliană a desfășurat trupe suplimentare în Înălțimile Golan. Pentru prima dată în cincizeci de ani, era 1974, după încheierea războiului de la Yom Kippur, IDF va intra în zona tampon Golan, cu trupele și vehiculele sale plasate pe linia Alfa la granița siriano-israeliană, „pentru a proteja cetățenii israelieni”, spune armata. Speranța multora este că țara se poate deschide acum, într-un fel, spre reconciliere și fără vărsare de sânge. Aceasta este și speranța cardinalului Mario Zenari, nunțiul apostolic la Damasc, care speră că, ”un pic de prosperitate poate ajunge și pentru sirieni, precum și respect pentru creștini și diferitele confesiuni religioase”, și care face apel la comunitatea internațională să ridice sancțiunile care au îngreunat situația populației.
Precizăm că interviul a fost realizat în data de 8 decembrie a.c.

Eminență, ce s-a întâmplat în ultimele ore?

De la ora cinci dimineața nu am mai dormit, am fost cuprins de teamă pentru că auzeam focuri de armă, focuri de armă continue, chiar și acum sunt focuri de armă pe stradă, dar sunt festive, așa cum se obișnuiește în aceste părți. Oamenii trag în sus fericiți pentru că această problemă care a provocat atât de multă teamă a fost rezolvată. Slavă Domnului că s-a reușit această trecere fără vărsare de sânge, fără masacrul de care ne temeam. Acum drumul este în urcare, cei care au preluat puterea au promis că toată lumea va fi respectată, că se va face o nouă Sirie și să sperăm că își vor ține promisiunile, dar drumul este, desigur, tot în urcare.

Aveți temeri cu privire la ceea ce ar putea fi viitorul comunității creștine?

Acești rebeli s-au întâlnit cu episcopii în Alep imediat, în primele zile, asigurându-i că vor respecta diferitele confesiuni religioase și vor respecta creștinii. Sperăm că își vor ține această promisiune și că ne vom îndrepta spre reconciliere și că, pe lângă reconciliere, Siria va găsi și o anumită prosperitate, pentru că oamenii s-au săturat.

Oamenii fugeau, confruntați cu imposibilitatea de a supraviețui în țara în care ajunseseră să fie...

Singura dorință a tinerilor a fost în ultima vreme, mai ales în ultimii doi ani, să fugă pentru că nu vedeau niciun viitor în țara lor. Acum sperăm că ușa se va deschide un pic pentru speranță, pentru că ceea ce am văzut a fost o speranță care murea sau era deja moartă. Acum sperăm că, datorită ajutorului comunității internaționale, cu bunăvoința tuturor sirienilor, ne vom angaja pe calea reconcilierii, a reconstrucției și a unui minim de prosperitate pentru toți oamenii.

Ați menționat comunitatea internațională care, în mod firesc, se arată îngrijorată de ceea ce se întâmplă. În opinia dumneavoastră, care ar trebui să fie rolul marilor puteri, în special în acest moment?

Aș spune că, în speranța că cei care au preluat puterea își țin promisiunea de a respecta și de a crea o nouă Sirie, pe o bază democratică, speranța este că și comunitatea internațională va reacționa, poate prin ridicarea sancțiunilor, deoarece acestea sunt o povară care apasă greu, în special asupra oamenilor săraci. Vreau să sper că sancțiunile vor fi ridicate puțin câte puțin.