Întrebări privind reînarmarea într-o lume din ce în ce mai puțin capabilă de diplomație
Andrea Tornielli
Vatican News – 7 martie 2025. "Amplificarea resurselor economice pentru armamente a devenit din nou un instrument al relațiilor dintre state, arătând că pacea este posibilă și realizabilă doar dacă se bazează pe un echilibru al posesiei acestora. Toate acestea generează frică și teroare și riscă să dea peste cap securitatea, deoarece se uită cum un eveniment imprevizibil și incontrolabil poate declanșa scânteia care pune în mișcare mașinăria războiului."Aceste cuvinte au fost rostite în urmă cu mai puțin de doi ani de papa Francisc, cu ocazia împlinirii a 60 de ani de la publicarea enciclicei Pacem in Terris, și se potrivesc bine și cu ceea ce trăiește Europa, într-un moment în care președinția Comisiei Europene anunță un plan care va face posibilă activarea a aproximativ 800 de miliarde de euro pentru apărarea Uniunii Europene. Planul se numește "Reînarmarea Europei" și evocă momentele tragice de "frică și teroare" din trecutul recent.
În ultimii trei ani, Europa s-a dovedit, din păcate, incapabilă de inițiativă și creativitate diplomatică. Ea a apărut ca fiind capabilă doar să furnizeze arme Ucrainei, atacată pe nedrept de trupele ruse, dar nu și să propună și să urmărească, în același timp, modalități concrete de negociere pentru a pune capăt conflictului sângeros. Iar acum se pregătește să investească în arme, în urma unor inițiative similare luate de alte puteri mondiale, suma exorbitantă de 800 de miliarde. Nu le investește pentru a combate sărăcia, pentru a finanța programe de îmbunătățire a condițiilor de viață ale celor care își părăsesc țările din cauza violenței și a mizeriei, pentru a mări bunăstarea, educația și numărul școlilor, pentru a garanta un viitor uman pentru tehnologie sau pentru a ajuta persoanele în vârstă. Le investește pentru a extinde și mai mult arsenalele și, astfel, buzunarele producătorilor de moarte, în ciuda faptului că cheltuielile militare ale țărilor din Uniune le depășesc deja pe cele ale Federației Ruse. Aceasta este, într-adevăr, calea de urmat pentru a asigura un viitor pașnic și prosper pentru Bătrânul Continent și pentru lume? Reprezintă pentru noi o asigurare cursa înarmărilor? Este cu adevărat aceasta cheia redescoperirii rădăcinilor și valorilor noastre?
În loc să se înființeze, așa cum a propus Papa în anul jubiliar, un fond mondial care să elimine, în sfârșit, foamea în lume și să promoveze dezvoltarea durabilă a întregii planete, folosind un procent fix din banii investiți pentru cheltuieli militare, se fac planuri pentru a umple arsenalele cu noi dispozitive, ca și cum bombele atomice deja stocate nu ar amenința suficient un holocaust nuclear capabil să distrugă întreaga umanitate de mai multe ori. Ca și cum cel de-al Treilea Război Mondial, dus pe bucăți, evocat profetic încă de acum un deceniu de Succesorul lui Petru, nu ar constitui amenințarea reală care trebuie evitată. În loc să încerce să își croiască un rol activ și pro-activ pentru pace și negociere, Uniunea Europeană riscă să își afle unitatea în escaladarea reînarmării.
Este vorba, încă o dată, de prevalența a ceea ce papa Francisc numise, în aprilie 2022, "schema războiului", care duce la investiții pentru a cumpăra arme, spunându-se că "avem nevoie de ele pentru a ne apăra". Papa a citat declinul voinței "mari și bune" pentru pace care a caracterizat perioada imediat următoare sfârșitului celui de-al Doilea Război Mondial. El observase cu amărăciune că "șaptezeci de ani mai târziu am uitat toate acestea". Iată cum se impune modelul războiului ...; acum, acesta s-a impus din nou. Nu reușim să gândim un alt model, nu mai suntem obișnuiți să gândim modelul păcii".
"Contribuția pe care o Europă organizată și vitală o poate aduce civilizației este indispensabilă pentru menținerea relațiilor pașnice", deoarece "pacea mondială nu poate fi salvgardată decât prin eforturi creative, proporționale cu pericolele care o amenință". Papa a întrebat apoi: "În această etapă istorică, pericolele sunt multe; dar, mă întreb, gândindu-mă și la martirii din Ucraina, unde sunt eforturile creative pentru pace?"
Cutremurul previzibil și anticipat care a cuprins ordinea geopolitică mondială, odată cu schimbările de la Casa Albă, ar fi putut genera o inițiativă comună în sensul indicat de Succesorul lui Petru, în încercarea de a pune capăt masacrului care are loc în centrul Europei creștine. Cardinalul secretar de stat, Pietro Parolin, a declarat într-un interviu recent: "Pacea autentică vine din implicarea tuturor părților. Fiecare trebuie să aibă ceva, într-un compromis nimeni nu poate avea totul și fiecare trebuie să fie dispus să negocieze ceva. Altfel, pacea nu va fi niciodată stabilă și durabilă. Trebuie să ne întoarcem la acest stil, altfel lumea va deveni o junglă și vor exista doar conflicte, cu bilanțul lor teribil de moarte și distrugere".
Nu ar trebui ca singurul plan real, singurul apel realist care trebuie lansat astăzi, în loc de "Rearmarea Europei", să fie "Pace pentru Europa"? Întrebăm acest lucru însușindu-ne cuvintele Papei care, duminica trecută, din salonul Spitalului "A. Gemelli, a spus: "Mă rog mai ales pentru pace. De aici, războiul pare și mai absurd".
