Papa Francisc: Sinodul Episcopilor în slujba Poporului lui Dumnezeu
Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaş
18 septembrie 2018 – Cetatea Vaticanului. La prezentarea documentului au luat cuvântul cardinalul Lorenzo Baldisseri, secretar general al Sinodului Episcopilor; mons. Fabio Fabene, sub-secretar al Sinodului Episcopilor şi profesorul Dario Vitali, consultor al secretariatului general al Sinodului Episcopilor şi profesor de Teologie Dogmatică la Universitatea Pontificală Gregoriana.
Publicarea constituţiei apostolice "Episcopalis communio" are loc la mai puţin de o lună de la începerea Sinodului Episcopilor dedicat tinerilor, cu tema "Tinerii, credinţa şi discernământul vocaţional".
Documentul aminteşte că Sinodul Episcopilor, instituţie decisă de papa Paul al VI-lea la 15 septembrie 1965, rămâne "una dintre cele mai preţioase moşteniri ale Conciliului Vatican al II-lea", pontiful subliniind "colaborarea eficientă" dintre Sinodul Episcopilor şi pontiful roman în chestiuni de majoră importanţă, adică acelea "ce necesită o deosebită ştiinţă şi prudenţă pentru binele întregii Biserici." Într-un moment istoric în care Biserica pătrunde într-o nouă "etapă evanghelizatoare" printr-o "acţiune de misiune permanentă", Sinodul este chemat să devină tot mai mult "un canal adecvat" pentru "evanghelizarea lumii de azi".
Referitor la structura Sinodului Episcopilor, papa Francisc aminteşte că şi papa Paul al VI-lea a prevăzut – odată cu trecerea timpului – perfecţionarea instituţiei, ultima ediţie a regulamentului Sinodului (Ordo Synodi Episcoporum) fiind promulgată de Benedict al XVI-lea, în 2006. În mod deosebit, a fost instituit şi, încetul cu încetul, consolidat în propriile funcţiuni Secretariatul general al Sinodului Episcopilor, alcătuit din secretarul general şi dintr-un consiliu special al episcopilor.
Observându-se eficienţa acţiunii sinodale "cu privire la chestiuni care necesită o intervenţie imediată şi de comun acord din partea păstorilor Bisericii", în aceşti ani a crescut dorinţa Sinodului Episcopilor de a deveni tot mai mult "o manifestare specifică şi o expresie practică a solicitudinii episcopatului faţă de toate Bisericile, bazată pe "convingerea fermă" că toţi păstorii sunt destinaţi "slujirii Poporului Sfânt al lui Dumnezeu, căruia îi aparţin ei înşişi în virtutea sacramentului Botezului".
Episcopul, aminteşte încă o dată Sfântul Părinte, este în acelaşi timp "maestru şi discipol" într-o acţiune care este misiune şi ascultare a vocii lui Cristos care vorbeşte prin intermediul Poporului lui Dumnezeu, într-un mod care-l face să fie "infallibile in credendo", adică într-o condiţie de imposibilitate de a cădea în eroare. De aceea, şi Sinodul "trebuie să devină tot mai mult un instrument privilegiat de ascultare a poporului lui Dumnezeu" prin consultarea credincioşilor din Bisericile particulare, pentru că – dacă este adevărat că este vorba despre un organism episcopal în esenţă, este totodată adevărat că "nu trăieşte separat de restul credincioşilor." Este, aşadar, un instrument potrivit pentru a da voce în interiorul Poporului lui Dumnezeu tocmai prin intermediul episcopilor, "custozi, interpreţi şi mărturisitori ai credinţei", demonstrând că este – cu fiecare adunare – o expresie elocventă a "sinodalităţii" Bisericii însăşi, în care se oglindeşte o comuniune de culturi diferite. Şi datorită Sinodului Episcopilor va apărea tot mai clar că în această Biserică există o profundă comuniune atât între păstori şi credincioşi cât şi între episcopi şi pontif.
În constituţia apostolică "Episcopalis communio", Sfântul Părinte îşi exprimă speranţa ca activitatea Sinodului Episcopilor să "contribuie, potrivit caracterului său, la restabilirea unităţii dintre toţi creştinii, potrivit voinţei Domnului". Făcând astfel, va ajuta Biserica Catolică, potrivit speranţei papei Ioan Paul al II-lea exprimată în enciclica "Ut unum sint" de a găsi o formă de exerciţiu a primatului care, fără a renunţa în nici un fel la aspectul esenţial al misiunii sale, să se deschidă spre o situaţie nouă."
