Apostolatul rugăciunii, izvor al rodniciei Bisericii
Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaş
28 iunie 2019 – Vatican News. Aşadar, dublă sărbătoare pentru Reţeaua Mondială de Rugăciune cunoscută şi cu numele de "Apostolatul rugăciunii".
Fondată în Franţa, la 3 decembrie 1844, de preotul iezuit Francesco Saverio Gautrelet, Reţeaua Mondială de Rugăciune împlineşte 175 de ani de la fondare şi 10 ani de la refondarea aprobată în 2014 de papa Francisc.
La 28 iunie, în solemnitatea Preasfânta Inimă a lui Isus, în aula Paul al VI-lea, din Vatican, peste 6000 de persoane din cele cinci continente participă la întâlnirea cu Sfântul Părinte, lucrările continuând şi în următoarele zile cu participarea directorilor şi a coordonatorilor naţionali, la care se vor alătura responsabilii aripii tinere a organizaţiei.
Scânteia unei reţele de rugăciune a pornit în urmă cu 175 de ani, într-un mic seminar iezuit francez. Atunci, un grup de seminarişti şi-a exprimat dorinţa de a merge în India şi de a vesti Evanghelia ca misionari. Însă, pentru a împlini această misiune ar fi trebuit să-şi întrerupă studiile. Sfătuindu-se cu formatorul, acesta le-a spus că ar fi putut fi apostoli şi prin rugăciune, dăruindu-se pe sine Domnului pentru a-i susţine pe cei care-l făceau cunoscut pe Isus în fiecare continent. Ar fi putut fi apostoli prin rugăciune, fără a-şi schimba condiţia de seminarişti. Această experienţă redusă şi izolată avea să se extindă cu rapiditate, implicând mai ales laici care nu ar fi putut deveni misionari decât prin intermediul rugăciunii. La începutul anului 1900, aderenţii la apostolatul rugăciunii erau în număr de 13 milioane, în prezent ajungând la 35 de milioane.
După 175de ani de activitate, a apărut necesitatea unei schimbări care a început în urmă cu zece ani, parcursul de reformă fiind susţinut şi aprobat de papa Francisc în 2014. Părintele Fornos a explicat că reînnoirea constă în "revenirea la izvorul spiritual". Trebuie să descoperim ceea ce – încă de la început – ne ajuta să stăm aproape de Preasfânta Inimă a lui Isus, ceea ce ne ajuta să fim disponibili pentru misiunea Bisericii. Iar această schimbare ne obligă să nu mai facem ceea ce făceam înainte, pentru că timpurile s-au schimbat. În aceasta ne ajută Sfântul Părinte care, în fiecare lună, ne dăruieşte o intenţie de rugăciune care ne orientează pe calea noastră".
"Nu ştiu dacă putem spune că suntem o armată; nu suntem o organizaţie militară", a explicat directorul Apostolatului rugăciunii, "însă un lucru este sigur: miile de persoane care aderă la această reţea de rugăciune sunt "invizibile". "Se roagă şi-şi oferă propria viaţă în tăcere, fără să se laude şi fără ca mass-media să aprindă reflectoarele asupra lor. Şi sunt convins că, fără toate aceste persoane, misiunea Bisericii nu ar fi la fel de rodnică", a mai spus părintele iezuit Frédéric Fornos.
