Papa în România. Pr. W. Dancă: prima zi are un bilanț la ”superlativ”
București – A. Dancă
01 iunie 2019 – Vatican News. Pentru un bilanț al primei zile din agenda călătoriei apostolice a papei Francisc în România, redacția română Radio Vatican l-a contactat pe pr. Wilhelm Dancă, responsabil cu mass-media pentru acest eveniment. Fără a pierde realismul, pr. Dancă ne spune mai întâi ceea ce spun alții despre organizare, pentru a evidenția în continuare etapele și mesajele care au însoțit prima zi a papei Francisc în România.
Vă oferim aici transcrierea noastră de lucru a interviului:
Christos s-a înălțat!
Adevărat s-a înălțat!
Părinte Wilhelm Dancă, papa a ajuns în România. Cum a mers prima zi din punctul de vedere al celui se ocupă de mass-media pentru vizita papală?
Pr. W. Dancă: «Stând de vorbă cu jurnaliștii străini, am tras o concluzie cel puțin favorabilă. Unii au spus că organizarea este excelentă, alții au spus că atingem calificativul de superlativ. Sigur, sunt mai modest pentru că încă nu s-a terminat vizita. Așteptările noastre au fost confirmate de prezența oamenilor pe străzile Bucureștiului în număr foarte mare. De asemenea, în piața pregătită special în Piața George Enescu de la Ateneu și în Piața Revoluției, la fel, au venit foarte mulți oameni care au reușit să-l vadă, să-l salute pe ”Petru”, de data aceasta pe succesorul lui Petru, și să primească binecuvântarea lui.»
Care au fost momentele cele mai relevante în agenda primei zile a papei Francisc în România?
«Au fost momente edificatoare la întâlnirea cu președintele României la Palatul Cotroceni, discursul foarte edificator în ceea ce privește cultivarea rădăcinilor europene, rădăcinile creștine, rădăcinile care ne unesc și care ne permit să mergem împreună într-un viitor mai curajos și deschis. De amintit, aici, accentele puse pe acele principii de doctrină socială, cum ar fi grija față de cei marginalizați, defavorizați, săraci, cei care se confruntă cu dificultăți mari, nu trebuie să ne facă să pierdem curajul și să rămânem mai departe pe un drum al construcției unei societăți în care fiecare să-și aibă un loc».
Etapa bucureșteană a călătoriei apostolice a cuprins, de asemenea, un important moment de dialog și rugăciune.
«După întâlnirea cu președintele a urmat a doua, să spunem astfel, ”dimensiune” a vizitei care, iarăși, a fost subliniată într-un mod admirabil: întâlnirea cu Biserica Ortodoxă, respectiv, cu patriarhul Daniel, cu membrii Sfântului Sinod permanent, cu credincioșii adunați în fața catedralei Mântuirii Neamului. Meditația pe care a făcut-o Sfântul Părinte în catedrală despre Tatăl Nostru într-adevăr, a mișcat inimile tuturor. Am primit telefoane și din țară, mi s-a cerut textul, le-am promis că vom edita toate discursurile Sfântului Părinte și vor avea și acest text. Dar se vede că acesta a impresionat cel mai mult. O meditație formidabilă, un îndemn la a ne simți toți fii ai aceluiași Tată, la a cultiva frățietatea dintre noi, o frățietate care să devină o promisiune de viitor».
În mod simbolic, unind pontifical două realități creștine diverse, de la catedrala ortodoxă papa a mers să celebreze Sf. Liturghie în catedrala romano-catolică Sf. Iosif.
«După întâlnirea cu Biserica Ortodoxă, aspectul ecumenic s-a încheiat și a urmat întâlnirea cu comunitatea catolică, cu arhiepiscopul Ioan Robu, cu ceilalți episcopi din țară sosiți pentru Sf. Liturghie la catedrala Sf. Iosif. S-a deschis astfel dimensiunea pastorală a vizitei, care continuă și în ziua de astăzi și se va încheia mâine (duminică) prin Liturghia de beatificare a celor șapte episcopi greco-catolici martiri. E un îndemn pentru creștinii catolici, frații și surorile papei Francisc aici, în România, centrat pe spiritul conviețuirii împreună, spiritul de acceptare a diversității, spiritul de a lăsa deoparte ceea ce ne separă și a cultiva ceea ce ne unește. În acest sens, exemplul pe care ni-l dă, bineînțeles cu referire la devoțiunea lui mariană, este pelerinajul. Să mergi în pelerinaj înseamnă, de fapt, să începi să faci parte dintr-un popor, să devii un popor, să intri în acele zeci și mii de chipuri diferite, și iarăși, accente culturale și rădăcini ale tradiției care, pe undeva se unesc și formează o unitate. Când ascultam aceste cuvinte ale papei, ne gândeam și la pelerinajele europene care în timpul Evului Mediu au modelat Europa creștină. Și, în continuare, acest apel la pelerinaj, la exercițiul rugăciunii, devoțiunii noastre către Maica Domnului – în cazul de față, sanctuarul de la Șumuleu, dar și alte sanctuare din România cum este cel de la Cacica sau de la Radna, sanctuare mariane celebre și frecventate de mulți credincioși – acest îndemn are menirea de a ne mobiliza sentimentele noastre de simpatie față de cei care sunt diferiți de noi. Cred că în acest sens, papa a pus, cumva, un accent legat de carisma lui, de ceea ce îi place foarte mult în viața lui personală ca păstor al Bisericii Catolice, și anume, să îndrăznim să visăm. Altfel spus, să avem imaginație, să descriem în mintea noastră noi proiecte, noi căi de întâlnire cu ceilalți și aici a spus că trebuie să riscăm. Ne-a asigurat că Dumnezeu a nu uită niciodată, nu lasă nerăsplătit pe cel care riscă. Mi-am amintit, cu această ocazie, de cartea unui scriitor italian, Giuseppe Prezzolin, care spunea că ”Dio è un rischio” – Dumnezeu este un risc. Pledoaria finală, la sfârșitul primei părți a celei de-a doua zi [a călătoriei apostolice] a fost pentru acest curaj al riscului: să riscăm să mergem împreună.»
