Papa, la Şumuleu Ciuc. Evenimentele din trecut să nu împiedice conviețuirea fraternă
Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaş
1 iunie 2019 – Vatican News. Sâmbătă, 1 iunie, în cea de-a doua zi a călătoriei apostolice în România, din cauza condiţiilor atmosferice defavorabile, a fost anticipată plecarea din Bucureşti, avionul aterizând la Târgu Mureş şi nu la Bacău, cum era programat iniţial. De la Târgu Mureş, pontiful a fost transportat cu maşina la Şumuleu Ciuc, la sosire fiind întâmpinat de arhiepiscopul de Alba Iulia, mons. György Miklós Jakubinyi, de primarul oraşului Miercurea Ciuc, de preşedintele regiunii şi de prefect.
Sfânta Liturghie a început la ora locală 11.30, fiind celebrată la altarul în aer liber din şaua muntelui Şumuleu, altar ridicat în anul 1996, de unde – anual – la solemnitatea Coborârea Duhului Sfânt (Rusaliile), se celebrează Sfânta Liturghie la care participă peste o sută de mii de credincioşi veniţi în pelerinaj în cinstea Preacuratei Fecioare Maria.
«Nu am venit aici la întâmplare: suntem pelerini. Aici, în fiecare an, în sâmbăta Rusaliilor, voi veniți în pelerinaj pentru a îndeplini legământul înaintașilor voștri și pentru a întări credința în Dumnezeu și devoțiunea față de Preacurata Fecioară Maria, reprezentată de monumentala statuie în lemn. Acest pelerinaj anual aparține moștenirii Transilvaniei, dar aduce cinstire tradițiilor românești și ungurești deopotrivă; participă la el și credincioși de alte confesiuni și este simbolul dialogului, al unității și al fraternității; un apel la a recupera mărturiile de credință devenită viață și de viață devenită speranță. A peregrina înseamnă a fi conștienți că venim, ca popor, în casa noastră. Un popor a cărui bogăție stă în miile sale de chipuri, culturi, limbi și tradiții; sfântul popor credincios al lui Dumnezeu care, împreună cu Maria, este pelerin, cântând milostivirea Domnului. Dacă în Cana Galileei Maria a mijlocit la Fiul ei să facă prima minune, în fiecare sanctuar Ea veghează și mijlocește, nu numai în fața Fiului său, dar și în fața fiecăruia dintre noi, pentru a nu lăsa să ni se fure fraternitatea de către vocile și rănile trecutului, care alimentează diviziunea și fragmentarea. Evenimentele complexe și triste din trecut nu trebuie uitate sau negate, dar nici nu pot să constituie un obstacol sau un argument pentru a împiedica o mult râvnită conviețuire fraternă.» Astfel a spus papa Francisc la Sfânta Liturghie celebrată sâmbătă, 1 iunie 2019, la sanctuarul marian de la Șumuleu Ciuc, în ungurește Csíksomlyó.
În continuare, vă propunem textul integral al omiliei papei Francisc, rostit în limba italiană, cu traducere alternativă în limba română şi în limba maghiară.
Cu bucurie și recunoscător lui Dumnezeu mă aflu astăzi aici, împreună cu voi, dragi frați și surori, în acest îndrăgit sanctuar marian, bogat în istorie și credință, unde, ca fii, venim s-o întâlnim pe Mama noastră și să ne recunoaștem ca frați. Sanctuarele, locuri aproape „sacramentale” ale unei Biserici spital de campanie, păstrează memoria poporului credincios care, în mijlocul necazurilor sale, nu obosește în a căuta izvorul de apă vie de unde să-și împrospăteze speranța. Sunt locuri de sărbătoare și de celebrare, de lacrimi și de implorare. Venim la picioarele Mamei, fără prea multe cuvinte, să ne lăsăm priviți de ea și pentru ca ea, cu privirea ei, să ne conducă la Acela care este "Calea, Adevărul și Viața" (In 14,6).
Nu am venit aici la întâmplare: suntem pelerini. Aici, în fiecare an, în sâmbăta Rusaliilor, voi veniți în pelerinaj pentru a îndeplini legământul înaintașilor voștri și pentru a întări credința în Dumnezeu și devoțiunea față de Preacurata Fecioară Maria, reprezentată de monumentala statuie în lemn. Acest pelerinaj anual aparține moștenirii Transilvaniei, dar aduce cinstire tradițiilor românești și ungurești deopotrivă; participă la el și credincioși de alte confesiuni și este simbolul dialogului, al unității și al fraternității; un apel la a recupera mărturiile de credință devenită viață și de viață devenită speranță. A peregrina înseamnă a fi conștienți că venim, ca popor, în casa noastră. Un popor a cărui bogăție stă în miile sale de chipuri, culturi, limbi și tradiții; sfântul popor credincios al lui Dumnezeu care, împreună cu Maria, este pelerin, cântând milostivirea Domnului. Dacă în Cana Galileei Maria a mijlocit la Fiul ei să facă prima minune, în fiecare sanctuar Ea veghează și mijlocește, nu numai în fața Fiului său, dar și în fața fiecăruia dintre noi, pentru a nu lăsa să ni se fure fraternitatea de către vocile și rănile trecutului, care alimentează diviziunea și fragmentarea. Evenimentele complexe și triste din trecut nu trebuie uitate sau negate, dar nici nu pot să constituie un obstacol sau un argument pentru a împiedica o mult râvnită conviețuire fraternă.
A peregrina înseamnă a ne simți chemați și îndemnați să mergem împreună cerând de la Domnul harul de a transforma vechile și actualele resentimente și difidențe în noi oportunități de comuniune; înseamnă a ne dezancora din siguranțele și comoditățile noastre în căutarea unui pământ nou pe care Domnul vrea să ni-l dăruiască. A peregrina semnifică provocarea de a descoperi și de a transmite spiritul de a trăi împreună, de a nu ne fi teamă să ne amestecăm, de a ne întâlni și de a ne ajuta. A peregrina înseamnă a participa la acea maree puțin haotică care se poate transforma într-o adevărată experiență de fraternitate, o caravană mereu solidară pentru a construi istoria (cf. Exort. ap. Evangelii gaudium, 87). A peregrina este a privi nu atât la ceea ce ar fi putut fi (și nu a fost), dar mai degrabă la tot ceea ce ne așteaptă și nu mai putem amâna. Înseamnă a crede în Domnul care vine și care este în mijlocul nostru, promovând și încurajând solidaritatea, fraternitatea, dorința de bine, de adevăr și de dreptate (cf. ibid., 71). Este angajarea de a lupta pentru ca cei care ieri au rămas în urmă să devină protagoniștii de mâine, și protagoniștii de astăzi să nu fie lăsați în urmă mâine. Pentru a face aceasta este nevoie de o muncă artizanală de a țese împreună viitorul. Iată de ce suntem aici pentru a spune împreună: Mamă, învață-ne să trasăm împreună viitorul.
Faptul de a fi pelerini la acest sanctuar ne determină să ne îndreptăm privirea spre Maria și spre misterul alegerii lui Dumnezeu. Ea, o fată din Nazaret, o mică localitate din Galileea, la periferia Imperiului Roman precum și la periferia Israelului, prin „da”-ul ei, a fost capabilă să dea început revoluției gingășiei (cf. ibid., 88). Misterul alegerii din partea lui Dumnezeu, care își fixează privirea asupra celor slabi pentru a-i umili pe cei puternici, ne împinge și ne încurajează și pe noi să spunem „da”, ca și ea, pentru a parcurge calea împăcării.
Domnul nu-l dezamăgește pe cel care riscă. Să mergem, și să mergem împreună, lăsând ca Evanghelia să fie fermentul capabil să impregneze totul și să dea popoarelor noastre bucuria mântuirii.
Vă oferim, de asemenea, textul salutului PS György Miklós Jakubinyi , arhiepiscopul romano-catolic de Alba Iulia, administrator apostolic al armenilor catolici rezidenţi în România.
Sfinte Părinte,
În urmă cu 20 de ani ne-a vizitat țara prima dată Sfântul Ioan Paul al II-lea, însă s-a restrâns asupra capitalei, București. I-a părut rău că nu putea vizita Transilvania, unde trăiește majoritatea credincioșilor săi, totuși ne-a promis că dacă mai revine, neapărat ne va vizita. După 20 de ani, Sfântul Părinte Francisc a realizat aceste promisiuni.
Sfinte Părinte, aici Vă salută credincioșii și Episcopii celor patru Dieceze romano-catolice transilvane compuse în majoritate de maghiari sau secui: Alba Iulia, Oradea Mare, Satu-Mare și Timișoara. Vă cerem, Sfinte Părinte, ca prin această vizită să ne ajutați să fim și mai mult angrenați în „circulația sangvină” a Bisericii Universale. Mulțumim, Sfinte Părinte, că ați venit să Vă rugați împreună cu noi, să oferiți Sfânta Jertfă a Sfintei Liturghii, să cereți Sfintei Maria Ajutătoare de la Șumuleu Ciuc ca să ne binecuvânteze după inscripția de pe crucea votivă: „Dumnezeule! Ține-ne în sfânta credință și în virtuțile strămoșilor!”
Sanctuarul marian din Şumuleu Ciuc
Şumuleu Ciuc este cel mai important şi cunoscut loc de pelerinaj din Transilvania. Potrivit documentelor istorice, franciscanii stabiliți în acest loc au înălţat, între anii 1442–1448, o biserică gotică, cu hramul Vizita Sfintei Fecioare Maria. Sfințit în 1448, lăcaşul de cult şi-a păstrat structura originară până în 1902 când a fost demolată. Materialele de construcţie ale primei biserici au fost clădite în pereţii actualului locaş, a cărui construcţie a început în 1804 şi s-a finalizat în 1876. Noua biserică a fost sfinţită la 20 august 1876, având hramul "Adormirea Maicii Domnului".
Miile de pelerini care merg anual la sanctuarul din Şumuleu Ciuc sunt atraşi mai ales de statuia Maicii Domnului făcătoare de minuni din acest locaş. Sculptura în stil renascentist, realizată la începutul secolului al XVI-lea în lemn de tei, măsoară 2 metri şi 27 de centimetri, fiind cea mai înaltă dintre statuile de pelerinaj din lume. Statuia o reprezintă pe Sfânta Fecioară Maria cu Pruncul în brațe, aşa cum este descrisă în Cartea Apocalipsei, "îmbrăcată în soare", cu "luna sub picioarele ei" şi, purtând pe cap, "o coroană de douăsprezece stele".
Sărbătoarea centrală la Șumuleu Ciuc este pelerinajul organizat de Rusalii, la care participă anual sute de mii de pelerini, însă sanctuarul marian de la Şumuleu este locul unde credincioşii vin în pelerinaj şi cu prilejul altor sărbători mariane: Adormirea Maicii Domnului, Preasfântul Nume al Mariei, Bunavestire, prima sâmbătă din lună.
Un trandafir de aur, darul făcut Fecioarei Maria de la Şumuleu Ciuc de papa Francisc
Un trandafir de aur este darul pe care-l fac pontifii la sanctuarele mariane unde merg în pelerinaj, arătându-şi şi în acest mod devoţiunea faţă de Preacurata Fecioară Maria. Trandafirul dăruit de Sfântul Părinte este din argint 925 placat cu aur de 24 kt (tulpina şi frunzele), aşezat într-o vază de argint cu stema papală realizată în aur. Cele două flori sunt din chihlimbar, iar suportul trandafirului este din marmură roz.
