”Nu-L dați afară pe Duhul Sfânt”: papa Francisc, la Sinodul despre Amazonia
Cetatea Vaticanului – A. Dancă
7 octombrie 2019 – Vatican News. Au început astăzi, în prezența papei Francisc, lucrările adunării speciale a Sinodului episcopilor dedicată Amazoniei, care se va încheia pe 27 octombrie a.c., având ca temă generală ”Amazonia. Noi drumuri pentru Biserică și pentru o ecologie integrală”.
Un Sinod cu ”impact zero” asupra mediului
Prima din cele două congregații generale ale zilei sau reuniuni în plen ale adunării sinodale a început la ora 9.00, în Aula Nouă a Sinodului din Cetatea Vaticanului. După rugăciune inițială, au urmat intervențiile cardinalilor Claudio Hummes, raportorul general al acestei adunări speciale, și Lorenzo Baldisseri, secretarul general al Sinodului episcopilor. Cardinalul Baldisseri a spus, printre altele, că se dorește ca această adunare sinodală să lase un ”impact zero” asupra mediului, atât prin selecționarea atentă a materialelor auxiliare (pahare de plastic, pixuri, genți, hârtie, etc), cât și printr-o inițiativă financiară de susținere a împăduririi unei suprafețe de 50 de ha în regiunea Amazoniei, pentru a compensa emisiile de bioxid de carbon (572.809 kg de CO2, din care 438.373 kg pentru călătoriile cu avionul și 134.435 kg pentru celelalte activități) generate de consumul de energie, apă, amenajare, mobilitatea participanților, gunoiul menajer și alte materiale promoționale.
Papa Francisc: un Sinod pastoral, cultural, social și ecologic
În cuvântul său de salut, papa Francisc a subliniat, cu un discurs liber în spaniolă, cele patru dimensiuni ale adunării speciale dedicată Amazoniei: pastorală, culturală, socială și ecologică.
Papa Francisc: «Cea dintâi, dimensiunea pastorală, este cea esențială, cea care cuprinde totul. Ne apropiem cu o inimă creștină și privim realitatea amazoniană cu ochii unui discipol pentru a o înțelege și a o interpreta cu ochii unui discipol. Pentru că nu există hermeneutici neutre, aseptice. Există întotdeauna condiționări pentru o opțiune prealabilă. Opțiunea noastră prealabilă este cea de discipoli, și în același timp, de misionari, pentru că iubirea pe care Duhul Sfânt a revărsat-o în noi ne împinge să-L vestim pe Isus Cristos, o vestire pe care, o știm cu toții, nu trebuie să o confundăm cu prozelitismul. Căutăm, așadar, să considerăm realitatea amazoniană cu această inimă pastorală, cu ochi de discipoli și misionari, pentru că aceasta nu periclitează activitatea de vestire a Domnului. În același timp, căutăm să ne apropiem de popoarele amazoniene în vârful picioarelor, respectându-le istoria, culturile, stilul unei vieți bune – în sensul etimologic al cuvântului, nu în sensul social pe care de multe ori i-l atribuim – pentru că popoarele posedă o entitate proprie, toate popoarele, posedă o înțelepciune proprie, o conștiință de sine; popoarele au o simțire, o manieră de a vedea realitatea, o istorie, o hermeneutică și au tendința de a fi protagoniști ai propriei istorii cu aceste realități, cu aceste calități. Căutăm să ne apropiem rămânând departe de colonizările ideologice care distrug sau reduc sensibilitatea popoarelor.»
Ideologiile distrug identitatea popoarelor
Ideologiile, de altfel, a reluat papa Francisc, nu au lipsit nici în istoria Bisericii, înregistrând ”numeroase falimente pe care le regretăm și astăzi”. Nu doar în secolele care au trecut de mult, dar și în timpurile recente. Papa a vorbit, în acest sens, de sloganul ”civilizație și barbarie”, vehiculat în patria sa, Argentina, în anii ’80, lăsând de înțeles că civilizația ajunge din altă parte la popoarele indigene. Papa și-a exprimat aici tristețea pentru un comentariu nefericit despre persoanele care ieri au dus darurile la altar la Sf. Liturghie de deschidere a adunării speciale, întrebându-se, la urma urmei, ”ce diferență există între penele de pasăre purtate pe cap și tricornul folosit de unii oficiali din departamentele noastre?” Este important, de aceea, a renunța la ”centralismul omogenizator” și la ”soluții pragmatice” prefabricate, pentru a ajunge la o viziune paradigmatică.
Papa Francisc: «Nu ne-am adunat aici ca să inventăm programe de dezvoltare socială sau de păstrare muzeală a culturilor, nici activități pastorale cu același stil necontemplativ prin care se continuă activitățile de semnul opus: defrișare, uniformizare, exploatare. Și acestea elaborează programe care nu respectă poezia, realitatea popoarelor, care este suverană. Trebuie să ne ferim, totodată, de mundanitate prin care să cerem puncte de vedere sau schimbări în organizare. Mundanitatea se infiltrează întotdeauna și ne îndepărtează de poezia popoarelor. Venim să contemplăm, să înțelegem, să slujim popoarele. Și o facem cu ajutorul unui drum sinodal, o facem într-un sinod.»
Sinodul, un drum parcurs cu Duhul Sfânt
O adunare sinodală, a spus mai departe papa Francisc, nu înseamnă ”mese rotunde, conferințe sau dezbateri succesive”; ”Sinodul nu este un parlament, nu este un parloar (locutorium), nici un spațiu pentru a demonstra cine are mai multă putere asupra mass-media și asupra rețelelor pentru a impune vreo idee sau vreun proiect”. O asemenea viziune ar reduce Biserica la o adunare ”congregaționalistă” sau ”senzaționalistă” și ar fi atât de îndepărtată de ”sfânta maică Biserică” sau, cum îi plăcea Sfântului Ignațiu să spună, de ”sfânta noastră maică Biserică ierarhică”.
Papa Francisc: «Sinodul merge pe cale împreună sub inspirația și călăuzirea Duhului Sfânt. Duhul Sfânt este protagonistul principal al Sinodului: vă rog, nu-l dați afară din cameră!»
Desigur, a recunoscut papa Francisc, a existat o muncă precedentă de consultări, dezbateri în cadrul Conferințelor episcopale, o activitate de sinteză din partea Consiliului pre-sinodal, iar documentul pregătitor, numit ”Instrumentum laboris” este, ”după cum știți, un text martir, destinat să fie distrus, pentru că acolo este, într-un anume fel, punctul de plecare pentru ceea ce Duhul Sfânta va face în noi, iar acum se merge împreună sub călăuzirea Duhului Sfânt. Acum, de aceea, trebuie să-i permitem Duhului Sfânt să se exprime în această adunare, să se exprime în mijlocul nostru, să se exprime cu noi și prin noi, mai mult, să se exprime «în pofida noastră», în ciuda împotrivirii noastre, care este normală pentru că așa este viața creștinului”.
Rugăciune, dialog, ascultare, discernământ
Ce este de făcut, atunci, pentru ca ”prezența Duhului Sfânt să fie fecundă”?
Papa Francisc: «Mai întâi de toate, rugăciunea. Frați și surori, vă cer să vă rugați mult. Să meditați, să dialogați, să ascultați cu smerenie, știind că eu nu le știu pe toate. Și să vorbiți cu curaj, cu ”parresia” (îndrăzneală – n.t.), chiar dacă se ajunge la rușine, să spun ceea ce simt, să discern. Toate acestea, în interior, păstrând fraternitatea care trebuie să existe aici, înăuntru. Pentru a înlesni această atitudine de reflecție, rugăciune, discernământ, de ascultare cu smerenie și de vorbire cu curaj, după patru intervenții vom avea câte un spațiu de patru minute de tăcere».
În fine, ”a fi prezent la un Sinod înseamnă asumarea curajului de a intra într-un proces. Nu înseamnă a ocupa un spațiu în sală. A intra într-un proces”. Fiind vorba, însă, de un proces de natură eclezială, papa a spus că acesta este asemenea unui copil mic care are nevoie de îngrijirea mamei. De aici, îndemnul adresat participanților de a dovedi ”delicatețe și prudență” în ceea ce se comunică în afara aulei, știind că pentru presă există servicii de informare special organizate.
Papa Francisc: «Un proces [eclezial] cum este Sinodul poate fi ruinat, într-un fel, dacă eu, ieșind din sală, spun ceea ce gândesc, îmi dau cu părerea, ajungând astfel la trăsătura pe care au avut-o unele sinoade: sinodul din interior și sinodul din afară. Sinodul din interior, care urmează drumul maicii Biserici, drumul de atenție la procese, și sinodul din afară, care pentru o informație dată cu ușurătate, dată cu imprudență, îi conduce la echivocuri pe cei ținuți să informeze. Vă mulțumesc pentru ceea ce faceți, mulțumesc pentru că vă rugați unii pentru alții. Curaj! Și, vă rog, să nu pierdem simțul umorului!»
Briefing la Sala de Presă
În același context, de amintit că în perioada adunării sinodale are loc zilnic, la ora 13.30, în aula Ioan Paul al II-lea a Sălii de Presă a Sfântului Scaun, un briefing sau o conferinţă de presă. La briefingul de luni, 7 octombrie a.c., și-au anunțat disponibilitatea de a dialog cu jurnaliștii episcopul David Martinez De Aguirre Guinea, O.P., vicar apostolic de Puerto Maldonado (Peru), mons. Emmanuel Lafont, episcop de Cayenne, în Guyana Franceză, călugărița columbiană Alba Teresa Cediel Castillo, reprezentând Uniunea Internațională a Superioarelor Generale, Paolo Ruffini, prefectul Departamentului pentru comunicare, pr. Giacomo Costa, S.I., secretarul Comisiei pentru informare, și, în calitate de moderator, Cristiane Murray, vice-directoare a Sălii de Presă a Sfântului Scaun.
Patru criterii pentru ”a trăi bine” Sinodul pentru Amazonia
Semnalăm, în fine, un articol din revista iezuiților italieni ”La Civiltà Cattolica” referitor la adunarea specială a Sinodului episcopilor pentru regiunea Amazoniei (anul 170/2019, vol. IV, caietele 4063-4068). Articolul, intitulat ”Patru criterii pentru a trăi bine Sinodul pentru Amazonia”, își propune să ajute cititorii să înțeleagă întreaga dinamică a procesului sinodal și să-i simtă importanța dintr-o perspectivă generală în interiorul unei viziuni mai ample asupra Bisericii și a reformei acesteia. Sunt explicate patru criterii esențiale care pot fi de folos ca orientare generală: 1) schimbare de atitudine personală și comunitară; 2) convertiri esențiale în itinerarul papei; 3) tensiuni substanțiale; 4) Sinodul ca proces și moment bisericesc. Contribuția a fost scrisă la patru mâini de directorul revistei, pr. Antonio Spadaro, S.I., și de secretarul executiv al Rețelei Bisericești Pan-Amazonia (REPAM), Mauricio Lopez Oropeza. Autorii participă la această adunare specială a Sinodului episcopilor: cel dintâi, ca membru cu numire pontificală, cel de-al doilea, ca membru al Comisiei pentru informare.
