”Fratelli tutti”: A-i privi pe alţii ca fraţi şi surori pentru salvarea noastră şi a lumii

Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaş
4 octombrie 2020 – Vatican News. Scrie Andrea Tornielli: «Suntem înconjuraţi de "umbrele unei lumi închise", dar există şi persoane care nu abdică în faţa întunericului care înaintează, persoane care continuă să viseze, să spere, să-şi murdărească mâinile implicându-se în crearea fraternităţii şi a prieteniei sociale. Al treilea Război Mondial "pe bucăţi" a început deja, logica pieţei bazată pe profit apare ca fiind învingătoare în raport cu politica de calitate; cultura deşeurilor pare să predomine în vreme ce strigătul popoarelor cauzat de foame continuă să rămână neascultat. Însă, există şi cei care indică un mod concret pentru construirea unei lumi diferite, mai umană.  

În urmă cu cinci ani, papa Francisc a publicat enciclica Laudato si' care arată în mod clar legătura dintre criza de mediu, criza socială, războaie, migraţie şi sărăcie. Enciclica a indicat de asemenea un obiectiv care trebuie atins: acela al unui sistem economic şi social mai drept şi mai respectuos faţă de creaţie, în centrul căreia se află omul în calitate de păzitor al mamei pământ şi nu a banilor ridicaţi la rang de divinitate absolută.

Acum, prin noua enciclică socială intitulată "Cu toţii fraţi", Sfântul Părinte indică calea concretă ce trebuie urmată în vederea atingerii acelui obiectiv: să ne recunoaştem ca fiind fraţi şi surori, fraţi pentru că suntem fii care se păzesc unii pe ceilalţi, aflându-ne cu toţii în aceiaşi barcă, după cum s-a exprimat pontiful în timpul pandemiei. Calea care trebuie urmată pentru a nu cădea în ispita de a ne comporta potrivit aforismului homo homini lupus (omul este lup pentru om) sau de a înălţa ziduri, de a ne izola, este privirea spre icoana bunului samaritean, care este atât de actuală şi de neconvenţională.

Calea indicată de papa Francisc se bazează pe mesajul lui Isus, care face să cadă barierele impuse celui "străin". De fapt, creştinul este chemat să "îl recunoască pe Cristos în fiecare fiinţă umană, să-l vadă pe Isus cel răstignit în angoasa celor părăsiţi şi uitaţi de această lume şi să-l recunoască pe Isus cel înviat în fiecare frate care se ridică". Mesajul fraternităţii este acel mesaj care poate fi acceptat, înţeles, împărtăşit şi de bărbaţii şi femeile care profesează alte credinţe precum şi de numeroşi bărbaţi şi femei care nu profesează un crez religios.»

«Noua enciclică»  – se spune în continuarea editorialului – «este prezentată ca o summa (esenţă) a magisteriului social al papa Francisc în care sunt reunite şi sistematizate reflecţiile exprimate de pontif în cadrul discursurilor rostite în primii şapte ani de pontificat.  O sursă şi un izvor de inspiraţie este cu siguranţă reprezentat de "Documentul despre fraternitatea umană pentru pacea mondială şi convieţuirea comună", semnat la 4 februarie 2019, la Abu Dhabi, împreună cu marele imam de Al-Azhar, Ahmad Al-Tayyib. Pornind de la acea declaraţie comună, piatră de temelie a dialogului dintre religii, papa Francisc propune din nou apelul ca dialogul să fie adoptat ca modalitate, colaborarea comună ca conduită şi cunoaşterea reciprocă ca metodă şi criteriu.

Însă, ar fi reductiv să limităm noua enciclică doar la sfera dialogului interreligios. De fapt, mesajul enciclicei "Cu toţii fraţi" ne priveşte pe fiecare în parte. De asemenea, documentul conţine pagini iluminante despre angajamentul social şi politic. Poate părea paradoxal că episcopul Romei, o "voce (care strigă) în pustie" relansează astăzi proiectul unei politici de calitate. O politică capabilă să-şi reia rolul, care, timp îndelungat, a fost lăsată în mâinile logicii financiare şi al basmului pieţelor financiare potrivit cărora este posibilă obţinerea bunăstării pentru toţi fără necesitatea de a fi guvernaţi.

Enciclica conţine un întreg capitol dedicat acţiunii politice trăită ca pe o slujire şi o mărturie a carităţii, care este alimentată de idealuri măreţe şi de planuri de viitor  care nu urmăresc mici câştiguri electorale ci binele comun şi au în vedere mai ales viitorul noilor generaţii. De asemenea, într-o perioadă în care atât de multe ţări se închid, Sfântul Părinte a formulat îndemnul de a nu ne pierde încrederea în organizaţiile internaţionale, chiar dacă acestea au nevoie de o reformă, astfel încât cei care contează să nu fie doar cei mai puternici.

Printre paginile cele mai intense ale scrisorii enciclice se numără şi cele dedicate condamnării războiului şi respingerii pedepsei cu moartea. Inspirându-se din enciclica "Pacem in terris" a papei Ioan al XXIII-lea şi pornind de la o privire realistă asupra rezultatelor catastrofice avute de numeroasele conflicte din ultimele decenii asupra viaţii a milioane de oameni nevinovaţi, papa Francisc aminteşte că astăzi sunt foarte dificil de susţinut criteriile raţionale dezvoltate în alte secole potrivit cărora era posibilă existenţa unui "război just". În mod similar, utilizarea pedepsei cu moartea este nejustificată şi inadmisibilă, trebuind să fie abolită în întreaga lume.

Este adevărat, după cum subliniază Sfântul Părinte, că "în lumea de astăzi sentimentele de apartenenţă la aceeaşi umanitate se slăbesc, în timp ce visul de a construi împreună dreptatea şi pacea pare o utopie din alte vremuri". Însă, este necesar să visăm din nou şi mai ales să realizăm împreună acel vis. Dar este nevoie să ne întoarcem la vis şi, mai presus de toate, să realizăm acel vis împreună. Înainte de a fi prea târziu.»