Papa Francisc: Păstrez o amintire deosebită despre România și oamenii ei atât de buni

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
30 noiembrie 2020 – Vatican News. ”Spuneți tuturor că păstrez o amintire din această țară atât de frumoasă și, mai presus de toate, de la acești oameni atât de buni”: este ”mandatul” primit recent din partea papei Francisc de către nunțiul apostolic în România și R. Moldova, arhiepiscopul Miguel Maury Buendia, ”mandat” despre care nunțiul a vorbit pe larg într-un interviu dedicat centenarului relațiilor diplomatice dintre România și Sfântul Scaun.

Interviul a fost pus cu amabilitate la dispoziția redacției Vatican News de jurnalista Iuliana Anghel, de la Radio România International, care l-a realizat, în italiană, la sediul nunțiaturii din București în 19 noiembrie 2020. În aceeași după-amiază, la Târgul de carte ”Gaudeamus”, organizat de Radio România, a fost marcat un alt moment din manifestările centenarului relațiilor bilaterale dintre România și Sfântul Scaun prin prezentarea unui volumul realizat de editurile Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București (ARCB) și Libreria Editrice Vaticana (LEV). Volumul a apărut în română cu titlul ”Un secol de relaţii diplomatice între România şi Sfântul Scaun.1920-2020”, iar în italiană, ”Un secolo di relazioni diplomatiche fra la Santa Sede e la Romania. 1920-2020”.

Vă oferim aici în transcrierea și traducerea noastră de lucru interviul Iulianei Anghel cu mons. Maury Buendia, precizând că restricțiile pandemiei au lăsat o amprentă specifică acestei conversații, înregistrată în regim de distanțare fizică.

Cum se oglindește în acest volum centenarul relațiilor bilaterale? Răspunde nunțiul apostolic la București:

«Chiar în luna octombrie, mai precis pe 17 ale lunii, din 1920, a ajuns la București primul nunțiu apostolic. Pentru a marca acest moment, ne-am gândit să pregătim un volum cu un caracter istoric, pentru că Ministerul Afacerilor Externe și alte instituții au publicat deja documente de natură istorică. Dar nu exista un volum de ansamblu asupra celor o sută de ani. De aceea, am cerut unui grup de cinci cercetători de diferite categorii – bărbați, femei, ortodocși, catolici latini și bizantini, ecleziastici și laici, astfel încât să reprezinte întreaga bogăție a României – să pregătească acest volum. Fiecare dintre cei cinci cercetători a luat câte o perioadă specifică și a relatat cu seriozitate, științific dar în același timp divulgativ acești o sută de ani de întâlniri și... neîntâlniri. În acești o sută de ani, a existat o perioadă în care relațiile diplomatice au fost suspendate. Nu rupte, ci suspendate, pentru că autoritățile comuniste au suspendat relațiile pentru o perioadă care a durat din 1950 până în 1990, așadar, o perioadă de 40 ani, care este analizată în această carte. Desigur, abordarea fiecărui cercetător, fie pentru perioada studiată, fie pentru perioada analizată, fie prin personalitatea sa, are în comun cu ceilalți două lucruri: iubirea pentru adevăr și iubirea pentru cei doi protagoniști ai acestei istorii, Biserica lui Cristos și patria română. Este o carte care se citește cu apetit, iar eu am devorat-o de la început până la sfârșit. Se simțea un pic lipsa unui studiu monografic de acest fel și cred că este bine că-l avem. Publicația a fost realizată grație Conferinței episcopale române, care și-a asumat îndatorirea de coordonare a diferiților autori, și s-a realizat o dublă versiune: în limba română și în italiană. Cea mai mare parte a articolelor a fost scrisă în italiană, iar editura Libreria Editrice Vaticana (LEV) s-a oferit să se îngrijească de ediția în italiană.

Nu este o carte foarte voluminoasă, dar cu siguranță foarte importantă. Are cinci părți, iar eu am scris prezentarea generală a cărții. Dr. Măriuca Vădan a pregătit o parte despre începuturile relațiilor diplomatice cu Sfântul Scaun, de ce și cum s-au stabilit aceste relații. După Primul Război Mondial, când Transilvania a fost încorporată în România, exista un număr de catolici relevant și, drept urmare, regele Ferdinand, catolic la rândul lui, a vrut să aibă o relație directă cu Sfântul Scaun. Este momentul de aur, pentru a spune astfel, al diplomației române, cu intervenția diverselor personalități pentru a facilita această întâlnire. Al doilea articol l-a scris mons. Cornel Damian, episcop auxiliar de București, despre concordatul dintre Sfântul Scaun și România, tot el a scris, de asemenea, despre evoluția concordatului în succesivul acord din 1932. Dr. Cosmin C. Oprea, în schimb, a vorbit despre situația dificilă a nunțiaturii apostolice între anii 1945-1950. Este o situație în care s-a încercat apărarea drepturilor umane ale catolicilor, care erau încălcate de autoritățile comuniste. Prof. Ovidiu Bozgan a făcut un articol despre România și Sfântul Scaun pe care l-a intitulat ”O cursă contra obstacolelor”, în timp ce Excelența Sa Bogdan Tătaru-Cazaban, fost ambasador al României pe lângă Sfântul Scaun, s-a referit la ultimele trei decenii ca la ”un timp al speranței”.

Acest volum, cu diferite sale nuanțe și aspecte, este important pentru mine pentru că oferă o contribuție la cunoașterea și divulgarea unor elemente constitutive ale identității naționale române, pentru că pune în lumină coincidența sau divergența de interese în raport cu momentele istorice. Este un adevărat termometru pentru măsurarea gradului de democrație pe care România îl are sau l-a avut în fiecare perioadă analizată. Așadar, aceste raporturi sunt indicative și din acest punct de vedere».

Excelență, am văzut la nunțiatură mult cărți dedicate vizitei efectuată în 2019 de papa Francisc în România. Este a doua vizită a unui Suveran Pontif în 30 de ani. Sfântul Părinte ține mult la vizita sa în România. Amintim că vizita sa în toate cele trei regiuni istorice ale României a fost marcată de momente deosebit de emoționante.

«Sfântul Părinte mi-a telefonat acum câteva săptămâni. Pentru mine a fost o surpriză. Mi-a spus că a publicat mici imagini cu fotografia unei bunici care îi prezintă papei nepoțelul, un moment care l-a impresionat când mergea de la aeroportul din Iași către Palatul Culturii, unde urma să aibă întâlnirea cu tinerii și cu familiile. El însuși, în timpul întâlnirii, a improvizat câteva cuvinte despre acest moment cu această doamnă, un moment care l-a impresionat. A spus că acel gest era ca și cum i-ar fi spus: Vezi, acum și eu pot să visez. În discursurile Sfântului Părinte revine frecvent raportul dintre vârstnici și tineri, nepoți... El mi-a spus la telefon: ”Vedeți că v-am trimis o cutie cu mici imagini, scrise în română, aceleași pe care eu le am scrise în italiană. Tuturor celor care vin să mă viziteze aici, la Roma, eu le dau această imagine. Faceți și Dumneavoastră la fel”. I-am răspuns: ”Desigur, Sanctitate, dar în aceste timpuri de Covid nu avem multe vizite. Le pot distribui în diferite feluri ca să ajungă la oameni, chiar și în afara României, românilor din diaspora”. ”Da”, mi-a răspuns, ”și spuneți tuturor că păstrez o amintire din această țară atât de frumoasă și, mai presus de toate, de la acești oameni atât de buni”».

Într-adevăr, Sfântul Părinte ne păstrează mult în inima sa și ne-a dovedit-o chiar în acest an de criză sanitară. În primăvară, a trimis cinci ventilatoare pulmonare și materiale sanitare Spitalului din Suceava, ajutând mult România. Zilele trecute și-a exprimat din nou apropierea față de victimele tragediei de la Piatra Neamț în care au murit mai mulți bolnavi de Covid. Am văzut cu toții că papa are numeroase inițiative de susținere a oamenilor în această perioadă grea.

«Chiar duminica trecută (15 noiembrie a.c. – n.r.), la sfârșitul [rugăciunii] Angelus, papa i-a asigurat de apropierea sa pe cei afectați de incendiul de la spitalul din Piatra Neamț. Încă de la începutul crizei de Covid, el a vrut ca Vaticanul să se angajeze în diferite feluri pentru a veni în ajutorul bolnavilor și al victimelor. De aceea, a înființat o Comisie specială în Vatican pentru Covid-19, sub coordonarea Departamentului pentru dezvoltarea umană integrală. Această Comisie are cinci grupuri de lucru și exprimă solicitudinea Bisericii față de întreaga familie umană care se confruntă cu actuala pandemie. De asemenea, a înființat un fond pentru emergența Covid-19 în cadrul Operelor Pontificale Misionare, care acoperă toate teritoriile de misiune – Africa, Asia, Oceania, chiar regiunea Amazoniei – pentru a-i ajuta pe cei despre care se vorbește mai puțin. Noi suntem ocupați de ceea ce se întâmplă aproape de casa noastră, în Europa, dar ceea ce se întâmplă departe de noi este mai rău și nu se vorbește despre aceasta, dar trebuie să fie ajutați și ei, în Africa, în America Latină... Apoi, a făcut o donație la FAO, în beneficiul Programului mondial pentru alimentație, pentru populațiile care se confruntă cu foametea și lipsa de securitate alimentară din Africa de Est din cauza acestei crize. Mai departe, a trimis ajutoare importante prin asociația de drept pontifical ”Ajutor Bisericii care Suferă” și prin ”Caritas Internationalis”. S-a înființat, în cadrul Congregației pentru Bisericile Orientale, un fond de ajutor pentru Bisericile și populațiile din Orient, iar primele resurse au fost alocate pentru a trimite ventilatoare pulmonare la Ierusalim și în Siria. Apoi, după cum ați amintit, a făcut donații în multe țări de termometre, măști, dispozitive de testare și de respirație ca să ajute bolnavii, după cum a făcut cu ajutoarele pentru Spitalul Județean ”Sfântul Ioan cel Nou” de la Suceava. Apoi, prin intermediul Consiliului pontifical pentru dialogul interreligios, s-a ținut o Zi mondială de rugăciune și post pentru a cere încetarea pandemiei. Așadar, putem spune că s-au înmulțit inițiativele directe, dar pentru mine, mai presus de toate, este important faptul că figura papei a devenit un exemplu pentru liderii religiilor și pentru liderii politici din lumea întreagă cu privire la felul în care să se angajeze în această criză. Chiar și recenta sa enciclică Fratelli tutti este un apel la atenție în acest sens. Da, Biserica a reacționat frumos, iar multe congregații de persoane consacrate au pus la dispoziție propriile structuri în serviciul bolnavilor și pentru primirea oamenilor, după cum în multe dieceze se întețesc inițiativele destinate bolnavilor de Covid. Aș vrea să semnalez că vom continua pe această cale”.

Vă mulțumim, Excelență, pentru că ați fost împreună cu noi și încheiem cu aceste gânduri de seninătate și speranță în ciuda greutăților pe care trebuie să le învingem. Vă reînnoim urările noastre și pe curând!

«Vă mulțumesc pentru toate!»