Urbi et Orbi. Papa Francisc: Pruncul Isus ne deschide la iubirea de Dumnezeu și la dialogul cu frații

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
25 decembrie 2021 – Vatican News. ”Dificultățile timpului nostru sunt numeroase, dar mai puternică este speranța noastră pentru că un Copil ni s-a născut”: a spus papa Francisc în tradiționalul mesaj ”Urbi et Orbi” de Crăciun, transmis sâmbătă, 25 decembrie 2021, solemnitatea Nașterii Domnului, din loja centrală a bazilicii Sfântul Petru. 

Condițiile meteo mai puțin generoase, din norii plumburii venind o ploaie luată de rafalele de vânt, au pus la grea încercare răbdarea câtorva mii de romani și pelerini veniți la amiază în Piața San Pietro să asculte mesajul papei, să zăbovească un pic în fața Ieslei și a Bradului de Crăciun, dar și să urmărească defilarea gărzilor de onoare reprezentând Garda Elvențiană Pontificală, Corpul Jandarmeriei Statului Cetății Vaticanului și Corpul Carabinierilor al Republicii Italiene. După mesajul său, papa a recitat rugăciunea ”Îngerul Domnului” în limba latină și a invocat Binecuvântarea Apostolică, însoțită de darul indulgenței plenare.

Prin întruparea Fiului său în Pruncul de la Betleem, a spus papa Francisc, Dumnezeu, fiind El însuși un mister de dialog, iubire și viață, ”ne-a arătat calea întâlnirii și a dialogului”. Într-un timp în care predomină lipsa voinței de dialog, atât pe planul relațiilor personale, cât și în raporturile internaționale, papa a îndemnat la redescoperirea capacității de a dialoga pentru a ajunge împreună la ”soluționarea conflictelor și la beneficii împărtășite și durabile”. În același timp, pontiful a atras atenția la situația din familii, unde nu lipsesc violențele asupra femeilor, dar care continuă să rămână ”spațiul primar al educației și baza țesutului social”.

Nașterea Domnului, mister de comuniune cu Dumnezeu și cale de dialog cu frații

Papa Francisc: ”Dragi frați și surori, Crăciun Fericit! Cuvântul lui Dumnezeu, care a creat lumea și dă sens istoriei și drumului omului, s-a făcut trup și a venit să locuiască între noi. S-a arătat ca un foșnet, ca murmurul unei adieri line, ca să copleșească de uimire inima oricărui bărbat și a oricărei femei care se deschide la mister.
Cuvântul s-a făcut trup ca să dialogheze cu noi. Dumnezeu nu vrea să facă un monolog, ci un dialog. Pentru că Dumnezeu însuși, Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt, este dialog, comuniune veșnică și nemărginită de iubire și de viață.
Venind în lume, în Persoana Cuvântului întrupat, Dumnezeu ne-a arătat calea întâlnirii și a dialogului. Mai mult, El însuși a întruchipat în sine această Cale pentru ca noi să o putem cunoaște și parcurge cu încredere și speranță.
Surori, frați, «ce ar fi lumea fără dialogul răbdător al atâtor persoane generoase care au păstrat unite familiile și comunitățile?» (enc. Fratelli tutti, 198). În acest timp de pandemie, ne dăm seama de aceasta și mai mult. Capacitatea noastră de relații sociale este pusă la grea încercare; se întărește tendința de a se închide, de a face singuri, de a renunța să ieșim, să ne întâlnim, să facem lucrurile împreună. Chiar la un nivel internațional există riscul de a nu vrea să dialogăm, riscul ca criza complexă să inducă la alegerea unor scurtături în locul unor căi mai lungi de dialog; dar, în realitate, numai acestea conduc la soluționarea conflictelor și la beneficii împărtășite și durabile.
Într-adevăr, în timp ce răsună în jurul nostru și în lumea întreagă vestea nașterii Mântuitorului, izvorul păcii adevărate, vedem în continuare numeroase conflicte, crize și contradicții. Acestea par să nu sfârșească niciodată și aproape că nu ne mai dăm seama de ele. Ne-am obișnuit atât de mult încât tragedii imense sunt trecute, de acum, sub tăcere; riscăm să nu mai auzim strigătul de durere și de disperare al atâtor frați și surori”.

Situații de suferință colectivă în numeroase țări

Pontiful a amintit, în această privință, războiul de peste un deceniu prin care trece poporul sirian, dar și dificultățile din Irak, după un lung conflict. A îndemnat la a asculta strigătul copiilor din Yemen, unde o tragedie imensă este uitată de toți. Sărbătoarea Nașterii Domnului nu poate să nu îndrepte atenția către Țara Sfântă, unde nu încetează tensiunile ”fără soluție” dintre israelieni și palestinieni: ”Să nu uităm de Betleem, locul în care Isus a văzut lumina zile și care trăiește timpuri grele din cauza dificultăților economice datorate pandemiei, care împiedică pelerinii să ajungă în Țara Sfântă, cu efecte negative asupra vieții populației”. În aceeași regiune, criza libaneză fără precedent provoacă urmări economice și sociale ”foarte îngrijorătoare”.

Un Prunc care a spart zidul indiferenței noastre

Papa Francisc: ”Dar iată, în toiul nopții, semnul de speranță! Astăzi, «iubirea care mișcă soarele și celelalte stele», după cum spune Dante (Paradis, XXXIII, 145), s-a făcut trup. A venit în chip omenesc, a împărtășit dramele noastre și a spart zidul indiferenței noastre. În frigul nopții, El își întinde mânuțele spre noi, are nevoie de totul, dar vine să ne dăruiască totul. Lui să-i cerem puterea de a ne deschide la dialog. În această zi de sărbătoare, îl implorăm să trezească în inimile tuturor aspirații de reconciliere și fraternitate. Către El îndreptăm suplica noastră”.

Papa a îndreptat, astfel, rugăciunea către Pruncul Isus ca să dăruiască ”pace și înțelegere” Orientului Mijlociu și lumii întregi, să-i susțină pe asistenții umanitari din mijlocul populațiilor constrânse să fugă din patrie, să dea întărire poporului afgan, care de peste patru decenii este pus la grea încercare de conflicte și emigrație. Pontiful a cerut de la Isus, ”Regele popoarelor”, să ajute autoritățile politice în efortul de pacificare a societăților ”tulburate de tensiuni și contraste”, și să susțină poporul din Myanmar, ”unde intoleranța și violența se abat nu rareori, și asupra comunităților creștine și a locurilor de cult”. Papa a cerut în rugăciune de la Pruncul Isus ca El însuși să fie ”lumină și susținere pentru cei care cred și lucrează, mergând împotriva curentului, în favoarea întâlnirii și a dialogului” și ”să nu permită ca în Ucraina să se răspândească metastaza unui conflict care a intrat în cangrenă”. Isus, ”Principele Păcii” – este în continuare rugăciunea papei – ”să asiste Etiopia în a regăsi calea reconcilierii și a păcii”, ”să asculte strigătul populațiilor din regiunea Sahelului, care cunoaște violența terorismului internațional”, să ajute popoarele din nordul Africii, afectate de ”dezbinări, șomaj și inegalitate economică”, și ”să ușureze suferințele atâtor frați și surori care suferă din cauza conflictelor interne din Sudan și din Sudanul de Sud”. Pentru popoarele de pe continentul american, papa Francisc a cerut de la Pruncul Isus să le susțină pentru ca în inima lor să predomine ”valorile solidarității, reconcilierii și coexistenței pașnice, prin intermediul dialogului, a respectului reciproc și a recunoașterii drepturilor și valorilor culturale a tuturor oamenilor”.

Violența asupra femeilor și drama pandemiei

De la situațiile locale, papa Francisc a atras atenția asupra unor fenomene transversale, cerând astfel în rugăciune ca Fiul lui Dumnezeu să întărească ”victimele violenței asupra femeilor, care se răspândește în acest timp de pandemie”; să ofere speranță copiilor și adolescenților care sunt victime ale formelor de bullyng și de abuzuri; să dea consolare și afecțiune persoanelor în vârstă, mai ales celor singuri; să ofere seninătate și unitate familiilor, ”spațiu primar al educației și bază a țesutului social”.

Evoluția recentă a pandemiei de Coronavirus a fost un alt domeniu de îngrijorare în mesajul papei Francisc. ”Dumnezeu cu noi”, a spus papa în rugăciunea sa, ”dăruiește sănătate bolnavilor și inspiră toți oamenii de bună voință să găsească soluțiile cele mai potrivite pentru a depăși criza sanitară și consecințele acesteia. Fă ca inimile să fie generoase pentru a duce curele necesare, mai ales vaccinurile, către populațiile mai sărace. Răsplătește-i pe toți care arată atenție și devotament în a avea grijă de rudele lor, de cei bolnavi și de cei mai slabi”.

Întoarcerea acasă a prizonierilor

În continuarea mesajului său de Crăciun, papa a cerut în rugăciunea adresată ”Copilului din Betleem” să acorde o grabnică întoarcere acasă numeroșilor prizonieri de război, civili și militari, ai conflictele recente, precum și celor deținuți din motive politice. ”Nu ne lăsa indiferenți”, a mai spus papa, ”în fața dramei migranților, refugiaților și evacuaților interni. Ochii lor ne cer să nu ne întoarcem în partea cealaltă, să nu tăgăduim omenia care ne unește, să ne însușim poveștile lor de viață și să nu uităm dramele lor” (cf. Discurs, Mytilene, 5 decembrie 2021). ”Cuvânt veșnic, care te-ai făcut trup”, a reluat Sfântul Părinte, ”fă-ne sensibili față de casa noastră comună, care suferă din cauza neglijenței cu care o tratăm deseori, și mână autoritățile politice să găsească acorduri eficace pentru ca următoarele generații să poată trăi într-un mediu care respectă viața”.

Dificultățile sunt mari, dar speranța e mai tare

Papa Francisc: ”Dragi frați și surori, numeroase sunt dificultățile timpului nostru, dar mai puternică este speranța, pentru că «un Copil ni s-a născut» (Isaia 9,5). El este Cuvântul lui Dumnezeu și s-a făcut fără-cuvânt, capabil numai să gângurească și nevoiaș de toate. A vrut să învețe să vorbească, asemenea oricărui copil, pentru ca noi să învățăm să-L ascultăm pe Dumnezeu, Tatăl nostru, să ne ascultăm între noi și să dialogăm ca frați și surori. Cristoase, născut pentru noi, învață-ne să mergem împreună cu Tine pe cărările păcii! Crăciun Fericit, tuturor!”

Binecuvântarea apostolică și darul indulgenței plenare

La finalul mesajului ”Urbi et Orbi” de Crăciun, din Anul Răscumpărării 2021, papa Francisc a invocat Binecuvântarea Apostolică, însoțită de darul indulgenței plenare, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.