Papa Francisc în Cipru, călător la granița dintre Europa și Asia
Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaș
Vatican News – 2 decembrie 2021. Patriarhul latin de Ierusalim – Pierbattista Pizzaballa – sub a cărui jurisdicție canonică se află și Biserica Catolică din Cipru a explicat că, într-o anumită măsură, există elemente comune care caracterizează cele două comunități bisericești, ambele suferind din cauza diviziunii teritoriale, politice, și religioase, din cauza conflictelor și, mai ales, din cauza faptului că sunt comunități minoritare, fiind însă vorba despre minorități care știu și vor să fie sare pentru ținutul lor, în spiritul enciclicei „Fratelli tutti”.
Descriind situația din Cipru, patriarhul latin de Ierusalim a explicat: „Situat la granița dintre Asia și Europa, Ciprul îmbină mai multe aspecte critice: nu numai diviziunea teritorială care persistă din 1974 și valul mai recent al imigrației, ci și faptul că este un punct sensibil pentru problemele legate de aprovizionarea cu energie și, în final, proximitatea geografică față de situația dezastruoasă din Liban. Din nefericire, și existența unui zid de despărțire face ca Ciprul să semene cu Ierusalimul. După cum spuneam, Biserica din Cipru este o minoritate foarte redusă numeric, dar bisericile sale sunt totuși pline, în procent de 90%, comunitatea fiind alcătuită din imigranți proveniți din Filipine, Asia de Sud-Est, Orientul Mijlociu, Africa și America Latină. Am putea spune, așadar că, din aceste puncte de vedere, Cipru are toate caracteristicile diecezei Ierusalimului, dar este, în același timp, și o fereastră deschisă spre Occident. Cipru este membru al Uniunii Europene și, în ciuda divizării teritoriale, ciprioții turci sunt considerați, de asemenea, cetățeni europeni".
Pe scurt, o situație complexă. De altfel, tocmai situațiile complexe sunt cele pe care papa Francisc pare să le prefere în alegerea destinației călătoriilor sale.
„Da, dar aș dori să spun că există și aspecte extrem de pozitive, care ar trebui să fie apreciate”, a spus. Mons. Pizzaballa. „De exemplu” – a continuat – „relația cu Bisericile Ortodoxe este una foarte bună. Cred că este singurul loc din lume în care ortodocșii își pun bisericile la dispoziția catolicilor de rit latin pentru a celebra Sfintele Liturghii. Acest lucru se întâmplă, de exemplu, în biserica din Paphos, care face parte din parcul arheologic unde, potrivit tradiției, se află coloana pe care a fost biciuit Saul din Tars, din ordinul guvernatorului roman Sergius Paulus, care mai târziu s-a convertit la creștinism. Nu există acea competiție, acea gelozie, care poate fi găsită în alte părți în relațiile dintre confesiunile creștine. În cele trei comunități parohiale conduse de frații mei franciscani se face o muncă excelentă, mai ales în domeniul carității. Relațiile cu instituțiile statului sunt, de asemenea, foarte bune. Prin urmare, din punct de vedere bisericesc, Cipru poate fi considerat un mic laborator, în sensul că au aceleași metode și situații critice pe care le avem la Ierusalim, dar le pot înfrunta cu un spirit diferit, mai pozitiv, mai puțin dramatic, mai puțin tensionat.”
Întrebat despre relațiile cu lumea islamică, patriarhul latin de Ierusalim a spus: „Aș spune că sunt relații bune. Acest lucru se datorează și faptului că, spre deosebire de frații noștri ortodocși, noi, catolicii de rit latin, nu suntem percepuți ca făcând parte din sistemul politic instituțional. În ceea ce privește partea turcă, există câteva complicații suplimentare. Acolo avem o singură biserică deschisă pentru închinare, frecventată în principal de imigranți africani.
Cu privire la așteptările legate de călătoria apostolică a papei Francisc în Cipru, patriarhul latin de Ierusalim a spus: „Așa cum spuneam mai devreme, este o situație complexă, cu o Biserică reprezentată de o minoritate foarte redusă numeric. Însă, așa cum a fost și în cazul călătoriei apostolice în Irak, papa Francisc va ști să se adreseze, cu gras tare, tuturor oamenilor de bunăvoință, indiferent de apartenența lor, în sensul acceptării, al păcii, al îmbrățișării fraterne. Papa Francisc ne spune că aceasta este calea prin care Biserica, chiar și atunci când pare să conteze prea puțin, știe să fie profeție în acest al treilea mileniu.”
