Papa Francisc cere iertare Bisericii Ortodoxe a Greciei pentru erorile comise de mulți catolici
Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
4 decembrie 2021 – Vatican News. ”Cu rușine recunosc aceasta pentru Biserica catolică, fapte și alegeri care au a face puțin sau nimic cu Isus și cu Evanghelia, purtând mai degrabă amprenta setei de câștig și de putere, au dus la ofilirea comuniunii, lăsând astfel ca rodnicia să-i fie compromisă de dezbinări”: a spus papa Francisc la întâlnirea cu arhiepiscopul Ieronymos al II-lea al Atenei și Întregii Elade, desfășurată sâmbătă, 4 decembrie a.c., la Arhiepiscopia Ortodoxă din Atena.
Sfântul Părinte a ajuns sâmbătă în Grecia pentru o călătorie apostolică de trei zile, după ce, în zilele 2-4 decembrie a.c., a făcut o vizită în Cipru pe urmele Sfântului Apostol Barnaba.
Salutul paulin trimis Romei din Grecia
Episcopul Romei a început discursul adresând arhiepiscopului ortodox al Atenei și delegației acestuia salutul ”Har și Pace de la Dumnezeu”, pe care Sfântul Apostol Paul l-a adresat credincioșilor din Roma pe când se afla încă pe țărmurile Greciei (Romani 1,7). ”Întâlnirea noastră”, a subliniat papa, ”reînnoiește astăzi acel har și acea pace. Rugându-mă în fața trofeelor Bisericii Romei, care sunt mormintele apostolilor și martirilor, m-am simțit mânat să vin aici ca peregrin, cu mare respect și umilință, pentru a reînnoi acea comuniune apostolică și a alimenta caritatea fraternă”. Papa a amintit de întâlnirea pe care a avut-o cu arhiepiscopul Ieronymos în urmă cu cinci ani la Lesbos, unde este vizibilă ”una din cele mai mari drame ale timpului nostru, drama multor frați și surori migranți care nu pot fi lăsați în indiferență și considerați doar ca o povară de administrat sau, mai rău, de delegat altcuiva”. Actuala întâlnire, în schimb, are la bază ”bucuria fraternității” și vede Marea Mediterană nu doar ca ”un loc care îngrijorează și divide, dar și ca o mare care unește”.
Cerere de iertare pentru erorile trecutului
În continuarea discursului, pontiful a vorbit despre măslinii seculari care, într-un anume fel, ”înrudesc” țările mediteraneene: ”gândindu-mă la acești pomi care ne unesc, mă gândesc la rădăcinile pe care le împărtășim. Acestea sunt subterane, nevăzute, deseori neglijate, dar ele există și susțin totul. Care sunt rădăcinile noastre comune care au traversat secolele? Sunt cele apostolice. Sfântul Paul le punea în lumină amintind importanța faptului de a fi zidiți pe temelia apostolilor (Efeseni 2,20)”.
Papa Francisc: ”Aceste rădăcini, crescute din sămânța Evangheliei, chiar în cultura elenă au început să aducă roade bogate: mă gândesc la Părinții din antichitate și la primele mari Concilii ecumenice. Mai târziu, din nefericire, am crescut departe unii de alții. Veninuri lumești ne-au contaminat, neghina suspiciunii a mărit distanța și am încetat să cultivăm comuniunea. Sfântul Vasile cel Mare a spus că adevărații discipoli ai lui Cristos sunt «plăsmuiți numai pe ceea ce văd în El» (Moralia, 80,1). Beatitudine, cu rușine recunosc aceasta pentru Biserica Catolică, fapte și alegeri care puțin sau nimic nu au a face cu Isus și cu Evanghelia, purtând mai degrabă amprenta setei de câștig și de putere, au dus la ofilirea comuniunii. Am lăsat, în acest fel, ca rodnicia să fie compromisă de dezbinări. Istoria are greutatea ei și astăzi, aici, simt nevoia să reînnoiesc cererea de iertare față de Dumnezeu și de frați pentru erorile comise de mulți catolici. Este, însă, de mare consolare certitudinea că rădăcinile noastre sunt apostolice și că, în ciuda întorsăturilor timpului, planta lui Dumnezeu crește și aduce roade în același Duh. Și este un har a recunoaște unii roadele altora și a mulțumi Domnului împreună pentru aceasta”.
Uleiul măslinului și uleiul Duhului Sfânt
Rodul final al copacului de măslin este uleiul, a subliniat mai departe papa, acel ulei care, cândva, era depus în vase și obiecte de valoare, care abundă printre comorile arheologice ale Greciei. ”Uleiul a furnizat lumina care a luminat nopțile antichității”, a spus papa Francisc, iar un autor recent afirma că, vreme de milenii, uleiul de măslin a fost un adevărat ”soare lichid”, prima stare misterioasă prin care a trecut flacăra candelei (C. Boureux, Les plantes de la Bible et leur symbolique, Paris 2014, 65). Dar pe creștini, a reluat papa adresându-se confraților ortodocși din Atena, uleiul îi face să se gândească la Duhul Sfânt, care a dat lumină Bisericii: ”numai El, cu strălucirea sa care nu cunoaște apus, poate să risipească întunericul și să lumineze pașii drumului nostru”.
Duhul Sfânt, a spus mai departe papa Francisc, este mai întâi de toate ”ulei de comuniune”, iar într-o lume creștină alimentată de individualism și rigiditate instituțională (cf. I. Zizioulas, Comunione e alterità, Roma 2016, 16), este necesar a ne întreba: ”Cum putem da mărturie înaintea lumii pentru armonia Evangheliei, dacă noi creștinii suntem încă separați? Cum putem vesti iubirea lui Cristos care adună popoarele, dacă nu suntem uniți între noi?”.
Duhul Sfânt, în al doilea rând, este ”ulei de înțelepciune”: ”El l-a uns pe Cristos și dorește să-i inspire pe creștini. Docili față de blânda sa înțelepciune, să creștem în cunoașterea lui Dumnezeu și să ne deschidem față de ceilalți”. Papa a menționat aici importanța legăturilor culturale stabilite între diferite organizații ale Bisericii Ortodoxe Grecești și instituțiile Bisericii Catolice, precum și participarea la Comisia Mixtă Internațională pentru Dialogul Teologic.
În fine, același Duh Sfânt este ”ulei de consolare”, Mângâietorul care ne stă aproape, balsamul sufletului, vindecarea rănilor. Dăruindu-se celor care îl primesc, Duhul Sfânt îi îndeamnă să aibă grijă de cei mai slabi și mai săraci: ”Duhul Sfânt ne cheamă, astăzi mai mult ca în trecut, să vindecăm rănile umanității cu uleiul carității”.
A vindeca relațiile noastre rănite
Memoria creștină despre simbologia măslinului nu poate fi completă dacă nu ține cont de rugăciunea lui Isus în Grădina Măslinilor, când a cerut apostolilor săi: ”Rămâneți aici și vegheați!” (Marcu 14,34). Un îndemn pe care Isus, a remarcat papa, l-a făcut la plural.
Papa Francisc: ”El dorește ca și astăzi să veghem și să ne rugăm. Pentru a duce lumii consolarea lui Dumnezeu și a vindeca relațiile noastre rănite este necesar a se ruga unii pentru alții. Este indispensabilă pentru «a ajunge la necesara purificare a memoriei istorice. Prin harul Duhului Sfânt, discipolii Domnului, însuflețiți de iubire, de curajul adevărului și de voința sinceră de a se ierta reciproc și de a se împăca, sunt chemați la a reconsidera împreună trecutul lor dureros și acele răni pe care acesta continuă, din nefericire, să le provoace și în timpurile noastre» (Sf. Ioan Paul al II-lea, enc. Ut unum sint, 2)”.
A depăși prejudecățile de odinioară
La finalul discursului, papa a invocat lumina Duhului Sfânt, Duhul Celui răstignit și înviat, pentru ”a ne ajuta să nu rămânem paralizați de negativitatea și de prejudecățile de odinioară, ci să privim realitatea cu ochi noi. Atunci, necazurile trecutului vor lăsa spațiu consolărilor prezentului și vom fi întăriți de comorile de har pe care le vom redescoperi în frați”. Pontiful a aminti că, de curând, Biserica catolică a început un itinerar de aprofundare a sinodalității și că ”avem atât de mult de învățat de la voi. Ne dorim aceasta cu sinceritate, siguri fiind că, atunci când frații în credință se apropie, coboară în inimi consolarea Duhului”.
Papa Francisc: ”Beatitudine, dragă Frate, să ne însoțească pe această cale Sfinții atât de iluștri ai acestor ținuturi și Martirii, astăzi, în lume, mai numeroși, din nefericire, decât în trecut. De diverse confesiuni pe pământ, ei locuiesc împreună în același Cer. Să mijlocească pentru ca Duhul, uleiul sfânt al lui Dumnezeu, într-o reînnoire a Rusaliilor, să reverse asupra noastră cum a coborât asupra apostolilor din care provenim: să aprindă în inimi dorința comuniunii, să ne lumineze cu înțelepciunea sa și să ne ungă prin consolarea sa!”.
Schimb de daruri și un text în Cartea de Onoare
La tradiționalul schimb de daruri, papa Francisc a înmânat arhiepiscopului Ieronymos al II-lea un exemplar al volumului ”Codex Pauli” și două coroane pentru icoana Fecioarei cu Pruncul. În același context, de menționat că papa Francisc a scris câteva rânduri de amintire în Cartea de Onoare a Arhiepiscopiei Ortodoxe a Atenei în care citim: ”Am venit aici, cu iubire și respect, ca peregrin și frate în Cristos. Mă gândesc la rădăcinile noastre apostolice comune și îl rog la Duhul Sfânt să ne ajute să parcurgem împreună căile sale”.
