Consistoriu pentru canonizarea unui martir de la Dachau și a două călugărițe

Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaș

Vatican News – 23 februarie 2022. În cadrul Consistoriului public ordinar, cardinalii împreună cu papa Francisc vor decide data canonizării celor trei fericiți, ale căror decrete au fost autorizate de Sfântul Părinte în noiembrie și decembrie 2021: carmelitul Titus Brandsma, fericita Maria Rivier, fondatoare a Congregației Surorile Prezentării Mariei; și călugărița Maria a lui Isus, fondatoare a Congregației Surorile Capucine ale Fecioarei Neprihănite de la Lourdes.

Titus Brandsma (1881 – 1942): preot și călugăr carmelit olandez, profesor de filosofie și jurnalist a murit martir la Dachau, la 26 iulie 1942. El a fost proclamat fericit de Ioan Paul al II-lea, în noiembrie 1985.

Născut în 1881, la Bolsward, în Olanda, Titus a răspuns chemării la viața consacrată, intrând în Ordinul carmelit. Sfințit preot în 1905, Titus Brandsma avea să se dedice învățământului universitar, predând Filozofia – domeniu în care era profesor doctor  –  la mai multe institute din țară. Succesiv, va preda Filosofia mistică și Istoria misticii olandeze și flamande la Universitatea Catolică din Nimègue, devinind ulterior rector al acestei instituții universitare. Lui i se datorează și traducerea în limba olandeză a unei părți din opera sfintei Tereza de Avila.

Între 1926 și 1929 este prior al unei mici comunități de studenți carmeliți din  Nimègue, în 1929 întemeind o mănăstire la Doddendaal. Jurnalist profesionist, în 1935 va fi desemnat consilier eclezial al jurnaliștilor catolici, fondând și un ziar catolic în ale cărui pagini, începând din 1938, a denunțat constant pericolul expansiunii ideologiei național socialiste, cerând libertatea școlilor și a presei catolice.

Fidelitatea față de adevărul Evangheliei și curajul de a-l predica, în ciuda regimului nazist, i-a atras arestarea, la 19 ianuarie 1942. Va urma un lung șir de închisori și lagăre, acest pelerinaj al suferinței încheindu-se în lagărul din Dachau, unde va continua să fie, până în ultima clipă, vestitor al iubirii îndurătoare a lui Dumnezeu, chiar și față de torționari, convins fiind că “și ei sunt copiii lui Dumnezeu și poate ceva bun a mai rămas înăuntrul lor”.

În ultimele clipe de viață a dăruit un simplu rozariu asistentei medicale din lagăr care i-a făcut injecția letală cu acid fenic. După mulți ani, la procesul în vederea beatificării, mărturia acelei asistente a fost decisivă, deoarece a pus în lumină iubirea milostivă și iertătoare trăită cu intensitate până în ultima clipă a vieții.