Papa: Simeon și Ana sau mărturia smerită și luminoasă a bătrâneții duhovnicești

Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaș

Vatican News – 30 martie 2022. Astfel și-a început papa Francisc cea de-a cincea cateheză dedicată senectuții, din cadrul audienței generale de miercuri, 30 martie, din Aula Paul al VI-lea din Vatican.

Cu tema „Fidelitatea față de vizita lui Dumnezeu pentru generația viitoare”, cateheza a avut în centru două figuri de vârstnici – Simeon și Ana – care ne învață fidelitatea așteptării, care ascute simțurile, percepția spirituală, în ciuda slăbirii capacităților organismului.

„Duhul Sfânt” – a explicat pontiful – „este capabil să ascută simțurile sufletului, în ciuda limitărilor și a rănilor simțurilor trupului. Bătrânețea slăbește, într-un fel sau altul, sensibilitatea trupului (...). Cu toate acestea, o bătrânețe care s-a exersat în așteptarea vizitei lui Dumnezeu nu-i va pierde trecerea: ba chiar va fi mai pregătită să o primească (...)”.

„Astăzi” – a continuat Sfântul Părinte –  „avem nevoie mai mult ca oricând de acest lucru: avem nevoie de o bătrânețe înzestrată cu simțuri spirituale vii și capabilă să recunoască semnele lui Dumnezeu, mai exact, Semnul lui Dumnezeu, care este Isus. Un semn care ne pune în criză  –   fiind ‚un semn de contradicție’ (Lc 2,34) –  dar care ne umple de bucurie (...). Anestezia simțurilor spirituale – ceea ce este urât lucru –  cauzată de excitația și amețeala simțurilor trupești, este un sindrom larg răspândit într-o societate care cultivă iluzia tinereții veșnice, iar trăsătura sa cea mai periculoasă este inconștiența faptului de a avea simțirea spirituală anesteziată”.

Pontiful a observat că, atunci când ne pierdem sensibilitatea tactilă sau gustativă ne dăm seama imediat, în schimb pierderea sensibilității spirituale poate fi ignorată timp de multă vreme.

„Nu este vorba doar despre reflecția despre Dumnezeu sau despre religie. Insensibilitatea simțurilor spirituale se referă la compasiune și milă, rușine și remușcări, loialitate și devotament, tandrețe și onoare, simțul responsabilității și suferința pentru ceilalți” – a spus pontiful, atrăgând atenția asupra faptului că bătrânețea devine prima victimă a pierderii acestei sensibilități.

Din relatarea despre Simeon și Ana, dar și din alte istorisiri biblice despre vârstnici sensibili la prezența Duhului Sfânt, reiese un indiciu ascuns care merită să fie adus în prim-plan – a spus papa Francisc. Oprindu-se asupra modalităților de recunoaștere a sensibilității spirituale, pontiful a spus că „revelația care aprinde sensibilitatea  lui Simeon și a Anei” constă „în a recunoaște într-un copil, pe care nu l-au născut și pe care îl văd pentru prima dată, semnul sigur al vizitei lui Dumnezeu”. Ei – a continuat pontiful – acceptă că nu sunt protagoniști, ci doar martori. Vizita lui Dumnezeu nu se întruchipează în viața lor, nu îi aduce pe scenă ca salvatori: Dumnezeu nu se întrupează în generația lor, ci în generația care va veni. Ei nu au resentimente și nu fac reproșuri pentru acest lucru. În schimb, trăiesc mare emoție și consolare. Emoția și mângâierea de a vedea și de a vesti că istoria generației lor nu este pierdută sau irosită, tocmai datorită unui eveniment care se întrupează și se manifestă în generația care urmează.

„Numai bătrânețea duhovnicească poate da această mărturie, smerită și strălucitoare, făcând-o să fie un punct de referință, să fie exemplară pentru toți. Bătrânețea care a cultivat sensibilitatea sufletului stinge orice invidie între generații, orice resentiment, orice recriminare pentru o venire a lui Dumnezeu în generația viitoare; un Dumnezeu care vine odată cu plecarea celor din generația proprie. (...) Sensibilitatea spirituală a vârstei a treia este capabilă să rupă competiția și conflictul dintre generații într-un mod credibil și definitiv. Acest lucru este imposibil pentru oameni, dar este posibil pentru Dumnezeu” – a mai spus pontiful în încheierea celei de-a cincea cateheze dedicată bătrâneții.

În cadrul saluturilor, adresându-se credincioșilor vorbitori de limbă italiană, pontifuli-a salutat cu deosebită afecțiune pe copiii ucraineni, găzduiți de Fundația „Aiutiamoli a vivere”, de Asociația „Puer” și de Ambasada Ucrainei pe lângă Sfântul Scaun.

La final, gândul Sfântului Părinte s-a îndreptat către bătrâni, bolnavi, și către cuplurile de tineri căsătoriți și a formulat îndemnul ca „în această ultimă parte a parcursului Postului Mare, să privim la Crucea lui Cristos, expresia cea mai înaltă a iubirii lui Dumnezeu, și să ne străduim să fim mereu aproape de cei care suferă, de cei care sunt singuri, de cei slabi care suferă din cauza violenței și nu au pe nimeni care să-i apere”.