Papa Francisc, în Malta: Bucuria Bisericii este să vestească Evanghelia

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
2 aprilie 2022 – Vatican News. ”Pentru a reînnoi credința noastră și misiunea comunității, suntem chemați să ne întoarcem din nou la acel început, la Biserica pe cale de a se naște pe care o vedem în jurul Crucii în Maria și Ioan”: a spus papa Francisc la omilia Întâlnirii de rugăciune de la sanctuarul marian național Ta’ Pinu, de pe insula Gozo, unde a mers sâmbătă, 2 aprilie a.c., în contextul călătoriei sale apostolice în Malta. Un adevărat leit motiv al discursului a fost insistența papei în a spune că bucuria Bisericii nu este alta decât vestirea Evangheliei.

Dintr-o capelă părăsită, un sanctuar național

Sanctuarul marian Ta’ Pinu, cel mai cunoscut loc de pelerinaj marian din Malta, este ridicat pe locul în care, în secolul al XVI-lea, exista deja o bisericuță  dedicată Fecioarei Maria. Ajunsă în proprietatea unui anume Pino Gauci (de unde provine denumirea Ta’ Pinu), lăcașul de cult a fost mărit și, ulterior, îmbogățit cu un tablou al pictorului italian Amedeo Perugino dedicat Adormirii Maicii Domnului. În 1883 a avut loc aici un eveniment ieșit din comun: o femeie din popor, trecând prin fața bisericii, a auzit o voce care o îndemna să spună de trei ori rugăciunea ”Bucură-te, Marie”, una pentru fiecare zi în care, spunea vocea, ”trupul meu a rămas în mormânt”. Vorbind unei cunoștințe, femeia a aflat că și aceasta a auzit aceeași voce și același îndemn în apropierea bisericii. Cultul marian a primit în scurt timp o recunoaștere publică, iar în 1887, când insula Gozo a scăpat ca prin minune de o epidemie, biserica a devenit loc de pelerinaj și de mulțumire. În 26 mai 1990, Sfântul Ioan Paul al II-lea a celebrat Sfânta Liturghie pe esplanada acestui sanctuar, iar papa Francisc a amintit pelerinajul predecesorului său în chiar ziua nașterii sale pentru cer.

Un trandafir de aur la icoana Maicii Domnului

Așteptat de câteva mii de credincioși, papa Francisc a ajuns sâmbătă cu papamobilul la intrarea laterală a sanctuarului Ta’ Pinu. După ce a sărutat trandafirul de aur ce urma să fie depus în fața imaginii Fecioarei Maria, pontiful, asemenea pelerinilor, a recitat de trei ori rugăciunea ”Bucură-te, Marie”. A salutat și a binecuvântat bolnavii prezenți în interiorul sanctuarului, apoi a mers pe esplanada acestuia pentru Întâlnirea de Rugăciune, care a cuprins patru mărturii, proclamarea Evangheliei, cântarea Magnificat, rugăciunea Tatăl Nostru și binecuvântarea finală.

Dintr-un aparent sfârșit, un nou început

După Evanghelie, papa a prezentat o amplă omilie în care a vorbit de prezența Fecioarei Maria și a apostolului Ioan lângă Crucea lui Isus. Aparent, totul părea pierdut și încheiat pentru totdeauna, dar ”ora lui Isus”, moartea sa pe cruce, ”nu reprezintă încheierea istoriei, căci marchează începutul unei vieți noi”. Din ”ora sfârșitului se deschide o viață care începe, din acea oră a morții începe altă oră, plină de viață: este timpul Bisericii care se naște. Din acea celulă originară, Domnul va aduna un popor care va continua să treacă drumurile anevoioase ale istoriei, purtând în inimă consolarea Spiritului, cu care să șteargă lacrimile omenirii”. Chiar istoria acestui sanctuar, a subliniat papa la omilie, exprimă același mister, din moment ce în trecut era doar o bisericuță abandonată iar acum a devenit un sanctuar național, țel al pelerinilor și izvor de viață nouă. ”În lumina acestora”, a subliniat papa, ”să încercăm să captăm și pentru noi îndemnul orei lui Isus, al acelei ore a mântuirii. Ne spune că, pentru a reînnoi credința noastră și misiunea comunității, suntem chemați să ne întoarcem din nou la acel început, la Biserica pe cale de a se naște pe care o vedem lângă cruce în Maria și Ioan”.

A redescoperi esențialul credinței

Aceasta înseamnă, mai întâi de toate, ”a redescoperi esențialul credinței”. ”A ne întoarce la Biserica originilor nu înseamnă a privi înapoi pentru a copia modelul eclezial al primei comunități creștine. (...) A ne întoarce la origini înseamnă, mai degrabă a recupera spiritul primei comunități creștine, a se întoarce la inima ei și a redescoperi centrul credinței: relația cu Isus și vestirea Evangheliei sale lumii întregi. Acesta este esențialul. Aceasta este bucuria Bisericii: să vestească Evanghelia”. ”Principala preocupare a discipolilor lui Isus nu era prestigiul comunității și al slujitorilor ei, influența socială, rafinamentul cultului. Nu. Neliniștea care îi mișca era vestirea și mărturisirea Evangheliei lui Cristos (cf. Rm 1,1), pentru că aceasta este bucuria Bisericii: să vestească Evanghelia”.
Papa Francisc: ”Criza credinței, apatia practicii religioase, mai ales în perioada post-pandemie, și indiferența atâtor tineri față de prezența lui Dumnezeu nu sunt chestiuni pe care trebuie să le îndulcim, gândindu-ne că, în cele din urmă, un anumit spirit religios încă mai rezistă. Uneori, de fapt, eșafodajul poate fi religios, dar în spatele acelei haine credința îmbătrânește. Garderoba elegantă a hainelor religioase nu corespunde întotdeauna unei credințe vivace, animată de dinamismul evanghelizării. Este nevoie de vigilență pentru ca practicile religioase să nu se reducă la repetarea unui repertoriu din trecut, ci să exprime o credință vie, deschisă, care să răspândească bucuria Evangheliei, pentru că aceasta este bucuria Bisericii: să vestească Evanghelia”.

A fi o Biserică primitoare

A se întoarce la origini, la Fecioara Maria și apostolul Ioan care stăteau lângă crucea lui Isus, înseamnă a observa că ”la începuturile Bisericii se află gestul lor de încredințare reciprocă. Domnul îl încredințează pe fiecare grijii celuilalt: pe Ioan, Mariei, iar pe Maria, lui Ioan, astfel încât, din ceasul acela, discipolul a luat-o acasă la el (cf. In 19,27). A se întoarce la început înseamnă, de asemenea, a dezvolta arta primirii. Dintre ultimele cuvinte ale lui Isus de pe cruce, cele adresate Mariei și lui Ioan îndeamnă la a face din primire stilul peren al discipolului. Nu era vorba, de fapt, de un simplu gest de pietate, prin care Isus a încredințat-o lui Ioan pe mama ca să nu rămână singură după moartea sa, ci de o indicație concretă cu privire la modul în care trebuie trăită porunca supremă a iubirii. Cultul adus lui Dumnezeu trece prin apropierea față de frate”.
Papa Francisc: ”Preaiubiților, primirea reciprocă, nu ca o simplă formalitate ci în numele lui Cristos, este o provocare permanentă. (...) Dar primirea este și hârtia de turnesol pentru a verifica efectiv în ce măsură Biserica este impregnată de spiritul Evangheliei. Maria și Ioan se primesc unul pe altul nu în caldul adăpost al cenaclului, ci lângă cruce, în acel loc întunecos în care oamenii erau condamnați și răstigniți ca răufăcători. La fel și noi, nu putem să ne primim numai între noi, la umbra frumoaselor noastre biserici, în timp ce în afară atâția frați și surori suferă și sunt răstigniți de durere, mizerie, sărăcie și violență”.

”Fecioara Maria, care a cerut să ne rugăm de trei ori Ave Maria”, a fost îndemnul final al papei, ”să reaprindă în noi, fiii ei, focul misiunii și dorința de a avea grijă unii de alții”.

Agenda de duminică a vizitei

După pelerinajul la sanctuarul din Ta’ Pinu, de pe insula Gozo, papa s-a întors pe insula principală a arhipelagului maltez și a mers la nunțiatura apostolică pentru cină și odihnă. Duminică, 3 aprilie a.c., papa merge în pelerinaj la Grota Sfântului Apostol Paul, apoi celebrează Sfânta Liturghie și conduce rugăciunea ”Îngerul Domnului”. Înainte de întoarcerea la Roma, papa are o întâlnire cu migranții.