Papa Francisc: Privirea profetică a lui Ioan Paul I asupra rănilor lumii
Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaș
Vatican News – 9 mai 2022. Redactat de Fundația vaticană „Ioan Paul I” și publicat de Editura Librăriei Vaticane în colaborare cu Editura „San Paolo”, volumul reunește, pe lângă reflecțiile papei Luciani cu ocazia rugăciunii „Angelus” sau în contextul audiențelor generale, omiliile, discursurile și scrisorile papei Ioan Paul I din cele 34 de zile de pontificat, de la 26 august 1978 până la 28 septembrie 1978
„Ioan Paul I – Albino Luciani – a fost episcop al Romei timp de 34 de zile. Cu el, în acele scurte săptămâni de pontificat, Domnul a găsit o modalitate de a ne arăta că singura comoară este credința, credința simplă a apostolilor, repropusă de Conciliul Ecumenic Vatican II” – scrie papa Francisc în prefața cărții. „Acest lucru” – continuă – „este atestat și de paginile acestui volum, care reunește magisteriul său, toate discursurile scrise și pronunțate în cursul pontificatului. În scurta perioadă în care a trăit ca Succesor al lui Petru, papa Ioan Paul I a mărturisit credința, speranța și caritatea ca virtuți dăruite de Dumnezeu, dedicându-le catehezele sale de miercuri. Și ne-a repetat că preferința pentru săraci face parte în mod infailibil din credința apostolică, când – în Liturghia celebrată în bazilica Sfântul Ioan din Lateran cu ocazia inaugurării pontificatului – a citat formulele și rugăciunile pe care le învățase în copilărie pentru a reafirma că asuprirea săracilor și „lipsirea muncitorilor de salariul cuvenit” sunt păcate care „strigă răzbunare înaintea lui Dumnezeu”.
În prefața cărții, papa Francisc evidențiază că „tocmai datorită credinței poporului creștin, căruia îi aparținea”, papa Ioan Paul I a reușit să privească cu ochi profetici la „rănile și relele lumii, arătând cât de mult se preocupă Biserica de pace”. „Acest lucru” – scrie pontiful – „este demonstrat, de exemplu, de numeroasele expresii aflate în discursurile sale publice din acea perioadă, relatate în aceste pagini, prin care își exprima sprijinul pentru negocierile de pace care au avut loc între 5 și 17 septembrie 1978 și care i-au implicat pe președintele american Jimmy Carter, președintele egiptean Anwar al-Sadat și premierul israelian Menachem Begin la Camp David. Sau, de asemenea, cuvintele adresate la 4 septembrie celor peste o sută de reprezentanți ai misiunilor internaționale, în care și-a exprimat speranța ca Biserica, umilă mesageră a Evangheliei pentru toate popoarele pământului, să contribuie la crearea unui climat de dreptate, fraternitate, solidaritate și speranță, fără de care lumea nu poate trăi’. Astfel, papa Luciani a repetat că lucrul cel mai urgent, cel mai actual, al vremurilor noastre, nu era produsul unei gândiri proprii sau al unui proiect generos, ci simpla înaintare în credința apostolilor. Credința pe care a primit-o în dar în familia sa de muncitori și emigranți, care a cunoscut truda vieții pentru a aduce pâinea acasă.”
Papa Francisc amintește de asemenea că, la moartea papei Luciani, Óscar Arnulfo Romero – arhiepiscopul de San Salvador asasinat la altar și cinstit astăzi ca sfânt de poporul lui Dumnezeu – a celebrat și el o Sfântă Liturghie, pe 3 octombrie 1978, în memoria răposatului suveran pontif. Având în vedere perioada scurtă a pontificatului său – a spus cu acea ocazie Romero – Ioan Paul I a avut „doar timpul necesar pentru a da lumii acel răspuns scurt, dar dens, pe care Dumnezeu îl dă lumii de astăzi”. „Într-un timp atât de scurt, cu moartea a doi papi și două alegeri papale”, a observat arhiepiscopul martir, „atenția lumii a fost atrasă să privească spre vârful ierarhiei Bisericii Catolice”, acea ierarhie care este pusă „pe umerii unor oameni fragili”, dar care este chemată să fie „canalul prin care Biserica este călăuzită și guvernată” și „semn sacramental” al „harului care este dat oamenilor”.
