Papa: Călătoria în Canada un pelerinaj penitențial, al reflecției, pocăinței și reconcilierii

Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaș

Vatican News – 3 august 2022. Astfel a spus papa Francisc la începutul catehezei audienței generale de miercuri, 3 august a.c., din Aula Paul al VI-lea, din Vatican, pe care a dedicat-o călătoriei apostolice în Canada, pe care a făcut-o recent, între 24 și 30 iulie a.c..

„În acest sens” – a continuat –  „în Canada a fost întreprinsă o călătorie pentru a scrie o nouă pagină, o pagină importantă, a parcursului pe care Biserica îl face de ceva timp împreună cu popoarele indigene. Și, într-adevăr, motto-ul călătoriei a fost ‚Mergând împreună’. O călătorie de reconciliere și de vindecare, care presupune cunoașterea istorică, ascultarea supraviețuitorilor, conștientizarea și, mai presus de toate, convertirea, o schimbare de mentalitate. Acest studiu aprofundat arată că, pe de o parte, unii bărbați și femei din Biserică s-au numărat printre cei mai hotărâți și curajoși susținători ai demnității populațiilor indigene, luându-le apărarea și contribuind la cunoașterea limbilor și culturilor lor; dar, pe de altă parte, nu au lipsit, din păcate, cei care au participat la programe pe care le considerăm astăzi inacceptabile și contrare Evangheliei.”

„A fost, așadar, un pelerinaj penitențial” – a continuat pontiful, amintind că – în cursul călătoriei au existat multe momente de bucurie, „dar sentimentul și tonul general a fost unul de reflecție, pocăință și reconciliere”.

Amintind că în urmă cu patru luni a primit în audiență, la Vatican, în grupuri separate, reprezentanți ai populațiilor indigene din Canada; pontiful a evidențiat că dorința sa, ca și a lor, era de a se putea întâlni cu ei acolo, pe pământurile unde au trăit strămoșii lor. „Și Domnul a permis să se întâmple acest lucru: mulțumirile noastre se îndreaptă mai întâi către Domnul” – a spus papa Francisc.

În cursul catehezei, Sfântul Părinte a reparcurs marile etape ale pelerinajului: Edmonton, în vestul țării; Quebec, în est și Iqaluit, în nordul Canadei, pontiful amintind întâlnirile avute cu populațiile băștinașe: primele Națiuni, Métis și Inuit.

În cadrul întâlnirilor a fost amintită istoria milenară a acestor populații  băștinașe, „în armonie cu pământul lor”, fără a lăsa la o parte  „memoria dureroasă a abuzurilor la care au fost supuși, chiar și în școlile rezidențiale, din cauza politicilor de asimilare culturală”.

„După comemorare” – a continuat pontiful – „al doilea pas pe calea noastră a fost cel al reconcilierii”, precizând că nu a fost compromis între noi –  care ar însemna o iluzie, o înscenare – ci „ne-am lăsat împăcați prin Cristos, care este pacea noastră (cf. Ef 2,14)”.

„Am făcut acest lucru luând ca referință figura copacului, centrală în viața și în simbolistica popoarelor indigene, copac al cărui sens nou și deplin este revelat în Crucea lui Cristos, prin care Dumnezeu a împăcat toate lucrurile (cf. Col 1,20). Pe lemnul crucii, durerea se transformă în iubire, moartea în viață, dezamăgirea în speranță, abandonul în comuniune, distanța în unitate. Comunitățile indigene care au acceptat și asimilat Evanghelia ne ajută să recuperăm dimensiunea cosmică a misterului creștin, în special a Crucii și a Euharistiei. În jurul acestui centru se formează comunitatea, Biserica, chemată să fie un cort deschis, spațios și primitor, un cort al reconcilierii și al păcii” – a evidențiat Sfântul Părinte.

Oprindu-se la cel de-al treilea pas – la vindecare – care urmează comemorării și reconcilierii, pontiful a amintit că a fost făcut acest al treilea pas al călătoriei pe malul lacului „Sfânta Ana”, tocmai în ziua memoriei liturgice a sfinților Ioachim și Ana.