Papa Francisc, la simpozionul ”Sport for all”: Citius, Altius, Fortius, dar și Communiter

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
1 octombrie 2022 – Vatican News. ”Biserica este aproape de sport pentru că crede în joc și în activitatea sportivă ca spațiu de întâlnire între persoane, de formare la valori și de fraternitate. De aceea sportul este acasă în Biserică, mai ales în școli și în oratorii sau în centrele de tineret”: a spus papa Francisc primind în seara de vineri, 30 septembrie a.c., participanții la simpozionul internațional ”Sportul pentru toți” (“Sport for All. Cohesive, accessible and tailored to each person”), organizat în aceste zile în Cetatea Vaticanului de Departamentul pentru Laici, Familie și Viață în colaborarea cu Departamentul pentru Cultură și Educație.

Participanții erau însoțiți la audiența cu Sfântul Părinte de cardinalii Joseph Kevin Farrell, José Tolentino de Mendonça și Gianfranco Ravasi, despre acesta din urmă spunând că este ”un pionier al culturii, dar și al culturii sportive”. Salutând prezența mai multor reprezentanți ai organizațiilor sportive și ai instituțiilor civile și religioase, papa a subliniat obiectivul simpozionului: promovarea unui sport care să fie accesibil pentru toți, ocazie de coeziune socială și adaptat la posibilitățile fizice ale fiecărei persoane. Pentru a ajunge la aceste obiective, ”îndrăznețe și dificile”, pontiful a subliniat că ”e nevoie de un joc de echipă, de a se strânge împreună”, drept care la clasicele ținte olimpice – altius, citius și fortius – papa a mai adăugat unul: communiter, împreună ca o adevărată comunitate.
Papa Francisc: ”Când sportul este practicat punând în centru persoanele și valorizând plăcerea de a juca împreună, face să crească în fiecare un simț de participare, de împărtășire, te face să te simți parte dintr-un grup. Într-adevăr, îmi place să amintesc atleților, chiar și celor profesioniști, să nu piardă gustul jocului și de a trăi sportul păstrând întotdeauna un spirit de amatori. Este important acest lucru. Dimensiunea jocului este fundamentală, mai ales pentru cei mai tineri: dă bucurie, creează socializare și face să se nască prietenii, iar în același timp este formativ. Grație sportului se pot stabili relații puternice și durabile. Sportul este un generator de comunitate”.

În timpurile noastre, a spus mai departe Sfântul Părinte, ”avem nevoie foarte mult de o pedagogie a păcii, de a face să crească o cultură a păcii pornind de la relațiile interpersonale de fiecare zi pentru a ajunge la cele dintre popoare și națiuni. Dacă domeniul sportului transmite unitate și coeziune, poate deveni un aliat formidabil în edificarea păcii”.

Papa a avut un cuvânt special pentru atleți, ”un punct de referință pentru cei mai tineri”, încurajându-i ca, prin simțul responsabilității educative și sociale, să combată cultura ”de unică folosință” care consideră oamenii ca produse de folosit și apoi de aruncat. În același timp, dacă sportul poate contribui la maturizarea și împlinirea persoanelor, dar în afara acestei perspective, este ”în pericolul de a cădea în mecanismul afacerii, al profitului, al unui spectacol de consum, care produce ”personaje” a căror imagine poate fi exploatată. Dar acesta nu mai este sport. Sportul este un bun educativ, un bun social și trebuie să rămână ca atare”.

Dar pentru ca sportul să fie accesibil tuturor, după cum și-a propus acest simpozion, ”e necesar a îndepărta barierele fizice, sociale, culturale și economice care blochează și împiedică accesul la sport”. De aceea, sportul nu trebuie să fie numai accesibil, dar și primitor. ”Este important”, a spus papa în discursul său, ”ca eu să găsesc ușa deschisă, dar și să existe cineva care mă primește, cineva care ține ușa inimii deschisă pentru toți și, prin urmare, ajută la depășirea prejudecăților, a temerilor, uneori chiar a ignoranței. A primi înseamnă a permite tuturor, prin practicarea sportului, să poată intra în joc, să se măsoare cu propriile limite și să fructifice propriul potențial. În acest fel se promovează un sport pe măsura fiecăruia și orice persoană poate să-și dezvolte propriile talente, pornind de la propria condiție, chiar de fragilitate sau cu dizabilități”. Este vorba de un parcurs pe care atleții îl cunosc bine ”pentru că nimeni dintre voi nu este un superbărbat sau o superfemeie: aveți limitele voastre și încercați să dați ce aveți mai bun. Această aventură are parfumul ascezei, al căutării a ceea ce ne perfecționează și ne face să mergem dincolo. La rădăcina acestei căutări se află, în fond, tensiunea către acea frumusețe și acea plinătate de viață pe care Dumnezeu o dorește pentru fiecare din făpturile sale”.