Papa Francisc la Asti, între memorie și viitor

Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaș

Vatican News – 18 noiembrie 2022. Scrie Alessandro Gisotti: „Dacă sâmbătă 19 noiembrie, dimensiunea memoriei este prevalentă, fiind exprimată în întâlnirea privată a pontifului cu membrii familiei sale, a doua zi a vizitei, duminică, 20 noiembrie –  la Sfânta Liturghie, în catedrala din Asti – privirea va fi îndreptată spre viitor, datorită prezenței a numeroși tineri, cu ocazia Zilei Mondiale a Tineretului la nivel diecezan.

Călătoria de sâmbătă a papei Francisc la Asti, ținutul de origine al familiei sale, poate fi măsurată atât în ani, cât și în kilometri. De fapt, călătoria nu este doar în nordul țării, ci și înapoi în timp. Vizita, motivată de împlinirea a 90 de ani ai unei verișoare a pontifului capătă, în mod firesc, o formă privată, pentru a proteja dimensiunea familială. Cu toate acestea, deși este limitat la o dimensiune restrânsă, familială, evenimentul nu poate fi considerat ca fiind îndepărtat. Acea comunitate piemonteză, precum și vicisitudinile familiei Bergoglio – o familie de emigranți ca atâtea altele din Italia secolului trecut –  ne aparțin într-un fel. Papa a vorbit de mai multe ori despre acest lucru, ne-a 'invitat' să fim oaspeți în casa sa, pentru a o cunoaște în primul rând pe bunica sa Rosa, o figură fundamentală în formarea sa umană, care i-a transmis prima proclamație creștină 'în dialect'.

Da, pentru că credința –  a amintit de multe ori –  se transmite în limba vorbită în familie, se absoarbe odată cu aerul care se respiră între pereții casei, unde Evanghelia are gust de casă. Papa încă își amintește acel dialect piemontez, învățat la Buenos Aires, la mii de kilometri de ținuturile în care se vorbește (...). De multe ori, în acești aproape zece ani de pontificat, papa Francisc  a subliniat importanța rădăcinilor, a „întoarcerii acasă”, chiar și doar cu inima, acolo unde acest lucru nu este posibil în niciun alt mod. A făcut acest lucru împărtășind anecdote și amintiri personale, uneori împletindu-le cu poezii care l-au impresionat în mod deosebit. Cum ar fi cea a lui Hölderlin dedicată propriei bunici cu ocazia zilei de naștere („Binecuvântează încă o dată nepotul, fie ca bărbatul să păstreze ceea ce a promis copilul”) sau cea a poetului argentinian Bernárdez („Ceea ce copacul a înflorit, vine din ceea ce a îngropat”).

Amintirea, ne-a spus mereu Papa, nu este, totuși, venerarea cenușii, ci păstrarea focului. Prin urmare, înțelepciunea timpului nu poate fi separată de impulsul către ziua de mâine.

În acest sens, o coincidență singulară în această vizită în regiunea Asti este izbitoare: dacă sâmbătă, trăsătura distinctivă a vizitei este cea a memoriei, ziua următoare, duminică, își însușește trăsătura viitorului. Sfânta Liturghie pe care papa Francisc o va celebra în catedrala din Asti, în solemnitatea 'Cristos Regele Universului' coincide, de fapt, (tocmai la îndemnul pontifului) cu Ziua Mondială a Tineretului la nivel diecezan. Prin urmare, mulți tineri din întreaga regiune vor participa la această ‚întâlnire mult așteptată’, după cum se spune în motto-ul vizitei.

Tinerii și persoanele în vârstă. La prima Zi Mondială a Tineretului la care a participat – desfășurată la Rio de Janeiro, la câteva luni după alegerea sa la sediul lui Petru –  papa Francisc a subliniat importanța întâlnirii ‚între generații, mai ales în familie’ și s-a declarat convins că ‚copiii și bătrânii construiesc viitorul popoarelor’. Este vorba de Profeția lui Ioel, atât de des evocată de Suveranul Pontif ca fiind ‚profeția timpurilor noastre’: ‚...vor profeți fiii voștri și fiicele voastre, bătrânii voștri vor avea vise și tinerii voștri vor avea viziuni’ (Il 3,1).

La urma urmei, și vedem acest lucru și în această schimbare dramatică de epocă, progresul unei societăți poate fi ‚cântărit’ prin modul în care aceasta are grijă de tinerii și bătrânii săi. Această vizită ‚privată’ are o semnificație universală, pentru că ne vorbește despre dialogul dintre generații, dintre bunici și nepoți. Pornind de la povestea unei bunici care, puternică în credința sa în Isus, a reușit să lupte pentru familia ei și ‚a făcut ca visele să devină realitate’ pentru nepotul care într-o zi avea să devină Papă.”