Papa Francisc: Incluziunea persoanelor cu dizabilități să nu rămână un slogan

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
3 decembrie 2022 – Vatican News. ”A promova recunoașterea demnității oricărei persoane este o responsabilitate constantă a Bisericii: este misiunea de a continua în timp apropierea lui Isus Cristos față de orice bărbat și orice femeie, în special de cei care sunt mai slabi și vulnerabili”: a spus papa Francisc primind astăzi în audiență un grup de aproximativ o sută de persoane cu dizabilități cu ocazia Zilei internaționale a persoanelor cu dizabilități.

Persoanele primite cu această ocazie de papa Francisc au luat parte la Sfânta Liturghie celebrată în cursul dimineții în bazilica San Pietro de secretarul general al Conferinței episcopale italiene, mons. Giuseppe Baturi, prin intermediul căruia pontiful a transmis gratitudinea sa Bisericii din Italia pentru efortul de ”a păstra vie atenția față de persoanele cu dizabilități printr-o activitate pastorală activă și incluzivă”.

O datorie a societății și a Bisericii

”A primi persoanele cu dizabilități și a răspunde la necesitățile lor”, a spus papa în discursul său, ”este o datorie a comunității civile și a celei bisericești pentru că persoana umană chiar și atunci când rezultă rănită în mintea și în capacitățile ei senzoriale și intelective, este un subiect pe deplin uman, cu drepturi sacre și inalienabile specifice oricărei creaturi umane” (Sf. Ioan Paul al II-lea, Discurs către participanții la simpozionul ”Demnitatea și drepturile persoanei cu dizabilități”, 8 ianuarie 2004).

”Aceasta era privirea lui Dumnezeu asupra persoanelor pe care le întâlnea”, a spus mai departe Sfântul Părinte, ”o privire de blândețe și milostivire, mai ales asupra celor care erau îndepărtați din atenția celor puternici și chiar a autorităților religioase ale timpului său. De aceea, ori de câte ori comunitatea creștină transformă indiferența în proximitate și excluziunea în apartenență îți îndeplinește misiunea ei profetică. Într-adevăr, nu e îndeajuns a apăra drepturile persoanelor: e necesar a lucra pentru a răspunde și la necesitățile lor existențiale, în diverse dimensiuni, trupești, psihice, sociale și spirituale. Orice bărbat și orice femeie, de fapt, în orice condiție de viață s-ar afla, este purtător, pe lângă drepturile care trebuie să fie recunoscute și garantate, dar și de instanțe chiar mai profunde, precum nevoia de apartenență, de a se relaționa și de a cultiva viața spirituală până la a experimenta plinătatea și a-L binecuvânta pe Domnul pentru acest dar irepetabil și minunat”.

Incluziunea să nu rămână un slogan

Nu se poate vorbi de incluziune, a subliniat papa, ”dacă lipsește experiența fraternității și a comuniunii reciproce”, ”dacă rămâne un slogan, o formulă de folosit în discursurile corectitudinii politice, un drapel pe care să-l însușești”, ”dacă lipsește o convertire în practicile coexistenței și ale relațiilor”. În acest sens, e necesară ”o spiritualitate de comuniune” astfel încât fiecare să se simtă ”parte dintr-un trup, cu personalitatea sa irepetabilă”, iar ”apartenența și incluziunea” să nu rămână cuvinte de pronunțat în anumite ocazii, ci ”un obiectiv al activității pastorale de fiecare zi”. În această privință, ”vom putea fi credibili când predicăm că Domnul îi iubește pe toți, că este mântuire pentru toți și îi invită pe toți la masa vieții, fără a exclude pe nimeni”. ”În aceste timpuri în care auzim zilnic buletine de știri de război”, a încheiat papa Francisc, ”mărturia voastră este un semn concret de pace, un semn de speranță pentru o lume mai umană și fraternă”.

Mesajul papei Francisc la Ziua internațională a persoanelor cu dizabilități

Tot sâmbătă, 3 decembrie a.c., Sala de Presă a Sfântului Scaun a publicat un amplu mesaj al papei Francisc cu ocazia Zilei internaționale a persoanelor cu dizabilități. Pontiful subliniază că aceste persoane prezintă în fața lumii un adevărat ”magisteriu al fragilității”. Dacă acest magisteriu ar fi ascultat, ”ar face societățile noastre mai umane și fraterne, făcându-l pe fiecare dintre noi să înțeleagă că fericirea este o pâine pe care nu o mănânci singur. Conștiința că avem nevoie unul de celălalt ne-ar ajuta atât de mult în a avea relații mai puțin ostile cu cel care stă lângă noi! Tot la fel, constatarea că nici chiar popoarele nu se salvează singure ar determina atât de mult dorința de a căuta soluții pentru conflictele fără sens pe care le trăim!”.