Papa, episcopilor: Fiți purtătorii de cuvânt ai iubirii lui Dumnezeu față de oameni!

Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaș

Vatican News – 3 februarie 2023. Cu această reflecție și-a început Sfântul Părinte discursul adresat episcopilor reuniți la Kinshasa, la sediul Conferinței episcopale naționale din Congo, vineri dimineață, înainte de plecarea în Sudanul de Sud. "Așa îmi imaginez eu Biserica africană și așa văd această Biserică congoleză" – a continuat – "o Biserică tânără, dinamică, veselă, animată de dorința misionară, de proclamarea faptului că Dumnezeu ne iubește și că Isus este Domnul. Biserica voastră este o Biserică prezentă în istoria concretă a acestui popor, înrădăcinată în mod capilar în realitate, protagonistă a carității; o comunitate capabilă să atragă și să molipsească cu entuziasmul ei și, prin urmare, la fel ca pădurile voastre, cu atât de mult "oxigen": vă mulțumesc, pentru că sunteți un plămân care dă suflu Bisericii universale! "

O Biserică care suferă pentru poporul său

Papa Francisc s-a referit și la semnele de suferință, de teamă și descurajare  care brăzdează fața tânără, frumoasă și luminoasă a Bisericii din Congo. "Este chipul unei Biserici care suferă pentru poporul său;" – a spus –  "este o inimă în care palpită viața poporului cu bucuriile și necazurile sale. O Biserică care este un semn vizibil al lui Cristos care, chiar și astăzi, este respins, condamnat și disprețuit în multitudinea de răstigniți ai lumii, și plânge cu lacrimile noastre. (...) "Este o Biserică care, asemenea lui Isus, vrea să usuce lacrimile oamenilor, angajându-se să ia asupra sa rănile materiale și spirituale ale oamenilor și să facă să curgă peste ele apa vie și vindecătoare a coastei lui Cristos" – a mai spus pontiful, asigurând că, împreună cu frații congolezi în episcopat îl vede pe Isus suferind în istoria poporului  "popor răstignit, popor asuprit, răvășit de o violență nemiloasă, marcat de o suferință nevinovată, obligat să trăiască în apele tulburi ale corupției și nedreptății care poluează societatea, și suferind de sărăcie în cazul atâtor copii ai săi". "Însă" – a continuat – "văd în același timp un popor care nu și-a pierdut speranța, care îmbrățișează cu entuziasm credința și privește spre păstorii săi, care știe să se întoarcă la Domnul și să se încredințeze în mâinile sale, pentru ca pacea la care tânjește, înăbușită de exploatare, de egoism partizan, de otrăvurile conflictului și de adevărurile manipulate, să vină în sfârșit ca un dar de sus."

Apropierea de Dumnezeu și profeția pentru popor

La fireasca întrebare care se ivește cu privire la modalitatea de a exercita slujirea în această situație, pontiful a spus: "Gândindu-mă la voi, păstori ai poporului sfânt al lui Dumnezeu, mi-a venit în minte relatarea despre Ieremia, un profet chemat să-și trăiască misiunea într-un moment dramatic din istoria Israelului, în mijlocul nedreptăților, al urâciunilor și al suferințelor. Și-a petrecut viața proclamând că Dumnezeu nu-și abandonează niciodată poporul și că aduce planuri de pace chiar și în situații care par pierdute și iremediabile. Însă, Ieremia a trăit mai întâi în propria persoană această proclamare consolatoare a credinței, el a experimentat mai întâi apropierea lui Dumnezeu. Numai așa a putut să aducă celorlalți o profeție curajoasă de speranță. Și slujirea dumneavoastră episcopală trăiește între aceste două dimensiuni, despre care aș vrea să vă vorbesc: apropierea de Dumnezeu și profeția pentru popor".

"Lăsați-vă atinși și consolați de apropierea lui Dumnezeu. El este aproape de noi". Acesta este îndemnul adresat de Sfântul Părinte episcopatului congolez, evidențiind: "Pentru noi, care am primit chemarea de a fi păstori ai poporului lui Dumnezeu, este important să construim pe această apropiere de Domnul, să ne ’structurăm în rugăciune’, stând ore în șir în fața Lui, stând ore în șir în fața Domnului. Numai astfel îi aducem pe cei care ne sunt încredințați mai aproape de Bunul Păstor și numai astfel devenim cu adevărat Păstori, pentru că fără El nu putem face nimic (cf. Ioan 15,5). Am fi doar antreprenori, ‘patroni’, dar nu în spatele vocației Domnului. Fără El nu putem face nimic. Să nu se întâmple să ne considerăm autosuficienți, cu atât mai puțin să vedem în episcopat posibilitatea de a urca în poziții sociale și de a exercita puterea. Spiritul acela urât al ‘carierismului’: asta e urât... Și mai ales: să nu intre în noi spiritul mondenității, care ne face să interpretăm slujirea după criteriul profitului propriu, care ne face reci și detașați în administrarea a ceea ce ni se încredințează, care ne determină să slujim rolul în loc să-i slujim pe ceilalți și să nu ne mai îngrijim de relația indispensabilă, de relația smerită și zilnică a rugăciunii."

Să prețuim apropierea de Domnul

"Dragi frați episcopi" – a continuat pontiful – "să prețuim apropierea noastră de Domnul pentru a fi mărturisitorii săi credibili și purtătorii de cuvânt ai iubirii sale față de oameni.  Prin noi, vrea să-i ungă cu untdelemnul mângâierii și al speranței! Voi sunteți vocea cu care Dumnezeu vrea să le spună congolezilor: ‘Tu ești un popor consacrat Domnului Dumnezeului tău’ (Deut 7,6). Vestirea Evangheliei, animarea vieții pastorale, îndrumarea poporului nu se pot rezolva prin principii îndepărtate de realitatea vieții cotidiene, ci trebuie să atingă rănile și să comunice apropierea divină, pentru ca poporul să-și descopere demnitatea de fiu al lui Dumnezeu și să învețe să meargă cu capul sus, fără a coborî niciodată capul în fața umilinței și a asupririi. Prin voi, acest popor are harul de a auzi cuvinte asemănătoare cu cele pe care Domnul le-a spus lui Ieremia: ‘Sunteți un popor binecuvântat, înainte de a vă forma în pântece m-am gândit la voi, v-am cunoscut, v-am iubit’. Dacă cultivăm apropierea de Dumnezeu, vom fi mișcați spre oameni și vom simți mereu compasiune pentru cei care ne sunt încredințați."

Chemați să continuați să vă faceți auzită profeția

Cu referire la cel de-al doilea aspect – profeția pentru popor – Suveranul Pontif s-a inspirat tot din experiența lui Ieremia care, după ce primește Cuvântul iubitor și consolator al lui Dumnezeu, este chemat să fie ‘profet al neamurilor’ (cf. Ier 1,5), trimis să aducă lumină în întuneric, să dea mărturie într-un context de violență și corupție.

La posibila întrebare cu privire la conținutul acestei vestiri profetice a Cuvântului, pontiful a explicat că este vorba "de a colabora la o nouă istorie pe care Dumnezeu dorește să o construiască în mijlocul unei lumi de perversiune și nedreptate". "Așadar" – a continuat – "și voi sunteți chemați să continuați să vă faceți auzită profeția, vocea profetică, astfel încât conștiințele să se simtă provocate și fiecare să devină protagonist și responsabil pentru un viitor diferit. Prin urmare, trebuie să dezrădăcinăm plantele otrăvitoare ale urii și egoismului, ale ranchiunei și violenței; să demolăm altarele consacrate banilor și corupției; să construim o coexistență bazată pe dreptate, adevăr și pace; și, în cele din urmă, să plantăm semințe de renaștere, astfel încât Congo de mâine să fie cu adevărat ceea ce visează Domnul: un pământ binecuvântat și fericit, care să nu mai fie niciodată violat, asuprit și însângerat".