Vigilia pascală. Papa Francisc: Cristos a înviat și a schimbat direcția istoriei (TEXT)

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
8 aprilie 2023 – Vatican News. Prin învierea sa, Domnul ”ne face să învingem sentimentul înfrângerii, să rostogolim piatra mormintelor în care am îngrădit speranța și să privim cu încredere la viitor pentru că Cristos a înviat și a schimbat direcția istoriei”: a spus papa Francisc la omilia Vigiliei pascale, prezidată în bazilica San Pietro în noaptea Învierii din anul mântuirii 2023.

Solemna Vigilie pascală a început cu Liturgia luminii, în care a fost aprins focul nou și lumânarea pascală, și a continuat cu Liturgia cuvântului, care a reparcurs sacramental istoria omenirii de la facerea lumii până la învierea Domnului. La omilie, papa a vorbit pe larg despre însemnătatea Învierii lui Cristos pentru existența omului din zilele noastre, asaltat deseori de descurajare, conflicte și corupție.

Vă oferim aici, în traducerea noastră de lucru, omilia papei Francisc din noaptea Învierii a anului mântuirii 2023.

Noaptea e pe sfârșite și licăresc deja primele lumini ale aurorei atunci când femeile pornesc la drum către mormântul lui Isus. Înaintează nesigure, rătăcite, cu inima sfâșiată de durere pentru moartea aceea care l-a luat dintre ei pe Cel iubit. Dar, ajungând aproape de locul acela și văzând mormântul gol, inversează direcția, își schimbă drumul. Părăsesc mormântul și aleargă ca să vestească discipolilor un parcurs nou: Isus a înviat și îi așteaptă în Galileea. În viața acestor femei a avut loc Paștele, care înseamnă trecere. Într-adevăr, ele trec de la tristul drum către mormânt la alergarea plină de bucurie către discipoli ca să le spună nu doar că Domnul a înviat, ci că există un țel de atins imediat, în Galileea. Acolo este întâlnirea cu Cel înviat. Renașterea discipolilor, învierea inimii lor trece prin Galileea. Să intrăm și noi în acest drum al discipolilor care merge de la mormânt în Galileea.

Evanghelia spune că femeile ”au venit să vadă mormântul” (Mt 28,1). Se gândesc că Isus se află în locul morții și că totul s-a sfârșit pentru totdeauna. Uneori, ni se întâmplă și nouă să credem că bucuria întâlnirii cu Isus ține de trecut, în timp în prezent cunoaștem mai ales morminte sigilate: ale dezamăgirilor noastre, ale amărăciunilor noastre și ale neîncrederii noastre, ale acelui ”nu mai este nimic de făcut”, ”lucrurile nu se vor schimba niciodată”, ”mai bine să trăim de pe o zi pe alta” pentru că ”nu suntem siguri pe ziua de mâine”. Și noi, dacă am fost încercuiți de durere, asupriți de tristețe, înjosiți de păcat, amărâți de vreun eșec sau sufocați de vreo îngrijorare, am simțit gustul amar al oboselii și am văzut cum se stinge bucuria din inimă.

Uneori am perceput pur și simplu oboseala continuării vieții de zi cu zi, sătui de a risca în prima persoană în fața zidului de gumă al unei lumi în care pare să predomine de fiecare dată legile celui mai șiret și ale celui mai tare. Alteori ne-am simțit neputincioși și descurajați în fața puterii răului, a conflictelor care sfâșie relațiile, ale logicii de calcul și de indiferență care pare să guverneze societatea, a cancerului corupției – este atât de multă! - a răspândirii injustiției, a vânturilor reci de război. Mai departe, ne-am trezit, poate, față în față cu moartea pentru că ne-a răpit dulcea prezență a celor dragi sau pentru că ne-a trecut pe alături în timpul bolii sau în calamități și am rămas cu ușurință pradă a dezamăgirii și s-a epuizat izvorul speranței. În acest fel, din cauza acestor situații sau a altora, drumurile noastre se opresc în fața unor morminte, iar noi rămânem nemișcați să plângem și să regretăm, singuri și neputincioși repetând într-una ”de ce?”, lanțul acelor ”de ce?”.

În schimb, de Paști, femeile nu rămân paralizate în fața unui mormânt ci, ne spune Evanghelia, ”plecând în grabă de la mormânt, cu frică şi cu bucurie mare, au alergat să dea de ştire discipolilor lui” (v. 8). Ele duc vestea care va schimba pentru totdeauna viața și istoria: Cristos a înviat! (cf. v. 6). În același timp, ele păstrează și transmit îndemnul Domnului, invitația sa adresată discipolilor: să meargă în Galileea, pentru că acolo îl vor vedea (cf. v. 7). Dar, frați și surori, ne întrebăm astăzi: ce înseamnă a merge în Galileea? Două lucruri: pe de o parte, a ieși din închiderea cenaclului pentru a merge în regiunea în care locuiesc popoarele (cf. Mt 4,15), a ieși din ascunziș pentru a se deschide la misiune, a evada din frică pentru a merge pe cale către viitor. Pe de altă parte, înseamnă a se întoarce la origini, pentru că chiar în Galileea a început totul. Acolo Domnul i-a întâlnit și i-a chemat pentru prima oară pe discipoli. Așadar, a merge în Galileea înseamnă a se întoarce la harul originar, a redobândi memoria care regenerează speranța, ”memoria viitorului” cu care am fost însemnați de Cel înviat.

Iată, așadar, ceea ce face Paștele Domnului: ne mână să mergem înainte, să învingem sentimentul înfrângerii, să rostogolim piatra mormintelor în care deseori am îngrădit speranța, să privim cu încredere la viitor pentru că Cristos a înviat și a schimbat direcția istoriei. Pentru a face aceasta, însă, Paștele Domnului ne conduce la trecutul nostru de har, ne face să mergem din nou în Galileea, acolo unde a început povestea noastră de iubire cu Isus, unde a avut loc prima chemare. Ne cere, altfel spus, să retrăim acel moment, acea situație, acea experiență în care L-am întâlnit pe Domnul, am experimentat iubirea sa și am primit o privire nouă și luminoasă asupra noastră, a realității, a misterului vieții. Frați și surori, ca să înviem, pentru a începe din nou, pentru a relua de la capăt drumul avem mereu nevoie să ne întoarcem în Galileea, adică să mergem din nou nu la un Isus abstract, ideal, ci la memoria vie, concretă și pulsantă a primei întâlniri cu El. Da, ca să mergem pe cale trebuie să ne aducem aminte, ca să avem speranță trebuie să alimentăm memoria. Acesta este îndemnul: amintește-și și mergi pe cale! Dacă recuperezi prima iubire, uimirea și bucuria întâlnirii cu Dumnezeu, vei merge mai departe. Amintește-ți și mergi pe cale!

Amintește-ți de Galileea ta și mergi pe cale către Galileea ta. Este ”locul” în care L-ai cunoscut pe Isus în persoană, unde pentru tine El nu a rămas un personaj istoric ca celelalte, dar a devenit persoana vieții: nu un Dumnezeu îndepărtat, ci Dumnezeu apropiat, care te cunoaște mai bine decât oricine altcineva și te iubește mai mult decât oricine altcineva. Frate, soră, cultivă memoria Galileei, a Galileei tale: a chemării tale, a acelui Cuvânt al lui Dumnezeu care, într-un moment precis, ți-a vorbit chiar ție; a acelei experiențe puternice în Duhul Sfânt, a celei mai mari bucurii a iertării pe care ai simțit-o după acea spovadă, a acelui moment intens și de neuitat de rugăciune, a acelei lumini care s-a aprins în tine și ți-a schimbat viața, a acelui întâlniri, a acelui pelerinaj... Fiecare dintre noi cunoaște propriul loc de înviere interioară, acela de la început, acela fondant, acela care a schimbat lucrurile. Nu putem să-l lăsăm în voia trecutului: Cel înviat ne invită să mergem acolo ca să facem Paștele. Adu-ți aminte de Galileea ta, cultivă memoria acesteia, revigoreaz-o în această zi. Întoarce-te la acea primă întâlnire. Întreabă-te cum a fost și când a fost, reconstituie-i contextul, timpul și locul, retrăiește-i emoția și senzațiile, retrăiește-i culorile și gusturile. Pentru că atunci când ai uitat de acea primă iubire, acea primă întâlnire, atunci a început să se depună praful pe inima ta. Și ai simțit tristețea și, ca pentru discipoli, totul a părut să fie fără perspectivă, cu o piatră de moară care pecetluiește speranța. Dar astăzi puterea Paștelui invită la a rostogoli pietroaiele dezamăgirii și neîncrederii. Domnul, priceput în a răsturna pietrele de mormânt ale păcatului și fricii, vrea să lumineze memoria ta sfântă, amintirea ta cea mai frumoasă, să facă actuală prima întâlnire cu El. Amintește-ți și mergi pe cale: întoarce-te la El, regăsește harul învierii lui Dumnezeu în tine! Întoarce-te în Galileea, în Galileea ta!

Frați și surori, să-L urmăm pe Isus în Galileea, să-L întâlnim și să-L adorăm acolo unde El ne așteaptă pe fiecare dintre noi. Să retrăim frumusețea acelui moment în care, după ce ne-am dat seama că este viu, L-am proclamat Domn al vieții noastre. Să ne întoarcem în Galileea, în Galileea primei iubiri, fiecare să se întoarcă la propria Galilee, la cea a primei întâlniri, și să înviem la o viață nouă!

***
După omilie și Rugăciunea credincioșilor, a urmat Liturgia botezului, în cadrul căreia papa a botezat opt catehumeni adulți din Albania, Italia, Nigeria, Statele Unite ale Americii și Venezuela. În noaptea pascală, toți participanții și-au reînnoit, de asemenea, făgăduințele de la botez. Liturgia euharistică, celebrată de cardinalul Arthur Roche, prefect al Departamentului pentru cultul divin, a încheiat solemna Vigilie pascală din bazilica San Pietro.

Duminică 9 aprilie 2023 - duminica Învierii Domnului - papa Francisc prezidează Sfânta Liturghie a Paștelui la ora 10.00 în Piața Sfântul Petru, iar la ora 12.00, de la balconul central al bazilicii vaticane, oficiază tradiționala ceremonie a mesajului pascal ”Urbi et Orbi”. Ceremonia se încheie cu rugăciunea antifonului marian pascal ”Regina Coeli” – ”Bucură-te, regina cerului” – și cu binecuvântarea apostolică, însoțită de darul indulgenței plenare.