Papa în Ungaria. Întâlnirea cu săracii și refugiații: Biserica să vorbească limba carității

 Credința, de aceea, să nu ajungă ”pradă a unui fel de egoism spiritual”, ci să înfrunte dificultățile și să iasă în întâmpinarea celor săraci. Exemplul sfintei Elisabeta a Ungariei, cu pâinea pentru săraci care s-a schimbat în trandafiri, arată că iubirea dăruită celor flămânzi face să înflorească bucuria și să înmiresmeze întreaga existență.
Papa Francisc: ”Aceasta este valabil pentru întreaga Biserică. Nu este îndeajuns a da pâinea care satură stomacul, este nevoie a hrăni inima persoanelor. Caritatea nu înseamnă simpla asistență materială și socială, dar se preocupă de persoana întreagă și dorește să o ridice în picioare prin iubirea lui Isus, o iubire care ajută la redobândirea frumuseții și a demnității. A pune caritatea în practică înseamnă a avea curajul de a te uita în ochi: nu poți să-l ajuți pe cineva privind în altă parte. Pentru a face caritatea e nevoie de curajul de a atinge: nu poți să arunci pomana de la distanță fără a atinge. A atinge și a privi, iar prin atingere și privire, tu începi un drum de parcurs, un drum cu acea persoană nevoiașă, care te va face să înțelegi cât de nevoiaș, cât de nevoiașă ești tu de privirea și de mâna Domnului”.