Papa, despre vocația fraternității trăită de părintele Dall'Oglio, la 10 ani de la dispariția sa
Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaș
Vatican News – 12 iulie 2023. Pentru pozițiile sale împotriva regimului și în favoarea păcii - explică editorul în nota de presă de lansare a volumului – a fost expulzat din Siria în 2012. În 2013, a reușit să ajungă la Raqqa, tot în Siria, capitala auto-intitulatului stat islamic – Isis – pentru a-și continua angajamentul în favoarea păcii și reconcilierii. La 29 iulie a dispărut și de atunci nu s-a mai auzit nimic despre el.
Prelegerile părintelui Dall'Oglio, conținute în volum, comentează pietrele de temelie ale Regulii comunității pe care a fondat-o, textele scoțând în evidență unicitatea gândirii sale.
În prefața cărții, Sfântul Părinte subliniază: "Mar Musa al-Habashi (Sfântul Moise Abisinianul) era creatura sa, concepută cu atâta iubire: aceste conversații cu confrații săi - în jurul sensului Regulii - transmit o mare pasiune. Un spirit liber, respingând formalismul și frazele de circumstanță; uneori extrem, așa cum el însuși recunoaște cu o doză de autoironie". Aceste conversații dezvăluie, de asemenea, profunzimea viziunii sale, izvorul angajamentului său.
Papa Francisc își emoția paginile cărții "în care părintele Paolo Dall'Oglio comentează Regula comunității monahale de la Deir Mar Musa, adică povestește intențiile profunde care l-au determinat să reînvie o mănăstire siriană foarte veche, datând din secolul al VI-lea d.C., recuperând marea tradiție spirituală a Părinților deșertului și dându-i în același timp noul sens de mărturie a iubirii lui Cristos în contextul arabo-musulman".
Oprindu-se asupra conversațiilor cu membrii comunității, pontiful reliefează că acestea "dezvăluie, de asemenea, profunzimea viziunii sale, izvorul angajamentului său. 'O mănăstire în deșert', explică el cu o imagine sugestivă, 'este o lumină care poate fi văzută de departe, este o oprire pe drum, o stație în pelerinaj; pentru noi este ca stejarul din Mamre, unde Dumnezeu devine oaspetele nostru și noi devenim oaspeții Săi'.
"Au trecut zece ani de când am pierdut orice veste despre părintele Paolo" – continuă papa Francisc, amintind că părintele Dall'Oglio, "cu mult curaj", a încercat un contact, în nordul Siriei, cu răpitorii celor doi episcopi care fuseseră răpiți cu câteva săptămâni mai devreme. "Apoi" – scrie pontiful – "a venit întunericul. Familiei și prietenilor săi li s-a refuzat până acum chiar și gestul de îndurare al unui trup întors (n.n. în țara de origine), pe care să îl plângă și căruia să îi facă o înmormântare demnă. Nu avem cuvinte pentru a exprima această durere și suntem incapabili să dăm un nume și un motiv pentru ura posibililor săi persecutori. Știm însă ce nu ar fi vrut: să acuze islamul ca atare de dispariția sa misterioasă și dramatică; să renunțe la acel dialog pasionat în care a crezut întotdeauna cu scopul de a 'răscumpăra islamul și musulmanii', așa cum spune unul dintre principiile din Regula sa. În această privință, părintele Paul a fost foarte clar. Nu a ignorat problemele, a ascultat istoriile de suferință ale fraților săi creștini arabi (…). Dar simțea că vocația sa specifică și a comunității sale monahale era calea fraternității".
