Angelus. Papa Francisc: Nu e ușor să ierți, dar fără iertare nu există speranță, nu există pace

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
17 septembrie 2023 – Vatican News. ”Fără iertare nu există speranță, în afara iertării nu există pace. Iertarea este oxigenul care purifică aerul poluat de ură”: a spus papa Francisc la rugăciunea ”Îngerul Domnului”, recitată duminică, 17 septembrie 2023, de la fereastra apartamentului pontifical din Palatul Apostolic, cu participarea a zeci de mii de romani și pelerini prezenți la amiază în Piața Sfântul Petru. Papa a făcut un comentariu la evanghelia duminicii, cu parabola datornicului nemilostiv, și a anunțat apropiata sa călătorie apostolică la Marsilia, în Franța, pe 22-23 septembrie a.c., pentru a lua parte la Întâlnirile Mediteraneene.

Remarcând în alocuțiunea sa că Evanghelia duminicii – a 24-a din timpul liturgic de peste an după calendarul roman sau latin – vorbește despre iertare (Matei 18,21-35), papa a scos în evidență întrebarea Sfântului Petru care îi cere lui Isus: Doamne, de câte ori va trebui să-l iert pe fratele meu dacă greșește împotriva mea, până la șapte ori? (cf. v. 21). Pentru Sfânta Scriptură, șapte este un număr care exprimă întregul, drept care s-ar putea spune că Petru este ”foarte generos” când pune această întrebare. Cu toate acestea, Isus merge dincolo de această limită și îi răspunde: Nu-ți spun până la șapte ori, ci până la șaptezeci de ori șapte (cf. v. 22). Cu alte cuvinte, ”îi spune că atunci când se iartă nu se calculează, că este bine să iertăm totul și întotdeauna, întocmai cum face Dumnezeu cu noi și cum este chemat să facă cel care administrează iertarea lui Dumnezeu: să ierte întotdeauna”.

Pentru a face să se înțeleagă aceasta, Isus se folosește de o parabolă în care recurge, la rândul său, la numere: un rege, după ce a fost rugat, șterge unui servitor o datorie de zece mii de talanți. ”O valoare exagerată, imensă”, care oscilează între două sute și cinci sute de tone de argint. Era o datorie imposibil de achitat, chiar dacă unul ar munci o viață întreagă. Cu toate acestea, acel stăpân, care face aluzie la Tatăl nostru, îi iartă din pură compasiune (v. 27). Dar acel servitor, căruia i s-a iertat datoria, nu dă dovadă de milostivire față de un semen care îi datora o sută de dinari. Este și aceasta o cifră consistentă, echivalentul a vreo trei luni de salariu, dar nu era comparabilă nici pe departe cu suma precedentă.

Mesajul lui Isus, a remarcat papa, este clar: ”Dumnezeu iartă de o manieră incalculabilă, mergând dincolo de orice măsură. Așa este El, acționează din iubire și din pură gratuitate. Noi nu putem să-i plătim înapoi dar, atunci când iertăm pe fratele nostru sau pe sora noastră, putem să-l imităm. A ierta nu este, așadar, o faptă bună la care putem renunța: este o condiție fundamentală pentru cel care este creștin. Fiecare dintre noi, într-adevăr, este un iertat și o iertată: Dumnezeu și-a dat viața pentru noi și în niciun fel nu am putea să compensăm milostivirea sa, pe care El nu o îndepărtează niciodată din inimă. Dar, corespunzând la gratuitatea sa, adică iertându-ne unii pe alții, îi putem da mărturie semănând viață nouă în jurul nostru. Fără iertare, într-adevăr, nu există speranță; în afara iertării nu există pace. Iertarea este oxigenul care purifică aerul poluat de ură, este antidotul care vindecă de otrăvurile ranchiunei, este calea de urmat pentru a dezamorsa mânia și a vindeca atâtea boli ale inimii care contaminează societatea”.

Papa Francisc a îndemnat, de aceea, să ne întrebăm: ”eu cred că am primit de la Dumnezeu darul unei iertări imense? Percep bucuria de a ști că El este întotdeauna gata să mă ierte atunci când cad, chiar și când ceilalți nu o fac, chiar și atunci când nici eu nu reușesc să mă iert pe mine însumi? Apoi, știu să-l iert la rândul meu pe cel care mi-a făcut rău? În acest sens, aș vrea să vă propun un exercițiu: să încercăm acum, fiecare dintre noi, să ne gândim la o persoană care ne-a rănit și să-i cerem Domnului puterea de a o ierta. Și să o iertăm din iubire față de Domnul. Ne va prinde bine și ne va readuce pacea în inimă”.

”Maria, maica milei”, a fost invocația papei de la finalul alocuțiunii sale, ”să ne ajute să primim harul lui Dumnezeu și să ne iertăm unii pe alții”.

După rugăciunea ”Angelus”, papa a amintit că vineri, 22 septembrie a.c., va merge la Marsilia, în Franța, ca să participe la încheierea manifestării ”Întâlniri Mediteraneene”, despre care a spus că este ”o frumoasă inițiativă care se deapănă în orașele importante ale Mediteranei, reunind responsabili bisericești și civili pentru a promova parcursuri de pace, colaborare și integrare în jurul [așa-zisei] mare nostrum, acordând a atenție specială față de fenomenul migrator. Acesta reprezintă o provocare deloc ușoară, după cum vedem și din cronica acestor zile, dar care trebuie înfruntată împreună întrucât este esențială pentru viitorul tuturor, un viitor care va fi prosper dacă este construit pe fraternitate, punând pe primul loc demnitatea umană, persoanele concrete, în special cele mai nevoiașe. În timp ce vă cer să mă însoțiți în această călătorie cu rugăciunea, aș vrea să mulțumesc autorităților civile și religioase, precum și celor care lucrează pentru pregătirea întâlnirii de la Marsilia, oraș bogat în popoare, chemat să fie port de speranță. Îi salut încă de acum pe locuitorii acestuia, în așteptarea întâlnirii cu mulți și dragi frați și surori”.

Salutând, apoi, grupurile de pelerini prezenți la amiază în Piața San Pietro, papa a menționat, printre alții, prezența Surorilor Misionare ale Preasfântului Răscumpărător, din Biserica Greco-Catolică Ucraineană. ”Să continuăm să ne rugăm pentru chinuitul popor ucrainean și pentru pace în toate țările însângerate de război”, a fost îndemnul Sfântului Părinte.

Rugăciunea ”Îngerul Domnului” s-a încheiat cu binecuvântarea apostolică a papei Francisc, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.