Marengo: Cuvintele Papei în Mongolia au dezarmat, impresionându-i nu doar pe catolici

Salvatore Cernuzio - trimis la Ulan Bator (Mongolia)

Cardinalul Giorgio Marengo zâmbește mulțumit de vizita, abia încheiată, a papei Francisc în Mongolia, vizită la a cărei organizare a contribuit în mod deosebit și care a dat "mari rezultate" pentru prezentul și viitorul țării. Și nu numai. De altfel, rezultatele au fost "neașteptate" pentru o Biserică atât de redusă din punct de vedere numeric și fără mijloace, care s-a aflat în situația de a organiza un eveniment care a marcat o premieră în istorie: călătoria unui Suveran Pontif în țara lui Ginghis Han, o țară cu rol de "încheietură" în Asia Centrală, cuprinsă între Rusia și China, în care Biserica se află la începuturi, numărând mai puțin de 1500 de botezați.

Prefect apostolic de Ulan Bator, cardinalul Giorgio Marengă, în vârstă de 49 de ani, este cel mai tânăr membru al Colegiului Cardinalilor. El a fost alături de papa Francisc la toate evenimentele care au marcat vizita, începând de la sosirea pe aeroportul internațional ”Ginghis Han” din capitala țării asiatice.

Exprimându-și gratitudinea pentru această vizită, cardinalul Marengo a declarat: «Aș spune că a fost cu adevărat un har total, nu știu cum aș putea-o defini altfel; a fost un dar imens pe care l-am primit și, ca orice dar, a fost gratuit, în sensul că a depășit cu mult speranțele noastre, așteptările noastre, mai ales în contextul realității Bisericii locale care, fiind atât de recentă și atât de mică, nu dispune de mijloacele necesare pregătirii unui astfel de eveniment. Însă, preocuparea pregătirilor a fost depășită de bucuria de a-l avea alături de noi pe Sfântul Părinte, de mărturia sa atât de umilă, simplă și apropiată, care a creat imediat o armonie cu oamenii, cu oameni din toate mediile posibile.»

Cu referire la importanța călătoriei apostolice în Mongolia pentru comunitatea catolică din această țară, prefectul apostolic de Ulan Bator a spus: «Am primit mai multe comentarii foarte pozitive din partea unor persoane, majoritatea dintre ele nelegate de Biserică, cu privire la modul în care Sfântul Părinte a reușit să evidențieze frumusețea, originalitatea acestui popor; discursurile sale au conținut într-adevăr elemente care i-au făcut pe oameni să se simtă mândri de ceea ce sunt, pentru că s-a acordat mult spațiu frumuseții, bogăției acestui popor, tradițiilor sale, istoriei sale. Așadar, să vezi un lider religios de renume mondial venind aici fizic, chiar și cu elementul de fragilitate care îl caracterizează, cu sănătatea sa șubredă, aducând acest mesaj dezarmant de fraternitate, cooperare și armonie, a creat cu siguranță o breșă în inimile acestor oameni. Și a contribuit, în cele din urmă, la o cunoaștere a persoanei sale și a ceea ce reprezintă, cunoaștere care, până la venirea sa, nu era atât de profundă, ci poate că era oarecum superficială.»