O șoptire în liniștea stepei
ANDREA TORNIELLI
Vatican News – 3 septembrie 2023. «În cuvintele pe care papa Francisc le-a adresat Bisericii din Mongolia, mică din punct de vedere numeric dar mare în caritate, se regăsesc indicații prețioase, utile mult dincolo de granițele acestui ținut în care privirea se pierde în orizontul stepei. Acestei Biserici care este încă pe cale să se nască, Succesorul lui Petru a reamintit ce este misiunea, adică "a-și dărui viața pentru Evanghelie". A spus că, tocmai fiindcă "s-a experimentat în propria viață bunătatea iubirii lui Dumnezeu", acel "Dumnezeu care s-a făcut vizibil, palpabil, întâlnit în Isus", veste bună destinată tuturor popoarelor, Biserica "nu poate înceta să ducă" această vestire, "întrupând-o în propria viață și "șoptind-o" în inimile persoanelor și culturilor".
Imaginea "șoptirii la inimă" este deosebit de sugestivă. Creștinismul nu s-a răspândit datorită unor bătălii culturale sau a unor proclamații furtunoase; nici – pe de altă parte – prin acomodarea la acea religie burgheză, alcătuită din rituri, tradiții și viață liniștită, deja denunțată de Charles Peguy. Este un anunț care trebuie mărturisit în primul rând cu propria viață, pentru a-l șopti astfel în inima oamenilor și a culturilor. Verbul "a șopti" amintește de acel pasaj din prima carte a Regilor, în care Dumnezeu nu i se manifestă profetului Ilie printr-un cutremur sau foc, ci prin "susurul unui vânt ușor".
Numai strălucirea mărturiei poate atrage cu adevărat. Nu este o coincidență faptul că Friedrich Nietzsche le reproșa astfel creștinilor din vremea sa: "Pentru credința voastră au fost întotdeauna mai dăunătoare fețele voastre decât motivele noastre!".
Calea privilegiată a mărturiei, așa cum se vede întruchipată în realitatea micii Biserici din Mongolia, este caritatea. Papa Francisc i-a îndemnat pe catolicii din această țară să rămână mereu în contact cu chipul lui Isus pentru a se întoarce mereu și mereu la acea privire originară din care s-a născut totul. Pentru că, în caz contrar, chiar și angajamentul pastoral "riscă să devină o prestare sterilă de servicii, într-o succesiune de acțiuni datorate care sfârșesc prin a nu transmite nimic".
Papa a subliniat apoi că Nazarineanul, trimițându-și discipolii în misiune, nu i-a trimis "pentru a răspândi o gândire politică, ci pentru a da mărturie cu viața lor despre noutatea relației cu Tatăl său, care a devenit "Tatăl nostru", declanșând astfel o fraternitate concretă cu fiecare popor". Biserica care se naște din acest mandat este, așadar, săracă, nu se bazează pe propriile resurse, structuri și privilegii, nu are nevoie de cârja puterii, ci "se sprijină doar pe o credință autentică, pe puterea dezarmantă și dezarmantă a Celui Înviat, capabilă să aline suferințele umanității rănite". De aceea, a adăugat papa Francisc, guvernele și instituțiile laice "nu au de ce să se teamă de acțiunea evanghelizatoare a Bisericii, pentru că ea nu are o agendă politică de urmărit, ci cunoaște doar puterea umilă a harului lui Dumnezeu și a unui Cuvânt al milostivirii și al adevărului, capabil să promoveze binele tuturor". Cuvinte semnificative nu doar pentru o țară ca Mongolia, unde respectul pentru diferitele religii are o tradiție seculară, ci și pentru marii "vecini" din apropiere.»
