Ulma, nu doar o familie de Fericiți, ci o rază de lumină în întunericul celui de al Doilea Război Mondial
Cetatea Vaticanului - A. Mărtinaș
Vatican News - 11 septembrie 2023. Referindu-se la beatificarea lor, duminică, la Markowa, în Polonia, pontiful a spus: «La ura și violența care au caracterizat acel timp, ei au răspuns cu iubirea evanghelică. Această familie de polonezi, care a reprezentat o rază de lumină în întunericul celui de al Doilea Război Mondial, să fie pentru noi toți un model de imitat în spiritul binelui și al slujirii celui aflat în nevoie».
În omilia Sfintei Liturghii de beatificare, care a avut loc la Markowa, în Polonia, cardinalul Marcello Semeraro, prefectul Departamentului pentru cauzele sfinților a amintit că, în 1942, Iosif și Victoria Ulma au deschis ușile casei lor și au adăpostit opt evrei, persecutați de regimul nazist german.
«Acest gest al lui Iosif și Victoria a fost făcut în spirit de ascultare față de porunca Domnului. A fost un "da" la voia lui Dumnezeu. Casa lor a devenit acel loc de ospitalitate în care omul disprețuit, proscris și lovit de moarte a fost găzduit și îngrijit. Astfel, el a putut continua să trăiască. Căci fără grijă, omul eșuează: grija face atât de mult parte din esența umană încât face posibilă existența tocmai pentru că este umană. Pentru acest gest de primire și de grijă - într-un cuvânt: de caritate - izvorât din credința lor sinceră, soții Ulma au plătit, împreună cu cei mai tineri membri ai familiei lor, prețul suprem al martiriului: viețile lor au fost moneda prețioasă cu care au pecetluit gratuitatea dăruirii totale de sine în iubire» - a spus cardinalul Semeraro.
Prefectul Departamentului pentru cauzele sfinților a evidențiat că tema ospitalității este propusă ca un fir roșu care leagă numeroasele aspecte ale vieții și martiriului familiei Ulma. «Noii Fericiți» - a spus - «ne învață, în primul rând, să acceptăm Cuvântul lui Dumnezeu și să ne străduim în fiecare zi să facem voia lui. Ulma l-a ascultat, în familie, la Sfânta Liturghie duminicală și apoi i-a prelungit meditația acasă, așa cum se poate vedea din Biblia pe care au citit-o și subliniat-o: este foarte semnificativ cuvântul "Da" scris de mână la parabola bunului samaritean (...) sublinierea îndemnului lui Isus de a iubi chiar și pe dușmanii proprii (Mt 5,46). Astfel, din ascultarea Cuvântului Domnului s-a conturat zi de zi programul lor de viață curajos. În ei a funcționat perfect harul sfințitor al Botezului, al Euharistiei și al celorlalte sacramente, printre care se evidențiază cu claritate frumusețea și măreția sacramentului Căsătoriei. Ei au trăit astfel o sfințenie care nu era doar conjugală, ci pe deplin familială.
Li se potrivește foarte bine vechea definiție a Sfântului Ioan Gură de Aur, care vorbea despre casă ca despre "ἐκκλησία μικρὰ", o mică biserică; aceeași pe care Conciliul Vatican al II-lea, în constituția sa dogmatică despre Biserică, o numește "Ecclesia domestica" (Biserica domestică) căreia Dumnezeu i-a acordat toate mijloacele harului în așa măsură încât devine semnul și întruchiparea întregului popor al lui Dumnezeu. Casa familiei Ulma a devenit un loc a ceea ce papa Francisc numește "sfințenia de alături" atunci când, în exortația apostolică "Gaudete et exsultate", despre chemarea la sfințenie în lumea de astăzi, a scris: "Îmi place să văd sfințenia în poporul răbdător al lui Dumnezeu: în părinții care își cresc copiii cu atâta dragoste, în bărbații și femeile care muncesc pentru a aduce pâinea acasă. (...) În această constanță de a merge mai departe zi după zi văd sfințenia Bisericii militante. Aceasta este atât de des sfințenia "de alături", a celor care trăiesc aproape de noi și sunt o reflectare a prezenței lui Dumnezeu sau, pentru a folosi o altă expresie, "clasa de mijloc a sfințeniei"».
