Sinod. Papa Francisc: Să ne eliberăm de zgomot ca să ascultăm în tăcere vocea lui Dumnezeu
Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
2 octombrie 2023 – Vatican News. ”Să ne rugăm pentru ca Sinodul să fie un timp de fraternitate și un spațiu în care Duhul Sfânt să purifice Biserica de vorbărie, ideologie și polarizări”: a spus papa Francisc la omilia Veghii ecumenice de rugăciune, desfășurată în seara de sâmbătă, 30 septembrie a.c., în Piața Sfântul Petru, ca pregătire la cea de-a XVI-a adunare generală a Sinodului episcopilor, pe tema ”Pentru o Biserică sinodală: comuniune, participare și misiune”.
”Together” - ”Împreună”
Intitulată ”Together” – ”Împreună”, Veghea ecumenică de rugăciune a fost organizată de Secretariatul general al Sinodului Episcopilor în colaborare cu frații Comunității din Taizé, Departamentul pentru promovarea unității creștinilor, Departamentul pentru laici, familie și viață și Departamentul pentru comunicare.
Alături de cel puțin 18.000 de participanți de diferite confesiuni, au luat parte mai mulți întâistătători ai Bisericilor, printre care patriarhul ecumenic al Constantinopolului, B.S. Bartolomeu, patriarhul greco-ortodox al Ierusalimului, B.S. Theophilos al III-lea, un reprezentant al patriarhului Tawadros al II-lea al Alexandriei, alți patriarhi sau reprezentanți ai Bisericilor ortodoxe răsăritene, primatul Comuniunii anglicane, arhiepiscopul Justin Welby, secretara generală a Federației Luterane Mondiale, reverenda Anne Burghardt, precum și diferiți lideri ai Comunităților evanghelice și penticostale.
În mod sugestiv, Veghea de rugăciune a început cu îndemnul inițial la reculegere rostit de papa Francisc, a continuat cu o Rugăciune de deschidere rostită de patriarhul Bartolomeu și, spre final, cu introducerea rostită de arhiepiscopul Welby la rugăciunea Tatăl Nostru.
De remarcat că una din intențiile Rugăciunii credincioșilor a fost rostită în limba română de mitropolitul Serafim, din partea Bisericii ortodoxe române, rugându-se pentru catiheți, laici, frații și surorile din comunitățile călugărești și toți păstorii Bisericii harul de a fi buni slujitori care să urmeze drumul și exemplul Domnului.
Veghea de rugăciune a cuprins, practic, o Introducere, rostită de papa Francisc, o Rugăciune de deschidere, rostită de patriarhul Bartolomeu, proclamarea Cuvântului lui Dumnezeu, un timp prelungit de tăcere și de meditație, intențiile Rugăciunii credincioșilor (rostite de câte un reprezentant al Bisericilor și Comunităților ecleziale), rugăciunea Tatăl Nostru, introdusă de arhiepiscopul Welby, și omilia papei Francisc. În fine, Rugăciunea de încheiere și binecuvântarea finală, care a fost dată împreună de papa Francisc și de doisprezece reprezentanți ai Bisericilor și Comunităților ecleziale.
La omilie, Sfântul Părinte a vorbit despre importanța tăcerii, tăcerea fiind inclusă ca un moment special în chiar desfășurarea Veghii de rugăciune. ”Asemenea marii mulțimi din Apocalips”, a spus papa Francisc, ”ne-am rugat și noi în tăcere, ascultând o mare tăcere (cf. Ap 8,1)”. De altfel, în viața de zi cu zi, tăcerea este importantă și poate să exprime atât ”o durere de nedescris” în fața necazurilor, cât și, în clipele fericite, ”o bucurie care merge dincolo de cuvinte”. De aici, îndemnul papei de a medita împreună despre importanța tăcerii în viața celui care crede, în viața Bisericii și pe drumul de unitate a creștinilor.
Tăcerea în viața celui care crede
Tăcerea este esențială în viața celui care crede și o găsim la începutul și la sfârșitul existenței pământești a lui Cristos, Cuvântul veșnic al Tatălui care ”s-a făcut tăcere în iesle și pe cruce, în noaptea Nativității și noaptea Paștelui”.
Papa Francisc: ”În această seară, noi, creștinii, ne-am oprit în tăcere în fața Crucifixului de la Sfântul Damian, asemenea discipolilor în ascultare înaintea crucii, care este catedra Învățătorului. Tăcerea noastră nu a fost o tăcere fără conținut, ci un moment încărcat de așteptare și disponibilitate. Într-o lume plină de zgomot, nu mai suntem obișnuiți cu tăcerea, dimpotrivă, uneori ne este greu să o suportăm pentru că ne pune în fața lui Dumnezeu și în fața noastră. Cu toate acestea, tăcerea stă la baza cuvântului și a vieții”.
Sfântul apostol Paul afirmă că misterul Cuvântului întrupat a fost învăluit în tăcere din timpuri veșnice (cf. Rm 16,25) pentru a ne învăța că ”tăcerea păstrează taina”, după cum Abraham păstra Legământul și după cum Maria păstra în sânul ei și medita în inima ei viața Fiului ei (cf. Lc 1,31; 2,19.51). De altfel, ”adevărul, ca să ajungă la inima oamenilor, nu are nevoie de strigăte violente. Dumnezeu nu iubește proclamațiile și gălăgia, vorbăria și zgomotul: Dumnezeu preferă mai degrabă, după cum a făcut cu Ilie, să vorbească într-un sunet de liniște adâncă (1 Regi 19,12), într-un sunet firav de tăcere. De aceea, ca Abraham, Ilie și Maria, și noi trebuie să ne eliberăm de atâtea zgomote ca să ascultăm glasul său, pentru că numai în tăcerea noastră răsună Cuvântul său”.
Tăcerea în viața Bisericii
În al doilea rând, tăcerea este esențială în viața Bisericii. Cartea Faptele Apostolilor ne spune că, după discursul lui Petru la conciliul de la Ierusalim, ”toată mulțimea a tăcut” (15,12), pregătindu-se să asculte mărturia lui Paul și Barnaba cu privire la semnele și minunile săvârșite de Dumnezeu printre neamuri. Aceasta arată că, în comunitatea bisericească, ”tăcerea face posibilă comunicarea fraternă, în care Duhul Sfânt armonizează punctele de vedere, pentru că El este armonia”.
Papa Francisc: ”A fi sinodali înseamnă a ne primi unii pe alții în acest fel, cu conștiința că toți avem ceva pentru care să dăm mărturie și ceva de învățat, dispunându-ne împreună în a-L asculta pe Duhul adevărului (In 14,17) ca să cunoaștem ceea ce El spune Bisericilor (Ap 2,7). Tăcerea permite chiar discernământul, prin ascultarea atentă a suspinelor negrăite (Rm 8,26) ale Duhului care răsună, deseori ascunse, în Poporul lui Dumnezeu. Să cerem, așadar, Duhului darul ascultării pentru participanții la Sinod: a-L asculta pe Dumnezeu până la a auzi împreună cu El strigătul poporului; a asculta poporul până la a respira voința la care Dumnezeu ne cheamă (Discurs, Veghe de rugăciune ca pregătire la Sinodul despre familie, 4 octombrie 2014).
Tăcerea pe drumul de unitate a creștinilor
În al treilea rând, tăcerea este esențială pe drumul de unitate a creștinilor, fiind de o importanță ”fundamentală pentru rugăciune, de la care începe ecumenismul și fără de care este steril”. Într-adevăr, Isus s-a rugat pentru ca discipolii săi să fie una (In 17,21). Tăcerea care se transformă în rugăciune ne permite să primim darul unității așa ”cum Cristos o vrea” și ”cu mijloacele pe care El le vrea” (cf. P. Couturier, Rugăciune pentru unitate), ”nu ca un rezultat autonom al eforturilor noastre și după criteriile noastre omenești”.
Papa Francisc: ”Cu cât ne adresăm împreună Domnului în rugăciune, cu atât mai mult simțim că El este cel care ne purifică și ne unește dincolo de diferențe. Unitatea creștinilor crește în tăcere înaintea crucii, la fel ca semințele pe care le vom primi și care reprezintă diversele daruri împărțite de Duhul Sfânt diferitelor tradiții: nouă ne revine îndatorirea de a le semăna, cu certitudinea că Dumnezeu singur dăruiește creșterea (cf. 1 Cor 3,6). Ele vor fi un semn pentru noi, chemați la rândul nostru să murim de o manieră tăcută la egoism pentru a crește, prin lucrarea Duhului Sfânt, în comuniunea cu Dumnezeu și în fraternitatea dintre noi”.
La finalul omiliei, papa a îndemnat participanții ca, în rugăciunea comună, să ceară harul ”să învețe din nou să facă tăcere ca să asculte glasul Tatălui, chemarea lui Isus și suspinul Duhului”.
Papa Francisc: ”Să cerem ca Sinodul să fie un kairós de fraternitate, un loc în care Duhul Sfânt să purifice Biserica de vorbărie, ideologie și polarizări. În timp ce ne îndreptăm către importanta aniversare a marelui Conciliu de la Niceea, să cerem [harul] de a ști să adorăm uniți și în tăcere, asemenea Magilor, misterul lui Dumnezeu care s-a făcut om, siguri fiind că cu cât vom fi mai aproape de Cristos, cu atât mai mult vom fi uniți între noi. Și, după cum înțelepții din Răsărit au fost călăuziți la Betleem de o stea, tot la fel lumina cerească să ne conducă la unicul Domn al nostru și la unitatea pentru care El s-a rugat. Frați și surori, să pornim la drum împreună, dornici să-L întâlnim, să-L adorăm și să-L Vestim pentru ca lumea să creadă (In 17,21)”.
După binecuvântarea finală, pe care papa a dat-o împreună cu reprezentanții celorlalte Biserici și Comunități ecleziale, participanții la apropiata adunare sinodală s-au întâlnit în aula Paul al VI-lea pentru a lua cina împreună. Câteva zeci de minute mai târziu, au plecat împreună la Casa de reculegere ”Fraterna Domus” de la Sacrofano unde urmează o perioadă de exerciții spirituale (1-3 octombrie 2023) înainte de a începe lucrările primei sesiuni a celei de-a XVI-a adunări generale a Sinodului, pe tema ”Pentru o Biserică sinodală: comuniune, participare și misiune”.
