Sinod/Angelus. Papa Francisc: O Biserică slujitoare a celor mai slabi și săraci, a tuturor

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
29 octombrie 2023 – Vatican News. Cu o Sfântă Liturghie solemnă, prezidată duminică de papa Francisc în bazilica San Pietro, s-au încheiat lucrările primei sesiuni a celei de-a XVI-a Adunări generale a Sinodului episcopilor, care a început pe 4 octombrie a.c. în Cetatea Vaticanului și a avut ca temă generală ”Pentru o Biserică sinodală: comuniune, participare și misiune”. La celebrarea euharistică din bazilica vaticană au luat parte cel puțin cinci mii de persoane, printre care se aflau participanții la lucrările acestei adunări sinodale.

La omilia Sfintei Liturghii, papa Francisc a vorbit pe larg despre Evanghelia duminicii, cu întrebarea pe care un învățător al Legii i-a pus-o lui Isus cu privire la ”porunca cea mare” (Matei 22,36). Aceeași întrebare își croiește un drum în inima noastră și în viața Bisericii pentru că, a remarcat papa, ”cufundați în fluviul viu al Tradiției, ne întrebăm la rândul nostru: ce este mai important, care este centrul propulsor, ce contează atât de mult încât să fie principiul inspirator a toate?”. Răspunsul lui Isus este clar: ”Să-l iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima, din tot sufletul tău și din tot cugetul tău. Aceasta este cea mai mare și cea dintâi poruncă. Dar a doua este asemenea acesteia: Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți” (vv. 37-39).
Papa Francisc: ”Frați cardinali, confrați episcopi și preoți, călugări și călugărițe, surori și frați, la încheierea acestei bucăți de drum pe care am parcurs-o, este important să ne îndreptăm privirea către principiul și fundamentul de la care totul începe și de la care totul începe din nou: a iubi, a-L iubi pe Dumnezeu cu toată viața și a-l iubi pe aproapele ca pe noi înșine. Nu strategiile noastre, nu calculele omenești, nu modele lumii, ci a-l iubi pe Dumnezeu și pe aproapele, iată inima a toate”.

Pentru a traduce în practică acest ”elan de iubire”, papa a propus două verbe sau, mai bine zis, ”două mișcări ale inimii”: a adora și a sluji. Cine îl iubește pe Dumnezeu, face aceasta ”prin adorație și prin slujire”.

”Adorația este primul răspuns pe care-l putem da la iubirea gratuită și surprinzătoare a lui Dumnezeu. Uimirea adorației este esențială în Biserică, mai ales în acest moment în care am pierdut obișnuința adorației. A adora înseamnă, într-adevăr, a recunoaște în credință că numai Dumnezeu este Domnul și că de blândețea iubirii sale depind viețile noastre, calea Bisericii și sorții istoriei. El este sensul vieții. A-l adora pe El ne face să ne redescoperim liberi pe noi înșine, de aceea, iubirea de Domnul în Scriptură este deseori asociată cu lupta împotriva oricărei idolatrii”.
Papa Francisc: ”Trebuie să luptăm întotdeauna împotriva formelor de idolatrie, a celor mundane, care deseori provin din gloria deșartă personală, precum pofta de succes, afirmarea de sine cu orice preț, lăcomia pentru bani – diavolul intră prin buzunare, să nu uităm – fascinația carierismului; dar și [împotriva] acelor idolatrii camuflate în spiritualitate: spiritualitatea mea, ideile mele religioase, bravura mea pastorală... Să veghem pentru ca să nu ni se întâmple să ne punem în centru pe noi înșine în locul Lui”.

Al doilea verb legat de verbul ”a iubi”, după ”a adora”, este ”a sluji”. În poruncea cea mare, Dumnezeu și aproapele sunt uniți de Cristos pentru că să nu fie niciodată despărțiți. ”Nu există o adevărată experiență religioasă care să fie surdă la strigătul lumii. Nu există iubire de Dumnezeu fără a implica grija de aproapele, altfel se riscă fariseismul. Poate că avem, cu adevărat, multe idei frumoase pentru a reforma Biserica, dar să ne amintim că marea și perena reformă înseamnă a-L adora pe Dumnezeu și a-i iubi pe frați cu iubirea sa: a fi o Biserică adoratoare și o Biserică a slujirii, care spală picioarele umanității rănite, însoțește calea celor fragili, slabi și rebutați, care merge cu delicatețe în întâmpinarea celor mai săraci”.
Papa Francisc: ”Frați și surori, mă gândesc la cei care sunt victime ale atrocităților războiului, la suferințele migranților, la durerea ascunsă a celui care se află singur și în condiții de sărăcie; la cel strivit de poverile vieții; la cel care nu mai are lacrimi, la cel care nu are voce. Și mă gândesc de câte ori, dincolo de cuvintele frumoase și de făgăduințele ademenitoare, sunt favorizate formele de exploatare sau nu se face nimic pentru a le împiedica. Este un păcat grav a-i exploata pe cei mai slabi, un păcat grav care erodează fraternitatea și devastează societatea. Noi, discipolii lui Isus, vrem să aducem în lume o altă plămadă, plămada Evangheliei: Dumnezeu pe primul loc și, împreună cu El, cei pe care El îi preferă: cei săraci și cei slabi”.

”Aceasta este, frați și surori, Biserica la care”, a reluat papa, ”suntem chemați să visăm: o Biserică slujitoare a tuturor, slujitoare a celor din urmă. O Biserică ce nu cere niciodată o dovadă de bună purtare, dar care primește, slujește, iubește și iartă. O Biserică cu ușile deschise care să fie un port de milostivire”.
Papa Francisc: ”Frați și surori, se încheie Adunarea sinodală. În această conversație în Duhul Sfânt am avut ocazia de a experimenta prezența blândă a Domnului și de a  descoperi frumusețea fraternității. Ne-am ascultat unii pe alții și, mai ales, în bogata varietate a istoriei și a sensibilităților noastre, ne-am predispus în ascultare față de Duhul Sfânt. Astăzi nu vedem rodul complet al acestui proces, dar cu clarviziune putem să ne uităm la orizontul care se deschide în fața noastră: Domnul ne va călăuzi și ne va ajuta să fim o Biserică mai sinodală și mai misionară, care îl adoră pe Dumnezeu și slujește femeilor și bărbaților din timpul nostru, ieșind ca să ducem tuturor bucuria consolatoare a Evangheliei”.

***
”Îngerul Domnului”
După Sfânta Liturghie, papa a condus la ora Romei 12.00 rugăciunea ”Îngerul Domnului” de la fereastra apartamentului pontifical din Palatul Apostolic. Au luat parte vreo douăzeci de mii de romani și pelerini, prezenți la amiază în Piața San Pietro. Revenind la Evanghelia duminicii (Matei 22, 34-40), papa a evidențiat ”cea mai mare poruncă”, referitoare la iubirea de Dumnezeu și de aproapele. În primul rând, a remarcat papa, iubirea pentru Domnul vine mai înainte de toate și ne amintește că Dumnezeu întotdeauna ne anticipează prin blândețea sa nemărginită. În al doilea rând, Isus leagă iubirea de Dumnezeu și iubirea de aproapele, ceea ce înseamnă că, iubindu-i pe frați, noi reflectăm, asemenea unor oglinzi, iubirea lui Dumnezeu Tatăl. ”A oglindi iubirea de Dumnezeu, iată punctul [decisiv]. A-L iubi pe El, pe care nu-L vedem, prin intermediul fratelui, pe care îl vedem” (cf. 1 Ioan 4,20).

Papa a amintit, în acest sens, ceea ce Sfânta Tereza de Calcutta i-a spus unui jurnalist care o întreba dacă, prin ceea ce face, își închipuia că schimbă lumea. Maica Tereza i-a răspuns: ”Eu nu, nu m-am gândit niciodată că pot să schimb lumea. Am încercat, doar, să fiu un strop de apă curată în care să strălucească iubirea de Dumnezeu” (Întâlnire cu jurnaliștii după decernarea Premiului Nobel, Roma, 1979).

După rugăciunea ”Îngerul Domnului”, papa a făcut un nou apel privind situația dramatică din Țara Sfântă, mulțumind celor care au răspuns la invitația de a ține pe 27 octombrie a.c. o Zi de post, rugăciune și pocăință pentru a implora pacea în lume, în special în Ucraina, Palestina, Israel și în alte regiuni ale planetei. Pontiful a cerut ca, în special la Gaza, ”să fie lăsate spații pentru a garanta ajutoarele umanitare și să fie eliberați imediat ostaticii. Nimeni să nu abandoneze posibilitatea de a opri armele! (...) Opriți focul, opriți-vă! Frați și surori, războiul este întotdeauna o înfrângere, întotdeauna, întotdeauna!”.

Cu aceeași ocazie, papa și-a exprimat apropierea față de populația din regiunea orașului Acapulco, în Mexic, grav afectată în zilele trecute de un uragan foarte puternic, și a invocat ajutorul Fecioarei Maria de la Guadalupe pentru a-i susține pe fiii săi în această încercare.

Rugăciunea ”Îngerul Domnului” s-a încheiat cu binecuvântarea apostolică a papei Francisc, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.