Să alegem posibilitatea de a fi o binecuvântare pentru mulți, evitând calea oarbă a nefericirii
Cetatea Vaticanului - A. Mărtinaș
Vatican News - 24 ianuarie 2024. În cadrul catehezei audienței generale din Aula Paul al VI-lea, papa Francisc a făcut referire și la părinții deșertului care au scris despre avariție, arătând că și călugării puteau cădea în stăpânirea acestui viciu. După ce renunțau la moșteniri enorme, în singurătatea celulei lor se legau de obiecte de mică valoare: nu le împrumutau, nu le împărțeau și cu atât mai puțin erau dispuși să le dăruiască, "devenind pentru ei un fel de fetiș de care era imposibil să se desprindă", un fel de "regresie la stadiul în care copiii se agățau de jucărie și repetau: 'E a mea! E a mea!' "În această revendicare se ascunde o relație bolnavă cu realitatea, care poate duce la forme de acaparare compulsivă sau de acumulare patologică" - a evidențiat pontiful.
Amintind că, pentru vindecarea de această boală, călugării au propus o metodă drastică dar foarte eficientă, și anume meditația asupra morții, papa Francisc a evidențiat: "Oricât de multe bunuri ar acumula o persoană în această lume, de un lucru suntem absolut siguri: că în sicriu nu vor încăpea. Aici se dezvăluie lipsa de sens a acestui viciu. Legătura de posesiune pe care o construim cu lucrurile este doar aparentă, pentru că nu suntem stăpânii lumii: acest pământ pe care îl iubim nu este, de fapt, al nostru, iar noi umblăm pe el ca străini și pelerini (cf. Lev 25,23)".
"Aceste considerații simple" - a continuat - "ne dau o idee despre nebunia avariției, dar și despre rațiunea ei cea mai profundă. Este o încercare de a exorciza teama de moarte: se caută certitudini care, de fapt, se prăbușesc chiar în momentul în care credem că le avem în mâini. Amintiți-vă de parabola omului nesăbuit, al cărui ogor îi dăduse o recoltă generoasă, încât se amăgea gândindu-se cum să își mărească hambarele pentru a depozita în ele toată recolta. Omul calculase totul, plănuise totul pentru viitor. Nu luase însă în considerare cea mai sigură variabilă din viață: moartea. "Nebunule", spune Evanghelia, "chiar în noaptea aceasta ți se va cere sufletul; iar cele pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi?" (Lc 12,20).
Pontiful și-a încheiat reflecția despre avariție explicând că putem fi stăpâni pe bunurile pe care le deținem, dar - a atras atenția - de multe ori se întâmplă contrariul: noi ajungem să fim în stăpânirea lor, reliefând: "Unii oameni bogați nu mai sunt liberi, nu mai au nici măcar timp să se odihnească" (...). "Ei sunt mereu neliniștiți, pentru că un patrimoniu se construiește cu mult efort, dar poate dispărea într-o clipă. Ei uită de predica Evangheliei, care nu susține că bogăția în sine este un păcat, dar că este, cu siguranță, o responsabilitate. Dumnezeu nu este sărac: este Domnul tuturor lucrurilor, dar - scrie sfântul Paul - "deși era bogat, s-a făcut sărac pentru ca, prin sărăcia lui, să vă îmbogățiți" (2 Cor 8,9).
"Aceasta este ceea ce nu înțelege avarul. El ar fi putut fi o sursă de binecuvântare pentru mulți, dar, în schimb, a alunecat pe calea oarbă a nefericirii" - a încheiat pontiful.
