Papa Francisc: Unitatea Bisericilor nu este doar posibilă, ci urgentă și necesară

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
26 ianuarie 2024 – Vatican News. Sfântul Părinte a primit vineri în audiență membrii Comisiei mixte internaționale pentru dialogul teologic dintre Biserica catolică și Bisericile ortodoxe răsăritene, cu ocazia împlinirii a 20 de ani de la înființarea Comisiei. Este vorba, pe scurt, de acele Biserici apostolice care păstrează învățătura conciliilor ecumenice de la Nicea (325), Constantinopol (381) și Efes (431), dar au respins Conciliul ecumenic din Calcedon (451) și celelalte concilii din primul mileniu.

Papa și-a exprimat recunoștința pentru prezența lor la audiență, precum și pentru ”angajamentul de a merge împreună pe cărările unității, care sunt și cărări de pace. Susținuți de sfinții și martirii care, din ceruri, ne însoțesc uniți, să ne rugăm și să conlucrăm fără încetare pentru comuniune și pentru a contrasta foametea de pace care afectează atât de multe părți ale pământului, inclusiv diferite regiuni din care proveniți voi”.

”Aceste vizite”, a reluat papa Francisc, ”sunt prețioase pentru că îi permit dialogului carității să meargă în același ritm cu dialogul adevărului, pe care Comisia voastră îl duce mai departe. Încă din primele timpuri ale Bisericii, astfel de vizite, precum și schimbul de scrisori, delegații și daruri, au fost semne și mijloace de comuniune. Comisia voastră a remarcat aceasta în documentul intitulat ”Exercițiul comuniunii în viața Bisericii de la începuturi și repercusiunile acestuia asupra căutării noastre a comuniunii, astăzi”. Aceste gesturi, înrădăcinate în recunoașterea unicului Botez, nu sunt simple acte de politețe sau diplomație: ele au o semnificație eclezială și pot fi considerate adevărate locuri teologice (loci theologici). După cum a afirmat Sfântul Ioan Paul al II-lea în enciclica Ut unum sint (nr. 42), recunoașterea fraternității [...] merge dincolo de un act de politețe ecumenică și constituie o afirmație ecleziologică de bază”.

În această privință, a subliniat papa Francisc, ”sunt convins că dialogul carității nu trebuie înțeles numai ca o pregătire pentru dialogul adevărului, ci ca o teologie în acțiune, capabilă să deschidă noi perspective pentru drumul Bisericilor noastre. Într-un moment în care, mulțumită lui Dumnezeu, relațiile dintre noi se intensifică, mi se pare frumos să recitim țesutul relațiilor dezvoltând o teologie a dialogului în caritate”.

De la prima întâlnire a acestei Comisii, a notat în continuare papa Francisc, au avut loc reuniuni aproape în fiecare an și au fost adoptate trei documente importante de natură ecleziologică în care se oglindește bogăția tradițiilor creștine care sunt reprezentate - coptă, siriană, armeană, malankareză, etiopiană, eritreeană și latină – lăsând spațiul necesar pentru ”a gândi unitatea în diversitate” (cf. Natura, constituirea și misiunea Bisericii, 2009, nr. 20). O altă trăsătură a acestui dialog îl reprezintă ”preocuparea pastorală constantă”, după cum arată ultimul document al Comisiei, ”Sacramentele în viața Bisericii”, precum și organizarea de vizite anuale și reciproce de studiu pentru tinerii preoți și călugări, cu ajutorul Departamentului pentru promovarea unității creștinilor.

”Dialogul carității, dialogul adevărului și dialogul vieții”, a spus la încheiere papa Francisc, reprezintă ”trei modalități inseparabile de a înainta pe drumul ecumenic”. A marca douăzeci de ani de la înființarea Comisiei înseamnă a ne gândi că este ”vârsta tinereții, când se fac alegerile decisive. Această aniversare să fie, de aceea, o ocazie de a-l preamări pe Dumnezeu pentru parcursul efectuat, aducându-ne aminte cu recunoștință de cei care au contribuit la aceasta prin competența lor teologică și prin rugăciune, și să fie, totodată, o ocazie de a reînnoi convingerea că deplina comuniune între Bisericile noastre nu este doar posibilă, ci urgentă și necesară pentru ca lumea să creadă (In 17,21)”.

La finalul audienței, papa Francisc a îndemnat membrii Comisiei să încredințeze activitatea lor Sfintei Fecioare Maria, Maica lui Dumnezeu și a noastră, invocând împreună mijlocirea ei prin frumoasa și antica rugăciune ”Sub tuum praesidium” – ”Sub ocrotirea ta”.