Ziua Comunicațiilor Sociale. Mesajul papei: ”Inteligența artificială și înțelepciunea inimii”
Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
24 ianuarie 2024 – Vatican News. ”Inteligența artificială și înțelepciunea inimii: pentru o comunicare pe deplin umană” este mesajul papei Francisc pentru a LVIII-a Zi Mondială a Comunicațiilor Sociale. Mesajul a fost publicat nu întâmplător pe 24 ianuarie, comemorarea liturgică a Sfântului Francisc de Sales, patronul presei catolice. Ziua Mondială a Comunicațiilor Sociale, singura înființată la Conciliul Vatican II, se marchează anual în duminica a VII-a din timpul pascal, astfel că anul acesta, după ritul roman sau latin, va fi pe 12 mai.
Vă oferim aici, în traducerea noastră de lucru, mesajul papei Francisc.
MESAJUL SANCTITĂȚII SALE PAPA FRANCISC
pentru a LVIII-a Zi Mondială a Comunicațiilor Sociale
Inteligența artificială și înțelepciunea inimii:
pentru o comunicare pe deplin umană
Dragi frați și surori!
Evoluția sistemelor așa-numitei "inteligențe artificiale", asupra căreia am reflectat deja în recentul meu mesaj pentru Ziua Mondială a Păcii, schimbă radical și informația și comunicarea și, prin intermediul lor, unele dintre bazele conviețuirii civile. Este vorba de o schimbare care îi afectează pe toți, nu doar pe profesioniști. Răspândirea accelerată a unor invenții minunate, a căror funcționare și potențial sunt indescifrabile pentru cei mai mulți dintre noi, stârnește o uimire care oscilează între entuziasm și dezorientare și ne pune inevitabil în fața unor întrebări de bază: ce este deci omul, care este specificul său și care va fi viitorul speciei noastre numită homo sapiens în era inteligențelor artificiale? Cum putem să rămânem pe deplin umani și să direcționăm în bine schimbarea culturală în desfășurare?
Pornind de la inimă
În primul rând, se cuvine să curățăm terenul de lecturile catastrofale și de efectele lor paralizante. Încă de acum un secol, reflectând asupra tehnologiei și a omenirii, Romano Guardini ne îndemna să nu ne împietrim în fața "noului" în încercarea de a " păstra o lume frumoasă condamnată să dispară". În același timp, însă, el avertiza în mod profetic: ”Locul nostru este în a deveni. Noi trebuie să ne încadrăm în aceasta, fiecare la locul care-i revine (...) aderând cu onestitate, dar rămânând, cu toate acestea, sensibili, cu o inimă incoruptibilă, la tot ceea ce este distructiv și non uman”. Și conchidea: "Acestea sunt, este adevărat, probleme de natură tehnică, științifică, politică; dar ele nu pot fi rezolvate decât pornind de la om. Trebuie să se formeze un nou tip uman, înzestrat cu o spiritualitate mai profundă, cu o nouă libertate și interioritate" (Lettere dal lago di Como, Brescia 20225, 95-97).
În această epocă care riscă să fie bogată în tehnologie și săracă în umanitate, reflecția noastră nu poate porni decât de la inima omului [în continuitate cu Mesajele pentru precedentele Zile Mondiale ale Comunicațiilor Sociale, dedicate întâlnirii cu persoanele acolo și cum sunt (2021), ascultării cu urechea inimii (2022) și vorbirii cu inima (2023)]. Numai înzestrându-ne cu o privire spirituală, numai recuperând o înțelepciune a inimii, putem citi și interpreta noutatea timpului nostru și redescoperi calea unei comunicări pe deplin umane. Inima, înțeleasă biblic ca sediu al libertății și al celor mai importante decizii ale vieții, este un simbol al integrității, al unității, dar evocă și afecțiuni, dorințe, vise și este mai ales locul interior al întâlnirii cu Dumnezeu. Înțelepciunea inimii este, așadar, acea virtute care ne permite să împletim întregul și părțile, deciziile și consecințele lor, înălțimile și fragilitățile, trecutul și viitorul, eu și noi.
Înțelepciunea inimii se lasă găsită de cei care o caută și se lasă văzută de cei care o iubesc; ea îi anticipează pe cei care o doresc și merge în căutarea celor care sunt vrednici de ea (cf. In 6,12-16). Ea este alături de cei care se lasă sfătuiți (cf. Pr 13,10), de cei care au inima docilă, o inimă care ascultă (cf. 1Regi 3,9). Este un dar al Duhului Sfânt, care permite ca realitățile să fie văzute cu ochii lui Dumnezeu, să se înțeleagă legăturile, situațiile, evenimentele și să se descopere sensul lor. Fără această înțelepciune, existența devine insipidă, pentru că tocmai înțelepciunea - a cărei rădăcină latină sapere o leagă de savoare - este cea care dă gust vieții.
Oportunitate și pericol
Nu ne putem aștepta la această înțelepciune din partea mașinilor. Deși termenul de inteligență artificială a înlocuit acum termenul mai corect utilizat în literatura științifică, machine learning, însăși utilizarea cuvântului "inteligență" este înșelătoare. Cu siguranță, mașinile dispun de o capacitate incomensurabil mai mare decât a omului de a stoca date și de a le corela între ele, dar depinde de om și numai de om decodificarea semnificației acestora. Nu este vorba, așadar, de a pretinde de la mașini să pară a fi umane. Este vorba, mai degrabă, de a trezi omul din hipnoza în care cade din cauza delirului său de omnipotență, crezându-se un subiect total autonom și autoreferențial, separat de toate legăturile sociale și uitând de creaturalitatea sa.
În realitate, omul a experimentat întotdeauna că nu este suficient sieși și încearcă să își depășească vulnerabilitatea prin orice mijloace. Începând cu primele artefacte preistorice, folosite ca extensii ale brațelor, trecând prin mijloacele de comunicare folosite ca extensie a vorbirii, am ajuns astăzi la cele mai sofisticate mașini care acționează ca un ajutor pentru gândire. Fiecare dintre aceste realități poate fi însă contaminată de tentația originară de a deveni ca Dumnezeu fără Dumnezeu (cf. Gen 3), adică de a dori să cucerească prin propriile puteri ceea ce ar trebui, în schimb, să fie primit ca un dar de la Dumnezeu și trăit în relație cu ceilalți.
În funcție de orientarea inimii, tot ceea ce se află în mâinile omului devine oportunitate sau pericol. Însuși corpul său, creat pentru a fi un loc de comunicare și comuniune, poate deveni un instrument de agresiune. De asemenea, orice extensie tehnică a omului poate fi un instrument de slujire plină de iubire sau de dominație ostilă. Sistemele de inteligență artificială pot contribui la procesul de eliberare de ignoranță și pot facilita schimbul de informații între diferite popoare și generații. Ele pot, de exemplu, să facă accesibilă și inteligibilă o bogăție enormă de cunoștințe scrise în epoci trecute sau să îi facă pe oameni să comunice în limbi necunoscute lor. Dar ele pot fi, în același timp, instrumente de "poluare cognitivă", de alterare a realității prin intermediul unor narațiuni parțial sau total false care sunt crezute - și împărtășite - ca și cum ar fi adevărate. Este suficient să ne gândim la problema dezinformării cu care ne confruntăm de ani de zile sub forma fake news și care astăzi se folosește de deep fake, adică de crearea și difuzarea de imagini care par perfect plauzibile, dar care sunt false (mi s-a întâmplat și mie), sau de mesaje audio care folosesc vocea unei persoane pentru a spune lucruri pe care aceasta nu le-a spus niciodată. Simularea, care stă la baza acestor programe, poate fi utilă în anumite domenii specifice, dar devine perversă atunci când denaturează relația cu ceilalți și cu realitatea (Cf. «“Adevărul vă va face liberi” (In 8,32). Fake news și jurnalismul de pace». Mesaj pentru a LII-a Zi Mondială a Comunicațiilor Sociale, 2028).
De la primul val de inteligență artificială, cel al rețelelor sociale, am înțeles deja ambivalența sa, atingând atât oportunitățile, cât și riscurile și patologiile sale. Al doilea nivel al inteligențelor artificiale generative marchează un salt calitativ indubitabil. Prin urmare, este important să fim capabili să înțelegem, să cuprindem și să reglementăm instrumentele care, în mâini greșite, ar putea deschide scenarii negative. La fel ca tot ceea ce a ieșit din mintea și din mâinile omului, nici algoritmii nu sunt neutri.
Prin urmare, este necesar să se acționeze preventiv, propunând modele de reglementare etică pentru a limita implicațiile nocive și discriminatorii, nedrepte din punct de vedere social, a sistemelor de inteligență artificială și pentru a contracara utilizarea acestora în reducerea pluralismului, polarizarea opiniei publice sau construirea unei gândiri unice. Prin urmare, îmi reînnoiesc apelul solicitând "Comunității Națiunilor să colaboreze în unitate pentru a adopta un tratat internațional obligatoriu care să reglementeze dezvoltarea și folosirea inteligenței artificiale în multiplele sale forme" (Mesaj pentru a LVII-a Zi Mondială a Păcii, 1 ianuarie 2024, nr. 8). Cu toate acestea, ca în orice domeniu uman, reglementarea nu este suficientă.
A crește în umanitate
Suntem chemați să creștem împreună, în umanitate și ca umanitate. Provocarea pe care o avem în față este de a face un salt calitativ pentru a fi la înălțimea unei societăți complexe, multietnice, pluraliste, multireligioase și multiculturale. Depinde de noi să ne punem întrebări cu privire la dezvoltarea teoretică și utilizarea practică a acestor noi instrumente de comunicare și cunoaștere. Marile posibilități de bine sunt însoțite de riscul ca totul să fie transformat într-un calcul abstract, reducând oamenii la date, gândirea la o schemă, experiența la un caz, binele la profit și, mai ales, să ajungem să negăm unicitatea fiecărei persoane și a vieții sale, dizolvând concretețea realității într-o serie de statistici.
Revoluția digitală ne poate face mai liberi, dar nu dacă ne va închide în modelele cunoscute astăzi sub numele de echo chamber. În astfel de cazuri, în loc să amplificăm pluralismul informației, riscăm să ne pierdem într-o mlaștină anonimă, să ne pliem pe interesele pieței sau ale puterii. Nu este acceptabil ca utilizarea inteligenței artificiale să ducă la o gândire anonimă, la un ansamblu de date necertificate, la o neglijență editorială colectivă. Reprezentarea realității în big data, oricât de funcțională ar fi ea pentru gestionarea mașinilor, implică o pierdere substanțială a adevărului lucrurilor, ceea ce împiedică comunicarea interpersonală și riscă să ne afecteze însăși umanitatea noastră. Informația nu poate fi separată de relația existențială: ea implică trupul, faptul de a sta în realitate; ea cere să punem în relație nu doar date, ci și experiențe; ea cere chipul, privirea, compasiunea, precum și împărtășirea.
Mă gândesc la relatarea războaielor și la "războiul paralel" care se face prin campaniile de dezinformare. Și mă gândesc la câți reporteri sunt răniți sau mor pe teren pentru a ne permite să vedem ceea ce au văzut ochii lor. Pentru că doar atunci când atingem suferința copiilor, femeilor și bărbaților putem înțelege absurditatea războaielor.
Utilizarea inteligenței artificiale va putea contribui pozitiv la domeniul comunicării, dacă nu va anula rolul jurnalismului de teren, ci dimpotrivă, îl va flanca; dacă va spori profesionalismul comunicării, responsabilizând fiecare comunicator; dacă va reda fiecărei ființe umane rolul de subiect, cu o capacitate critică, al comunicării înseși.
Întrebări pentru prezent și viitor
Prin urmare, se ivesc câteva întrebări: cum să protejăm profesionalismul și demnitatea lucrătorilor din domeniul comunicării și al informației, precum și pe a utilizatorilor din întreaga lume? Cum să garantăm interoperabilitatea platformelor? Cum să facem astfel încât societățile care dezvoltă platforme digitale să-și asume responsabilitatea pentru ceea ce difuzează și de pe urma căreia profită, la fel ca editorii de media tradiționali? Cum să facem mai transparente criteriile de la baza algoritmilor de indexare și de dez-indexare și a motoarelor de căutare, care sunt capabile să pună în valoare sau să șteargă persoane și opinii, povești de viață și culturi? Cum poate fi asigurată transparența proceselor de informare? Cum se poate face evidentă paternitatea scrierilor și trasabilitatea surselor, evitând paravanul anonimatului? Cum se poate stabili dacă o imagine sau o înregistrare video reprezintă un eveniment sau îl simulează? Cum se poate evita ca sursele să fie reduse la una singură, la o gândire unică, elaborată algoritmic? Și cum putem, în schimb, să favorizăm un mediu care să păstreze pluralismul și să reprezinte complexitatea realității? Cum putem face ca acest instrument puternic, costisitor și extrem de energofag să fie durabil? Cum îl putem face accesibil și pentru țările în curs de dezvoltare?
Din răspunsurile la aceste întrebări și la altele vom înțelege dacă inteligența artificială va sfârși prin a construi noi caste bazate pe dominația informațională, generând noi forme de exploatare și inegalitate; sau dacă, dimpotrivă, va aduce mai multă egalitate, promovând o informare corectă și o mai mare conștientizare a tranziției epocii pe care o traversăm, favorizând ascultarea nevoilor multiple ale oamenilor și popoarelor, într-un sistem informațional articulat și pluralist. Pe de o parte se profilează spectrul unei noi sclavii, pe de altă parte o cucerire a libertății; pe de altă parte posibilitatea ca unii să condiționeze gândirea tuturor, pe de altă parte posibilitatea ca toți să participe la elaborarea gândirii.
Răspunsul nu este scris, depinde de noi. Este la latitudinea omului să decidă dacă vrea să devină hrană pentru algoritmi sau să-și hrănească inima cu libertate, fără de care nu creștem în înțelepciune. Această înțelepciune se maturizează prin prețuirea timpului și prin îmbrățișarea vulnerabilităților. Ea crește în alianța dintre generații, între cei care au memoria trecutului și cei care au viziunea viitorului. Doar împreună crește capacitatea de a discerne, de a fi vigilenți, de a vedea lucrurile din perspectiva împlinirii lor. Pentru a nu ne pierde umanitatea, să căutăm Înțelepciunea care este înaintea tuturor lucrurilor (cf. Sir 1,4), care trecând prin inimile curate pregătește prieteni ai lui Dumnezeu și profeți (cf. In 7,27): ea ne va ajuta să aliniem și sistemele de inteligență artificială la o comunicare pe deplin umană.
