Căutare

Papa Francisc: Să încredințăm noul an Fecioarei Maria, Sfânta Maică a lui Dumnezeu

”La începutul timpului mântuirii se află Fecioara Maria, Sfânta Maică a lui Dumnezeu și Sfânta noastră Maică”. Luni, 1 ianuarie 2024, papa Francisc a prezidat Sfânta Liturghie la ora 10.00 în bazilica San Pietro. Marcând trecerea timpului de la un an la altul, papa a îndemnat credincioșii să-i încredințeze Fecioarei Maria noul an, pentru ca ea să ne conducă la Isus, împlinirea timpului și a tuturor timpurilor.

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
1 ianuarie 2024 – Vatican News.
”Să-i încredințăm Maicii Domnului noul an și să-i consacrăm viața noastră ca să ne conducă la Isus, împlinirea timpului și a tuturor timpurilor”: a îndemnat papa Francisc la omilia Sfintei Liturghii pe care a prezidat-o pe 1 ianuarie a.c. în bazilica San Pietro. Au luat parte la celebrarea euharistică aproximativ șapte mii de romani și pelerini. În prima zi a noului an, Biserica catolică celebrează încheierea Octavei Crăciunului și solemnitatea Preasfintei Fecioare Maria, Născătoare de Dumnezeu, marcând în același timp Ziua mondială a păcii.

Vă oferim aici, în traducerea noastră de lucru, omilia Sfântului Părinte de la Sfânta Liturghie prezidată în bazilica San Pietro pe 1 ianuarie 2024, în solemnitatea Sfintei Fecioare Maria, Născătoare de Dumnezeu.

«Cuvintele apostolului Pavel luminează începutul noului an: "Când a venit împlinirea timpului, Dumnezeu l-a trimis pe Fiul său, născut din femeie" (Gal 4,4). Expresia " împlinirea timpului" este impresionantă. În antichitate, se obișnuia ca timpul să fie măsurat prin golirea și umplerea amforelor: când acestea erau goale, începea o nouă perioadă de timp, care se încheia când erau pline. Iată împlinirea timpului: când amfora istoriei este plină, harul divin se revarsă: Dumnezeu se face om și face aceasta sub semnul unei femei, Maria. Ea este calea aleasă de Dumnezeu; ea este punctul de sosire a atâtor oameni și generații care, "picătură cu picătură", au pregătit venirea Domnului în lume. Mama se află astfel în inima timpului: i-a plăcut lui Dumnezeu să întoarcă cursul istoriei prin intermediul ei, al femeii. Cu acest cuvânt, Scriptura ne duce înapoi la origini, la Geneză, și ne sugerează că Mama cu Pruncul marchează o nouă creație, un nou început. La începutul timpului mântuirii se află așadar Maica lui Dumnezeu, Sfânta Maică a lui Dumnezeu, Maica noastră sfântă.

Cât de frumos este, de aceea, ca anul să se deschidă cu invocarea ei; cât de frumos este ca poporul credincios, precum odinioară la Efes – erau curajoși acei creștini - să o proclame cu bucurie pe Sfânta Maică a lui Dumnezeu! Căci cuvintele Maica lui Dumnezeu exprimă certitudinea plină de bucurie că Domnul, prunc plăpând în brațele Mamei sale, s-a unit pentru totdeauna cu umanitatea noastră, până la punctul în care nu mai este doar a noastră, ci a Sa. Maica lui Dumnezeu: puține cuvinte pentru a mărturisi legământul veșnic al Domnului cu noi. Maica lui Dumnezeu: este o dogmă de credință, dar și o "dogmă de speranță": Dumnezeu în om și omul în Dumnezeu, pentru totdeauna. Sfânta Maică a lui Dumnezeu!

La împlinirea timpului, Tatăl l-a trimis pe Fiul său născut din femeie; dar textul sfântului Paul adaugă a doua trimitere: "Dumnezeu L-a trimis în inimile noastre pe Duhul Fiului său, care strigă: Abbá, Tată!" (Gal 4,6). Și în trimiterea Duhului Sfânt, tot Mama este protagonistă: Duhul Sfânt începe să se reverse asupra ei la Buna Vestire (cf. Lc 1,35), apoi, la începutul Bisericii, coboară asupra Apostolilor adunați în rugăciune "împreună cu Maria, Mama" (Fap 1,14). Astfel, primirea Mariei ne-a adus cele mai mari daruri: ea "l-a făcut frate al nostru pe Domnul maiestății" (Tommaso da Celano, Vita seconda, CL, 198: FF 786) și l-a făcut pe Duhul Sfânt să strige în inimile noastre: "Abbá, Tată!". Maternitatea Mariei este calea pe care întâlnim blândețea paternă a lui Dumnezeu, calea cea mai apropiată, cea mai directă, cea mai ușoară. Să nu uităm de acest lucru: maternitatea Mariei este calea pe care întâlnim blândețea paternă a lui Dumnezeu, calea cea mai apropiată, cea mai directă și cea mai ușoară, că acesta este stilul lui Dumnezeu: apropiere, compasiune și blândețe. Mama, într-adevăr, ne conduce la începutul și la inima credinței, care nu este o teorie sau un angajament, credința este un dar imens, care ne face copii iubiți, sălașuri ale iubirii Tatălui. De aceea, a o primi pe Mama în viața proprie nu este o opțiune a devoțiunii, ci o cerință a credinței: "Dacă vrem să fim creștini, trebuie să fim mariani", adică fii ai Mariei (Sfântul Paul al VI-lea, Omilie la Cagliari, 24 aprilie 1970).

Biserica are nevoie de Maria ca să-și redescopere chip ei feminin: ca să semene mai mult cu cea care, ca femeie, Fecioară și Mamă, reprezintă modelul și imaginea ei desăvârșită (cf. Lumen gentium, 63); ca să facă loc femeilor și să fie generatoare printr-o pastorație bazată pe grijă și solicitudine, răbdare și curaj matern. Dar și lumea are nevoie să se uite la mame și la femei pentru a găsi pacea, pentru a ieși din spirala violenței și a urii și pentru a reveni la priviri și inimi umane care văd. Și orice societate trebuie să primească darul femeii, al oricărei femei: să o respecte, să o prețuiască, să o valorifice, știind că cel care rănește o singură femeie îl profanează pe Dumnezeu, născut din femeie.

Maria, femeia, așa cum este determinantă la împlinirea timpului, tot așa este determinantă pentru viața fiecăruia, căci nimeni nu cunoaște mai bine decât Mama timpurile și urgențele copiilor săi. Acest lucru ne este arătat tot printr-un "început", primul semn săvârșit de Isus, la nunta din Cana. Acolo, Maria este cea care observă că nu mai este vin și se îndreaptă spre El (cf. In 2,3). Nevoile copiilor ei sunt cele care o determină pe ea, Mama, să-L facă pe Isus să intervină. Și la Cana, Isus spune: "Umpleți vasele cu apă; și ei le-au umplut până la refuz" (In 2,7). Maria, care ne cunoaște necesitățile, grăbește și pentru noi revărsarea harului și duce viața noastră spre plinătate. Frați, surori, cu toții avem lipsuri, singurătăți, goluri care cer să fie umplute. Fiecare dintre noi le cunoaște pe ale sale. Cine poate să le umple dacă nu Maria, Maica plinătății? Când suntem tentați să ne închidem în noi înșine, să mergem la ea; când nu putem desface nodurile vieții, să căutăm refugiu la ea. Timpurile noastre, goale de pace, au nevoie de o Mamă care să recompună familia umană. Să ne uităm la Maria pentru a deveni constructori ai unității și să facem aceasta cu inventivitatea sa de Mamă, care se îngrijește de copiii săi: îi adună, îi consolează, le ascultă durerile și le șterge lacrimile. Să privim acum la acea icoană atât de blândă [numită] Virgo lactans [Fecioara care alăptează Pruncul]. Așa este mama. Cu câtă blândețe are grijă de noi și este aproape de noi!

Să-i încredințăm Maicii Domnului noul an! Să-i consacrăm viața noastră! Ea, cu delicatețe, va ști să ne arate împlinirea lor. Căci ea ne va conduce la Isus, iar Isus este împlinirea timpului, a tuturor timpurilor, a timpului nostru, a timpului fiecăruia dintre noi. Într-adevăr, așa cum s-a scris, "nu împlinirea timpului a fost cea care a determinat trimiterea Fiului lui Dumnezeu, ci, dimpotrivă, trimiterea Fiului a determinat împlinirea timpului" (cf. M. Luther, Vorlesung über den Galaterbrief 1516-1517, 18). Frați și surori, acest an să fie plin de consolarea Domnului, acest an să fie copleșit de bunătatea de mamă a Mariei, Sfânta Maică a lui Dumnezeu! Vă invit acum să o proclamăm cu toții împreună de trei ori pe Sfânta Maică a lui Dumnezeu! Împreună: Sfântă Maică a lui Dumnezeu! Sfântă Maică a lui Dumnezeu! Sfântă Maică a lui Dumnezeu!»

Papa Francisc, care în seara precedentă a prezidat rugăciunea vesperelor și a imnului Te Deum la finalul anului 2023, conduce luni, 1 ianuarie 2024, rugăciunea ”Îngerul Domnului”, alături de mii de romani și pelerini prezenți la amiază în Piața Sfântul Petru. 

01 ianuarie 2024, 11:24