Sfântă Maria Antonia, roagă-te pentru noi! Omilia papei la Sfânta Liturghie de canonizare

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
11 februarie 2024 – Vatican News. ”Lepra și marginalizarea sunt cele două rele de care Isus vrea să-l elibereze pe om”: a spus papa Francisc la omilia Sfintei Liturghii de canonizare a Fericitei argentiniene Maria Antonia a Sfântului Iosif de Paz y Figueroa (1730-1799), prezidată duminică, 11 februarie a.c., în bazilica Sfântul Petru. Maria Antonia este prima Sfântă argentiniană.

Au luat parte peste cinci mii de credincioși din diferite țări, printre care se aflau, cum era de așteptat, numeroși argentinieni. A luat parte, de asemenea, președintele Argentinei, Javier Milei, pe care papa l-a salutat la finalul celebrării și pe care îl va primi luni într-o audiență privată în Palatul Apostolic.

La omilia Sfintei Liturghii papa a făcut un amplu comentariu la lecturile biblice ale duminicii (Lev 13,1-2.45-46; Ps 31; 1Cor 10,31-11,1; Mc 1,40-45)  – a VI-a din timpul liturgic de peste an după ritul roman sau latin. Vorbind despre soarta pe care o avea o persoană bolnavă de lepră în Vechiul Testament, papa a scos în evidență ”teama, prejudecata și falsa religiozitate”, trei cauze ale unei mari injustiții și trei ”lepre ale sufletului” care îl făceau și îl fac să sufere pe unul vulnerabil.
Papa Francisc: ”Frați și surori, să nu credem că acestea ar fi lucruri doar din trecut. Câte persoane suferinde întâlnim pe trotuarele orașele noastre! Și câte temeri, prejudecăți și incoerențe – chiar și în rândul celor care cred și se declară creștini – continuă să le provoace alte răni! Chiar și în timpul nostru există multă marginalizare, există bariere de abătut, există lepre de vindecat”.

Primul gest pe care Isus îl face pentru bolnavul de lepră este faptul că-l atinge (v. 40-41), cu toate că putea să evite acest fapt. ”Calea sa”, a remarcat papa, ”este calea iubirii care se apropie de cel care suferă, care intră în contact, care îi atinge rănile”. ”Dumnezeul nostru”, a spus pontiful, ”nu a rămas distant în ceruri, dar, în Isus, s-a făcut om ca să atingă sărăcia noastră. Iar în fața leprei celei mai grave, a păcatului, nu a ezitat să moară pe cruce, în afara zidurilor cetății, izgonit ca un păcătos, ca un lepros, ca să atingă până la capăt realitatea noastră umană”.

Al doilea gest pe care Isus îl face pentru bolnavul de lepră este faptul că îl vindecă (v. 42). ”Atingerea sa nu arată doar apropierea, dar este începutul vindecării. (...) Noi ne vindecăm pe plan interior, în inimă, lăsându-ne atinși de Isus. Dacă ne lăsăm atinși de El în rugăciune, în adorație, dacă îi permitem să lucreze în noi prin intermediul Cuvântului său și al Sacramentelor, contactul său ne schimbă în mod real, ne vindecă de păcat, ne eliberează de închideri, ne transformă mai mult decât ceea ce putem face singuri, prin puterile noastre”.

”Ar fi înșelător”, a subliniat papa, ”dacă ne închipuim că acest miracol cere forme grandioase și spectaculoase pentru a se împlini. Acesta are loc, în principal, în caritatea nevăzută de fiecare zi, cea care se trăiește în familie, la locul de muncă, în parohie și la școală; pe drum, la birouri și în magazine; cea care nu urmărește publicitate și nu are nevoie de aplauze, pentru că iubirii îi este îndeajuns iubirea” (cf. Sf. Augustin, Enarr. in Ps. 118, 8, 3). ”Acesta este felul în care ne iubește Dumnezeu și dacă ne lăsăm atinși de El, putem deveni și noi, prin puterea Duhului său, mărturisitori ai iubirii care mântuiește”.

La finalul omiliei, papa a îndreptat atenția către exemplul Mariei Antonia a Sfântului Iosif – ”Mama Antula”, cum este cunoscută – spunând că aceasta a fost ”o călătoare a Spiritului Sfânt. A parcurs mii de kilometri pe jos, prin pustiuri și drumuri pline de pericole, ca să-L ducă pe Dumnezeu. Astăzi, ea este pentru noi un model de fervoare și îndrăzneală apostolică. Când iezuiții au fost expulzați, Duhul Sfânt a aprins în ea o flacără misionară bazată pe încrederea în Providență și pe perseverență. A invocat mijlocirea Sfântului Iosif și, pentru a nu-l obosi prea mult, pe a Sfântului Cajetan de Thiène. (...) Să ne rugăm astăzi Mariei Antonia, Sfintei Maria Antonia a Sfântului Iosif ca să ne ajute mult. Domnul să ne binecuvânteze pe toți!”.