Să-l lăsăm pe Dumnezeu privească în inima noastră; să-i cerem darul lacrimilor purificatoare

Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaș
Vatican News – 28 martie 2024. Pontiful a pornit de la un pasaj din Evanghelia după sfântul Luca, capitolul 4,20: "Ochii tuturor din sinagogă erau ațintiți spre el". Definind versetul "frapant", pontiful a spus că ne determină să vizualizăm scena și să ne imaginăm acel moment de tăcere în care toți se uitau la Isus cu uimire și neîncredere.

Amintind că acel moment avea să se termine prin indignarea compatrioților săi și alungarea lui Isus din cetate, după ce le-a demascat falsele așteptări,  pontiful a observat că, deși privirea celor prezenți era fixată asupra lui Isus, inimile lor nu erau dispuse să se schimbe prin ascultarea cuvântul său, ei pierzând astfel șansa vieții lor.

Trecând la o altă secvență, din sera Joii Sfinte, papa a evidențiat încă o încrucișare de priviri, al cărei protagonist este, de data aceasta, Petru, primul păstor al Bisericii noastre. La început – notează –  nici el nu a avut încredere în cuvântul "demascator" pe care i l-a adresat Domnul: "De trei ori te vei lepăda de mine" (Mc 14,30). Astfel, ajunge să-l piardă din vedere pe Isus și să se lepede de el de trei ori până la cântatul cocoșului. Însă, când "Domnul, întorcându-se, l-a privit fix pe Petru" (Lc 22, 61) acesta  și-a amintit de cuvântul Domnului care îi spusese: Înainte de a fi cântat astăzi cocoșul, mă vei renega de trei ori". Și ieșind, a plâns amar" (Lc 22,61-62).

Petru avea ochii inundați de lacrimi care izvorau dintr-o inimă rănită și îl eliberau de falsele convingeri și justificări – a observat pontiful, reliefând schimbarea radicală care are loc atunci în inima apostolului care, până în acel moment, asemenea locuitorilor din Nazaret, aștepta și el un Mesia politic, puternic, decis.  În fața scandalului unui Isus slab, arestat, care nu opune rezistență, Petru declară: Nu-l cunosc! (Lc 22,57). Și – comentează pontiful – este adevărat, nu-l cunoștea, începând să-l cunoască doar atunci când, în obscuritatea negării, a făcut loc lacrimilor de rușine și de pocăință.

Cu referire la căință, papa Francisc a subliniat că aceasta nu este un sentiment de vinovăție care doboară, nici o formă de scrupulozitate care paralizează, ci este asemenea unei binefăcătoare înțepături lăuntrice care vindecă, deoarece inima, atunci când își vede propriul rău și se recunoaște păcătoasă, se deschide, primește acțiunea Duhului Sfânt, apa vie care o mișcă, care o face să verse lacrimi purificatoare.

Pontiful a mai spus că cine aruncă masca și îl lasă pe Dumnezeu să se uite în inima sa, primește darul lacrimilor purificatoare, care sunt apele cele mai sfinte după cele de la Botez.

De asemenea, pontiful a insistat asupra necesității de a pătrunde adânc înțelesul jelirii de sine, care nu înseamnă să ne plângem de milă, așa cum suntem adesea tentați să facem, ci înseamnă trăirea unei profunde întristări și căințe pentru întristarea lui Dumnezeu, cauzată de păcatele noastre;  înseamnă să recunoaștem că am rătăcit calea spre sfințenie, nereușind să păstrăm credința în dragostea Celui care Și-a dat viața pentru mine;  înseamnă privirea în interior și întristarea pentru ingratitudinea, pentru nerecunoștința mea față de Dumnezeu până la a face să izvorască lacrimile care purifică inima.

"Înțelegem atunci de ce învățătorii spirituali insistă asupra căinței" – a spus pontiful, amintind că sfântul Benedict ne îndeamnă în fiecare zi să "mărturisim lui Dumnezeu cu lacrimi și gemete greșelile din trecut".

Papa Francisc a indicat căința sinceră, profundă, până la lacrimi, ca fiind remediul, antidotul împotriva pericolului împietririi inimii, a riscului de a ajunge la rigiditatea, la duritatea inimii, la o așa-numită "sclerocardie". Evocând îndemnul sfântului Ioan Gură de Aur de a ne abandona căinței inimii, deoarece o singură lacrimă stinge focul unei sumedenii de greșeli, pontiful  a îndemnat la implorarea, în rugăciune, a harului căinței.

De asemenea, a evidențiat o altă caracteristică a căinței – solidaritatea – spunând că o inimă docilă, eliberată prin spiritul Fericirilor, devine în mod natural înclinată spre compasiunea față de ceilalți, dobândind o atitudine fermă față de sine și milostivă față de ceilalți. "Iar Domnul caută, mai ales printre cei consacrați Lui, pe cei care plâng pentru păcatele Bisericii și ale lumii, făcându-se instrumente de mijlocire pentru toți" – a spus Sfântul Părinte, amintindu-i pe numeroșii mărturisitori eroici din Biserică care ne arată această cale!

"Dragi frați, de la noi, păstorii săi, Domnul nu cere judecăți disprețuitoare la adresa celor care nu cred, ci dragoste și lacrimi pentru cei care sunt departe" (...) "Să ne rugăm, să mijlocim și să plângem pentru ceilalți: astfel îi vom permite Domnului să facă minuni. Și să nu ne temem: El ne va surprinde!" – a mai spus Sfântul Părinte.

De asemenea, a reliefat și un alt aspect esențial: faptul că este necesară rugăciunea pentru a ajunge la căiță, deoarece căința nu este rezultatul unui exercițiu personal, "ci este un har și, ca atare, trebuie cerut în rugăciune". "Căința este un dar de la Dumnezeu, este rodul acțiunii Duhului Sfânt" – a adăugat pontiful.  

La finalul omiliei, papa Francisc le-a spus preoților:  "Vă mulțumesc, dragi preoți, vă mulțumesc pentru inimile voastre deschise și docile; vă mulțumesc pentru truda voastră și vă mulțumesc pentru lacrimile voastre; vă mulțumesc pentru că aduceți minunea milostivirii –  iertați mereu, fiți milostivi –  și fiți purtătorii acestei milostiviri, duceți-l pe Dumnezeu fraților și surorilor din timpul nostru. Dragi preoți, Domnul să vă mângâie, să vă întărească și să vă răsplătească. Mulțumesc!"

În seara Joii Sfinte, începutul Triduum-lui Pascal, papa Francisc prezidează Sfânta Liturghie a Cinei Domnului, însă nu în bazilica San Pietro, ci - așa cum ne-a obișnuit de-a lungul pontificatului său - într-o comunitate care se află într-un moment deosebit de suferință. Anul acesta, Liturghia Cinei Domnului, cu ritul spălării picioarelor, se celebrează, cu începere de la ora locală 16, la Penitenciarul pentru femei din cartierul Rebibbia, aflat la periferia Romei.

În Vinerea Sfântă, zi aliturgică de post și abstinență, papa prezidează Comemorarea Patimii și Morții Domnului în bazilica San Pietro, cu începere de la ora locală 17.00. În cursul serii, începând cu ora 21.00, Sfântul Părinte prezidează devoțiunea "Calea Sfintei Cruci" la Colosseum, care va fi transmisă în mondoviziune.