Moartea Domnului ne arată cât de prețioși suntem în ochii lui: papa Francisc, în Vinerea Sfântă

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
29 martie 2024 – Vatican News. ”Numai Domnul ne poate confirma cât de mult valorăm. El ne spune aceasta zi de zi de pe cruce: El a murit pentru noi, ca să ne arate cât suntem de prețioși în ochii săi. Nu există obstacol sau faliment care să poată împiedica blânda sa îmbrățișare”: se citește într-un scurt mesaj transmis pe platforma X de la contul papei @Pontifex în Vinerea Sfântă după ritul roman sau latin, o zi aliturgică în care Biserica nu celebrează sacramentele, ci numai Patima și Moartea Domnului.

În Vinerea Sfântă, papa a prezidat la ora Romei 17.00, în bazilica Sfântul Petru, Celebrarea Pătimirii Domnului, cu Evanghelia după Sfântul Ioan (18 – 19). Riturile sacre cuprind, printre altele, impresionanta Rugăciune universală, adorarea solemnă a Sfintei Cruci și distribuirea Sfintei Împărtășanii.

Predica Celebrării a fost prezentată, ca de obicei, de predicatorul Casei Pontificale, cardinalul italian capucin Raniero Cantalamessa, care a încheiat, practic, seria de predici ținute pe durata Postului Mare în Cetatea Vaticanului sub genericul ”Voi cine spuneți că sunt eu?” (Mt 16,15). La întrebarea lui Isus din Evanghelii, predicatorul a adus în prim plan, în Vinerea Sfântă, o ultimă afirmare a identității Domnului în care revin cuvintele ”Eu sunt” și s-a oprit asupra cuvintelor din Evanghelia după Sfântul Ioan în care Isus spune: „Când îl veţi fi înălţat pe Fiul Omului, atunci veţi cunoaşte că eu sunt” (8,28).

”Este cuvântul pe care Isus”, a subliniat predicatorul, ”l-a rostit la sfârșitul unei dispute aprinse cu oponenții săi. Există un crescendo față de precedentele "Eu sunt" rostite de Isus în Evanghelia după Ioan. El nu mai spune "Eu sunt aceasta sau aceea: pâinea vieții, lumina lumii, învierea și viața... El spune cu simplitate "Eu sunt", fără să mai adauge vreo precizare. Acest lucru conferă afirmației sale o amploare absolută, metafizică. El amintește în mod intenționat cuvintele din Exod 3,14 și Isaia 43,10-12, în care Dumnezeu însuși proclamă dumnezeiescul său "Eu sunt".

În acest sens, ”noutatea nemaiauzită a acestui cuvânt al lui Cristos nu poate fi descoperită decât dacă se acordă atenție cuvintelor care precedă autoafirmarea lui Cristos: "Când îl veți fi înălțat pe Fiul Omului, atunci veți cunoaște că Eu sunt". Ca și cum ar spune: Ceea ce Eu sunt - și, prin urmare, "ceea ce Dumnezeu este" - se va cunoaște numai de pe cruce. Expresia "a fi înălțat", în Evanghelia lui Ioan, se referă, știm, la evenimentul crucii! Ne aflăm în fața unei răsturnări totale a ideii umane despre Dumnezeu și, într-o anumită măsură, chiar și a ideii de Dumnezeu din Vechiul Testament. Isus nu a venit să retușeze și să perfecționeze ideea pe care oamenii și-o făcuseră despre Dumnezeu, ci, într-un anumit sens, să o răstoarne și să dezvăluie adevărata față a lui Dumnezeu”.

Celebrarea Pătimirii și Morții Domnului se săvârșește într-o atmosferă liturgică deosebit de sobră, chiar austeră. Altarul este dezvelit, pe altar sau în jurul său nu se pun flori sau plante ornamentale, cântările sunt reduse la esențial, iar întreaga celebrare începe și se sfârșește în tăcere și contemplație. Din această seară și până în noaptea Învierii, Biserica ține o nouă zi aliturgică, fără celebrarea Sfintei Liturghii, și rămâne lângă mormântul Domnului, în rugăciune și post, meditând pătimirea și moartea lui, coborârea lui la cei din iad și așteptând cu speranță învierea lui.

Climatul de tăcere, rugăciune și contemplație de la celebrarea Patimii și Morții Domnului se prelungește în mod spiritual la devoțiunea Calea Crucii, pe care papa Francisc o prezidează în seara Vinerii Sfinte, mai precis la ora Romei 21.15, la amfiteatrul antic Colosseum, din centrul istoric al Romei. Rugăciunea este transmisă în mondoviziune, iar meditațiile au fost scrise anul acesta de Sfântul Părinte.