Papa Francisc: Știința și credința pot fi unite în caritate
Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
20 iunie 2024 – Vatican News. ”Un preot și un om de știință exemplar”, cu ”un parcurs uman și spiritual care reprezintă un model de viață din care noi toți avem de învățat”: a spus papa Francisc primind joi în audiență comună participanții la conferința internațională dedicată preotului și omului de știință catolic Georges Lemaître, organizată în aceste zile de Observatorul Astronomic al Vaticanului.
La conferința care a avut ca temă ”Găurile negre, undele gravitaționale și singularități spațio-temporale” au luat parte mai mulți experți în domeniu, dintre care unii au primit Premiul Nobel. La șapte ani de la precedenta conferință, a remarcat papa, ”valoarea științifică a preotului și cosmologului belgian a fost recunoscută de Uniunea Astronomică Internațională, care a decis că legea lui Hubble trebuie să fie numită legea lui Hubble-Lemaître”.
”Biserica este atentă la aceste cercetări și le promovează”, a spus papa Francisc, ”pentru că acestea impresionează sensibilitatea și inteligența oamenilor și femeilor din timpul nostru. Începutul universului, evoluția ultimă a acestuia, structura profundă a spațiului și a timpului pun ființa umană în fața unei căutări anevoioase a sensului, într-un scenariu imens în care riscă să se rătăcească. Aceasta ne face să redescoperim actualitatea cuvintelor psalmistului: «Când privesc cerurile tale, lucrările mâinilor tale, luna şi stelele pe care le-ai stabilit, [mă întreb]: „Ce este omul, că te gândeşti la el, sau fiul omului, că-l iei în seamă?”. L-ai făcut cu puţin mai mic decât pe îngeri, l-ai încununat cu cinste şi măreţie. L-ai făcut să stăpânească lucrările mâinilor tale, toate le-ai pus la picioarele lui» (Ps 8,4-7). Este clar, așadar, că aceste teme au o relevanță specială pentru teologie, filosofie, știință și chiar pentru viața spirituală”.
Părintele Georges Lemaître (1894-1966) a urmat mai întâi voința paternă și a studiat ingineria. Înrolat în timpul Primului Război Mondial, el a cunoscut ororile violenței și a decis, apoi, să urmeze vocația la preoție și la știință. În acest domeniu, el era la început ”concordist”, crezând că în Sfânta Scriptură ar fi depozitate, de o manieră ascunsă, adevăruri științifice. Cu toate acestea, a reluat papa, ”experiențele lui umane și, pe cale de consecință, elaborările spirituale l-au condus apoi să înțeleagă că știința și credința urmează două drumuri diferite și paralele, între ele neexistând un conflict. Mai mult, aceste drumuri se pot armoniza reciproc pentru că atât știința, cât și credința, pentru unul care crede, au aceeași matrice în Adevărul absolut al lui Dumnezeu. Drumul său de credință l-a făcut să devină conștient că creația și Big-Bang-ul sunt două realități diferite și că Dumnezeul în care crede nu poate să fie un obiect ușor clasificabil de către rațiunea umană, ci acel Dumnezeu ascuns, care rămâne întotdeauna într-o aură de mister, care nu poate fi înțeles pe deplin”.
Papa a îndemnat participanții la conferință (17-21 iunie a.c.) să dialogheze ”într-o atmosferă sinceră și umilă” despre temele abordate. ”Libertatea și lipsa de condiționări, pe care le simțiți la această conferință, să vă ajute să înaintați în domeniile voastre către Adevăr, care este cu siguranță o emanație a Carității lui Dumnezeu”.
”Credința și știința”, a spus papa la finalul discursului, ”pot să fie unite în caritate, dacă știința este pusă în slujirea oamenilor și femeilor timpului nostru, nu distorsionată în dauna lor sau de-a dreptul pentru distrugerea lor. Vă încurajez să mergeți către periferiile cunoașterii umane: aici se poate face experiența lui Dumnezeu-Iubire, care satisface și îndestulează setea inimii noastre”.
