Papa Francisc: Sfânta Rozalia, ajutor pentru cei afectați de ”ciumele” de astăzi
Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
8 iulie 2024 – Vatican News. ”Încredințați Sfintei voastre ocrotitoare dorințele și aspirațiile pe care le aveți la inimă, cereți de la ea, femeie a tăcerii rugătoare, să risipească temerile și să învingă resemnările care sufocă rădăcinile binelui ca să fiți discipoli îndrăzneți ai Învățătorului și constructori de speranță”: scrie papa Francisc în Scrisoarea trimisă arhiepiscopului mitropolit de Palermo, în sudul Italiei, mons. Corrado Lorefice, cu ocazia celui de-al IV-lea centenar de la aflarea trupului Sfintei Rozalia, ”femeie și apostolă care nu a ezitat să accepte încercările singurătății din iubire față de Domnul”.
Născută la Palermo în secolul al XII-lea, Rozalia era fiica unei familii nobile. Curtată de capete încoronate, tânăra Rozalia a renunțat la viața aristocratică și ales calea fecioriei și a vieții eremitice. A murit în faimă de sfințenie pe 4 septembrie 1160, la vârsta de 35 de ani, într-o chilie de pe Muntele Pellegrino. În timpul unei ciume care bântuia orașul în 1624, Rozalia a apărut în vis unei bolnave și unui vânător, arătând locul în care se află relicvele ei și cerând să fie duse în procesiune pe străzile cetății. În câteva zile, bolnavii de ciumă s-au vindecat. A fost proclamată ocrotitoare cerească a orașului Palermo, iar procesiunea se repetă an de an în semn de rugăciune și recunoștință.
Pentru a marca patru secole de la faptul miraculos, arhidieceza a proclamat un An Jubiliar Rozalian, ocazie – notează papa Francisc în scrisoarea sa din 29 iunie a.c. – de a intensifica rugăciunea și de a învăța de la Sfânta Rozalia ”pasiunea pentru cei săraci și fidelitatea față de Vestea cea Bună”.
Celor care o întrebau cu privire la motivul pentru care a renunțat la bogățiile acestei lumi, Sfânta Rozalia le răspundea: ”din iubire față de Domnul meu”. ”Viața creștinului”, scrie papa Francisc, ”este marcată de cruce încă din timpurile în care a trăit fecioara noastră eremită și până în zilele noastre. Creștinii sunt cei care iubesc întotdeauna, dar deseori, ei iubesc în circumstanțe în care iubirea este neînțeleasă sau respinsă. Este vorba, chiar și în timpurile de față, de o alegere contracurentului, căci cel care îl urmează pe Cristos este chemat să-și însușească logica Evangheliei care este speranță, care decide în inima sa să facă loc iubirii pentru a o dărui celorlalți, pentru a o jertfi în favoarea fratelui, pentru a o împărți cu cei care nu au simțit iubirea din cauza «ciumelor» care afectează omenirea”.
Credincioșii locului și cinstitorii acestei sfinte – pe care mulți o numesc cu afecțiune «Santuzza» – sunt acum ”moștenitorii ei spirituali” care, notează papa Francisc, sunt chemați ”să traducă într-un stil de viață evanghelică mărturia ei de credință și de caritate față de aproapele”, ”renunțând la cele superflue”. Cu acest spirit, ei pot ”înfrunta provocările care împiedică până astăzi renașterea acestui oraș, al cărui parcurs este îngreunat de numeroase problematici, dintre care unele sunt foarte dureroase”.
Papa Francisc îndeamnă, de aceea, Biserica din Palermo să se ridice și să fie un adevărat ”far de nouă speranță, o Comunitate vie care, renăscută din sângele martirilor, să dea mărturie autentică și luminoasă pentru Cristos, Mântuitorul nostru”. ”Popor al lui Dumnezeu din această fâșie de pământ binecuvântat”, îndeamnă pontiful, ”nu-ți pierde speranța și nu ceda în fața descurajării! Redescoperă bucuria uimirii în fața mângâierii unui Tată care te cheamă la sine și te conduce pe drumurile vieții ca să guști roadele armoniei și ale păcii!”.
La finalul scrisorii, papa își exprimă urarea ca apropiata încheiere a Anului Jubiliar Rozalian să prilejuiască ”o nouă înflorire spirituală” și, prin docilitatea față de Duhul Sfânt, ”un îmbelșugat anotimp pastoral, gata să răspândească parfumul ospitalității și al milostivirii”.
