Papa Francisc merge duminică la Trieste pentru o vizită pastorală

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
6 iulie 2024 – Vatican News. Cu ocazia vizitei pastorale pe care papa Francisc o efectuează duminică, 7 iulie a.c., în orașul italian Trieste, cotidianul ”Il Piccolo” a publicat cu o zi înainte o introducere inedită a papei Francisc la o antologie de texte din discursurile și mesajele sale, publicată cu titlul ”Al cuore della democrazia” (La inima democrației -t.n.). Volumul, îngrijit de Libreria Editrice Vatican și de ”Il Piccolo” va fi distribuit gratuit duminică în contextul vizitei papale ca supliment la istoricul ziar din Trieste.

Agenda vizitei pastorale pe care papa Francisc o va efectua mâine la Trieste cuprinde, printre altele, un discurs la Săptămâna Socială a Catolicilor, întâlniri cu reprezentanți ai confesiunilor creștine, ai domeniului universitar, cu migranții și persoane cu dizabilități, o Sfântă Liturghie cu omilie și rugăciunea ”Angelus”.

Vă oferim aici ample paragrafe din Introducerea semnată de papa Francisc.

«Prezența mea la Trieste, un oraș cu o puternică aromă mittel-europeană datorită coexistenței diferitelor culturi, religii și grupuri etnice», scrie papa în introducerea publicației, «coincide cu evenimentul pe care Conferința episcopală italiană îl organizează în acest oraș, Săptămânile sociale ale catolicilor din Italia, dedicate în acest an temei "La inima democrației. Participarea între istorie și viitor".

Democrația, după cum bine știm, este un termen care își are originea în Grecia antică pentru a indica puterea exercitată de popor prin reprezentanții săi. O formă de guvernare care, deși s-a răspândit la nivel mondial în ultimele decenii, pare să sufere consecințele unui morb periculos, cel al "scepticismului democratic". Dificultatea democrațiilor de a face față complexității timpului prezent - gândiți-vă la problemele lipsei locurilor de muncă sau la paradigma tehnocratică copleșitoare - pare uneori să cedeze în fața fascinației populismului. Democrația are în sine o mare și indubitabilă valoare: faptul de a fi "împreună", faptul că exercitarea guvernării are loc în contextul unei comunități care se confruntă liber și laic în arta binelui comun, care nu este altceva decât un alt nume pentru ceea ce numim politică.

"Împreună" este sinonim cu "participare". Don Lorenzo Milani și băieții săi subliniau deja acest lucru în magistrala Scrisoare către un profesor: "Am învățat că problema celorlalți este aceeași cu cea pe care o am eu.  A ieși din ea împreună este politică, a ieși din ea singur este avariție". Da, problemele cu care ne confruntăm sunt ale tuturor și afectează pe toată lumea. Calea democratică este să le discutăm împreună și să știm că numai împreună putem găsi o soluție la aceste probleme. Pentru că într-o comunitate precum cea umană, nu te salvezi de unul singur. Nu se aplică nici axioma mors tua vita mea. Dimpotrivă. Chiar și microbiologia sugerează că umanul este structural deschis la dimensiunea alterității și la întâlnirea cu un "tu" care se află în fața noastră. Giuseppe Toniolo însuși, inspiratorul și fondatorul Săptămânilor sociale, a fost un cercetător în economie care a înțeles foarte bine limitele lui homo oeconomicus, adică ale acelei viziuni antropologice bazate pe "utilitarismul materialist", cum l-a numit el, care atomizează persoana, amputând dimensiunea sa relațională.

Aici, aș dori să spun acest lucru, gândindu-mă astăzi la ceea ce înseamnă "inima" democrației: împreună este mai bine pentru că singuri este mai rău. Împreună este bine pentru că singuri este trist. Împreună înseamnă că unu plus unu nu fac doi, ci trei, deoarece participarea și cooperarea creează ceea ce economiștii numesc valoare adăugată, adică acel sentiment pozitiv și aproape concret de solidaritate care apare din împărtășirea și prezentarea, de exemplu în spațiul public, a problemelor asupra cărora există o convergență.

La urma urmei, în cuvântul "participare" găsim sensul autentic a ceea ce înseamnă democrația, a ceea ce înseamnă să mergi la inima unui sistem democratic. Într-un regim statalist sau dirijist, nimeni nu participă, toți asistă, pasivi. Democrația, pe de altă parte, necesită participare, cerința de a face propria parte, de a risca dezbaterea, de a aduce în discuție propriile idealuri, propriile rațiuni. Să riști. Dar riscul este solul fertil pe care germinează libertatea. În timp ce a sta la balcon, a sta la fereastră la ceea ce se întâmplă în jurul nostru, nu este doar inacceptabil din punct de vedere etic, dar, egoist, nici înțelept sau convenabil.

Sunt multe chestiunile sociale în privința cărora, în mod democratic, suntem chemați să interacționăm: să ne gândim la o primire inteligentă și creativă, care cooperează și integrează, a migranților, un fenomen pe care Trieste îl cunoaște bine, fiind aproape de așa-numita rută balcanică; să ne gândim la iarna demografică, care afectează acum toată Italia și unele regiuni în special; să ne gândim la alegerea unor politici autentice pentru pace, care pun pe primul loc arta negocierii și nu alegerea rearmării. Pe scurt, la acea grijă față de ceilalți pe care Isus ne-o arată în mod continuu în Evanghelie ca fiind autentica atitudine în a fi oameni.

Fie ca de la Trieste, un oraș cu vedere către Marea Mediterană, un creuzet de culturi, religii și popoare diferite, o metaforă pentru acea fraternitate umană la care aspirăm în aceste vremuri întunecate de război, să poată izvorî un angajament mai convins pentru o viață democratică pe deplin participativă și orientată către adevăratul bine comun».