Papa Francisc: În confuzia vieții, să devenim căutători de esențial

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
20 august 2024 – Vatican News. O manifestare a cărei temă reprezintă „un insistent apel la responsabilitate”: scrie papa Francisc într-un mesaj transmis participanților la al 45-lea Miting pentru prietenia între popoare de la Rimini, în Italia, care se desfășoară în aceste zile sub genericul ”Dacă nu suntem în căutarea esențialului, atunci ce căutăm?”. Mesajul Sfântului Părinte este semnat de cardinalul secretar de stat Pietro Parolin, fiind adresat oficial episcopului diecezei de Rimini, mons. Nicolò Anselmi. 

Promovată de mișcarea bisericească Comuniune și Eliberare, manifestarea anuală de la Rimini a organizat anul acesta 140 de dezbateri, adresând celor 450 de invitați, din Italia și din alte țări, invitația de a se lăsa inspirați de cuvintele unui autor american, Cormac McCarthy, care aduce în atenție aspirația la esențial: ”Dacă nu suntem în căutarea esențialului, atunci ce căutăm?”.

”Tocmai în timp ce trecem prin vremuri complexe”, scrie papa în mesajul adresat participanților, ”căutarea a ceea ce constituie centrul tainei vieții și al realității este de importanță crucială. Epoca noastră, într-adevăr, este marcată de problematici diverse și de provocări semnificative, în fața cărora întâlnim uneori un sentiment de neputință, o atitudine defetistă și pasivă care pot conduce la a-și duce traiul și la a se lăsa copleșiți de efemer, până la a pierde sensul existenței. În acest cadru, este mai pertinentă ca niciodată alegerea de a porni pe urmele a ceea ce este esențial”.

”Papa Francisc”, se mai citește în mesaj, ”încurajează încercarea de a căuta, cu pasiune și entuziasm, ceea ce scoate la vedere frumusețea vieții, înfruntând chestiunea pusă de părintele Luigi Giussani când spunea în mod curajos că «inima este roasă de scleroză, adică de pierderea pasiunii și a gustului de a trăi. (...) Bătrânețea la douăzeci de ani și chiar mai înainte, bătrânețea la cincisprezece ani: aceasta este trăsătura lumii de astăzi» (Il senso religioso, Milano 2013, pp. 116-117)”.

”În timp ce bat vânturile reci ale războiului, adăugându-se la fenomenele recurente de injustiție, violență și inegalitate, precum și la urgența climatică gravă și la o mutație antropologică fără precedent, este necesar”, se afirmă în mesaj, ”a se opri și a se întreba: există ceva pentru ca merită să trăiești și să speri? Încă de la începutul pontificatului său, papa Francisc ne îndeamnă să citim chiar rezistențele, eforturile și căderile bărbaților și femeilor de astăzi ca un apel la reflecție pentru ca inima să se deschidă la întâlnirea cu Dumnezeu și fiecare să devină conștient de el însuși, de aproapele și de realitate”.

”Îndemnul său constant este de a ne face cerșetori de esențial, de ceea ce dă sens vieții noastre, despuindu-ne în primul rând de ceea ce împovărează cotidianul, după exemplul unui cățărător de munte care, ajuns în fața unui perete de stâncă, trebuie să se elibereze de superfluu ca să poată urca mai ușor. Făcând astfel, descoperim că valoarea existenței umane nu constă în lucruri, în succesele dobândite, în cursa competiției, ci mai presus de toate în acea relație de iubire care ne susține, înrădăcinând drumul nostru în încredere și în speranță: prietenia cu Dumnezeu, care se oglindește apoi în toate celelalte relații umane, este cea care întemeiază bucuria care nu va înceta niciodată. Suntem iubiți, acesta este adevărul esențial, un adevăr pe care însuși părintele Giussani îl vestea tinerilor universitari: «Sunteți iubiți. Acesta este mesajul care ajunge în viața voastră. (...) Acesta este Isus Cristos în istoria omului, începutul continuu al acestui mesaj: Sunteți iubiți. Ce este viața? Un a fi iubiți. Iar acest a fi pe care îl avem cu noi? Un a fi iubiți. Iar destinul? Un a fi iubiți» (Litterae Communionis Tracce, 1996, nr. 1)”.

”Pe aceeași lungime de undă”, continuă mesajul, ”papa Francisc amintește că ceea ce pentru noi este esențial, mai frumos, mai atrăgător și în același timp mai necesar este credința în Isus Cristos (Discurs la plenara Departamentului pentru doctrina credinței, 26 ianuarie 2024). Într-adevăr, numai Domnul mântuiește umanitatea noastră fragilă și, în mijlocul adversităților, ne face să experimentăm o veselie care altfel este imposibilă. Fără acest punct de ancoraj, barca vieții noastre ar ajunge la voia valurilor și ar fi în pericol să se scufunde”.

”A ne întoarce la esențialul care este Isus”, se citește în mesaj, ”nu înseamnă a evada din realitate ci, dimpotrivă, este condiția pentru a ne cufunda cu adevărat în istorie, pentru a o înfrunta fără a fugi de provocările ei, pentru a găsi curajul riscului și al iubirii chiar și atunci când s-ar părea că nu merită, pentru a trăi în lume fără nicio teamă. După cum scria pe atunci arhiepiscopul Montini (n.r. - viitorul papă Paul al VI-lea): Tu ești necesar pentru noi, o, Cristoase, o, Doamne, o, Dumnezeu-cu noi, ca să învățăm iubirea adevărată și să mergem în bucuria și puterea iubirii tale, de-a lungul drumului nostru anevoios (Omnia nobis est Christus. Scrisoare pastorală către arhidieceza de Milano pentru Postul Mare în 1955)”.

”Cu acest spirit, așadar, Sfântul Părinte”, se subliniază în mesaj, ”apreciază și împărtășește finalitatea Mitingului pentru a urmări esențialul ne ajută să luăm în mână viața noastră și să facem din ea un instrument de iubire, milostivire și compasiune, devenind un semn de binecuvântare pentru aproapele. În fața tentației descurajării, a complexității crizelor actuale și, în special, în fața provocării unei păci care pare imposibilă, Sfântul Părinte îi îndeamnă pe toți să devină protagoniști responsabili ai schimbării, colaborând activ la misiunea Bisericii pentru a da viață, împreună, unor locuri în care prezența lui Cristos să poată fi văzută și atinsă. Acest angajament coral poate să genereze o lume nouă, unde, în sfârșit, cea care triumfă este Iubirea care în Cristos ni s-a arătat, iar întreaga planetă să devină un templu de fraternitate”.

Mesajul transmis participanților la Mitingul de la Rimini se încheie cu binecuvântarea papei Francisc, însoțită de urarea ca bogatul program al manifestării, ”în multiplicitatea propunerilor și a limbajelor, să poată trezi în mulți dorința de a se face căutători de esențial și de a face să înflorească în inimi pasiunea pentru vestirea Evangheliei, izvor de eliberare de orice sclavie și putere care vindecă și transformă umanitatea”.