Dialogul papei cu jurnaliștii. Războiul din Gaza: este prea mult! Nu se fac pași pentru pace

Vatican News – 13 septembrie 2024. ”Războiul din Gaza este prea mult!” În timpul călătoriei de întoarcere de la Singapore la Roma – vineri, 13 septembrie 2024 - papa Francisc discută cu jurnaliștii care îl însoțeau și vorbește despre situația dramatică din Țara Sfântă. Sunt peste 41.000 de victime în Gaza. O întrebare a abordat subiectul alegerilor americane și dificultatea de a alege pentru un catolic. Cuvinte de deschidere despre China, pe care Francisc o numește „o promisiune și o speranță pentru Biserică”. Vă prezentăm în continuare câteva fragmente din conversația papei Francisc cu jurnaliștii.

Pei Ting Wong (The Streits Times, Singapore)
Papa Francisc, sper că v-ați bucurat de vizita dumneavoastră în Singapore ...
Nu mă așteptam să găsesc Singapore în acest fel. Se spune că este numit New York-ul Orientului: o țară dezvoltată, curată, oameni politicoși, orașul cu zgârie-nori mari și, de asemenea, o mare cultură interreligioasă. Întâlnirea interreligioasă pe care am avut-o la final a fost un model, un model de fraternitate.

Delfim De Oliveira, GMN TV (Grupo Média Nacional, Timor-Leste)
Sfinte Părinte, în Timorul ați folosit expresia „crocodili”. Ce ați vrut să spuneți prin aceasta?
Am luat imaginea crocodililor care vin pe plajă. Timorul de Est are o cultură simplă, familială, veselă, are mulți copii, mulți, iar eu, când am vorbit despre crocodili, am vorbit despre ideile care pot veni din exterior pentru a distruge această armonie pe care o aveți. Eu vă spun un lucru: am rămas îndrăgostit de Timorul de Est. Alt lucru?

Francisca Christy Rosana (Tempo Media Group, Indonezia)
Sper că ați avut un timp de neuitat în Indonezia, pentru că oamenii din țară, și nu doar catolicii, vă așteptau de mult timp. Papua și Indonezia au aceeași problemă: investițiile în sectorul minier sunt rezervate oligarhilor și între timp localnicii și nativii nu se bucură de beneficiile acestei activități. Ce credeți despre acest lucru și ce se poate face în această privință?
Aceasta este o problemă - voi spune - comună națiunilor în curs de dezvoltare. De aceea este important ceea ce spune doctrina socială a Bisericii: că trebuie să existe comunicare între diferitele sectoare ale societății. Ați spus că Indonezia este o țară în curs de dezvoltare și poate că unul dintre lucrurile care trebuie dezvoltate este tocmai acesta: relația socială. Dar am fost mulțumit de vizita în țara dumneavoastră. Foarte bună. Foarte frumoasă.

Matteo Bruni
Sanctitatea Voastră, presa din Papua Noua Guinee v-a urmărit călătoria cu mare interes, dar, din păcate, nu a fost posibil să aveți un jurnalist pe acest zbor. Așadar, aș dori să profit de această ocazie pentru a vă întreba dacă există ceva ce ați dori să ne spuneți despre Papua Noua Guinee, în special despre Vanimo, care este un loc în care cred că ați dorit personal să mergeți...
Mi-a plăcut țara și am văzut o țară în curs de dezvoltare puternică. Apoi am vrut să merg la Vanimo pentru a găsi un grup de preoți și călugărițe argentiniene care lucrau acolo și am văzut o organizație foarte frumoasă, foarte frumoasă acolo. Misionarii pe care i-am vizitat merg în pădure să-și desfășoare activitatea. Mi-a plăcut la Vanimo și țara, de asemenea.

Stefania Falasca (Tianou Zhiku)
Suntem aproape de reînnoirea acordului dintre China și Sfântul Scaun privind numirea episcopilor. Sunteți mulțumit sau nu de rezultatele dialogului de până acum?
Sunt mulțumit de dialogurile cu China, rezultatul este bun, chiar și pentru numirea episcopilor lucrăm cu bunăvoință. Și (pentru) acest lucru am auzit de la Secretariatul de Stat ((despre) cum merg lucrurile: sunt mulțumit. Un alt lucru este China: China pentru mine este o „ilusión” (aspirație, n.r.), în sensul că mi-ar plăcea să vizitez China, pentru că este o țară mare; admir China, respect China. Este o țară cu o cultură milenară, cu o capacitate de dialog, de înțelegere reciprocă care merge dincolo de diferitele sisteme de guvernare pe care le-a avut. Cred că China este o promisiune și o speranță pentru Biserică.

Anna Matranga (CBS News)
Având în vedere viitoarele alegeri din Statele Unite, aș dori să vă întreb: Ce sfat puteți da unui alegător catolic care trebuie să decidă între un candidat care este în favoarea avortului și altul care ar dori să deporteze 11 milioane de imigranți?
Ambii sunt împotriva vieții, atât cel care aruncă migranți, cât și cel care ucide copii. Amândoi sunt împotriva vieții. A-i arunca pe migranți, a nu le da migranților posibilitatea de a munci, a nu-i primi pe migranți este un păcat, este grav. Apoi, avortul. Știința spune că în luna concepției există toate organele unei ființe umane, toate. A face un avort înseamnă a ucide o ființă umană. Vă place sau nu cuvântul, dar este vorba de ucidere. Biserica nu este închisă pentru că nu permite avortul: Biserica nu permite avortul pentru că acesta ucide, este o crimă. În morala politică, se spune în general că a nu vota este rău, nu este bine: trebuie să votezi. Și trebuie ales răul cel mai mic. Cine este răul cel mai mic, acea doamnă sau acel domn? Nu știu, fiecare în conștiință să se gândească și să facă acest lucru.

Mimmo Muolo (Avvenire)
Există vreo posibilitate de mediere din partea Sfântului Scaun pentru a obține o încetare a focului și pacea sperată în Gaza?
Sfântul Scaun lucrează pentru acest lucru. Vă spun un lucru: în fiecare zi sun la parohia din Gaza. Sunt 600 de oameni acolo: creștini și musulmani, dar trăiesc ca frații. Dar ei îmi relatează lucruri rele, dificile. Nu pot califica dacă această acțiune de război este prea sângeroasă sau nu, dar vă rog, când vedeți cadavrele copiilor uciși, când vedeți că, din presupunerea că unii dintre militanți sunt acolo, se bombardează o școală: este urât, urât, urât. Uneori se spune că este un război defensiv sau nu, dar uneori cred că este prea mult, prea mult război și, îmi cer scuze că spun asta, dar nu mi se pare că se fac pași pentru pace. De exemplu, la Verona, am avut o experiență foarte emoționantă: un evreu, a cărui soție murise într-un bombardament, și unul din Gaza, a cărui fiică murise. Amândoi au vorbit despre pace, s-au îmbrățișat reciproc și au dat o mărturie despre fraternitate. Voi spune acest lucru: fraternitatea este mai importantă decât uciderea fratelui. Fraternitate, dându-și mâna unii cu alții. În cele din urmă, cel care câștigă războiul va găsi o mare înfrângere. Războiul este întotdeauna o înfrângere, întotdeauna.

Simon Leplâtre (Le Monde)
În Timorul de Est, ați vorbit despre tinerele victime ale abuzurilor sexuale. Desigur, mi-a venit în minte episcopul [Carlos Felipe Ximenes] Belo. În Franța avem un caz similar, cel al lui Abbé Pierre. Ce le-ați putea spune tuturor acelor oameni cărora le este greu să creadă că o persoană care a făcut atât de mult bine poate să fi comis și crime? Apropo de Franța, aș dori să știu: Veți fi la Paris cu ocazia redeschiderii Catedralei Notre-Dame?
Nu voi merge la Paris. Apoi l-ați menționat pe Abbé Pierre, care a făcut atât de mult bine, iar apoi a devenit evident că această persoană este un păcătos urât. Și aceasta este condiția noastră umană. Nu trebuie să spunem „să acoperim, să acoperim, astfel încât să nu se vadă”. Păcatele publice sunt publice și trebuie condamnate. Abuzul este, în opinia mea, un lucru demoniac, deoarece toate tipurile de abuz distrug demnitatea persoanei, toate tipurile de abuz încearcă să distrugă ceea ce suntem cu toții: chipul lui Dumnezeu. Sunt mulțumit când apar aceste cazuri.

Elisabetta Piqué (La Naciòn)
Veți merge în Argentina? Și apoi despre Venezuela: după cum știți, există o situație dramatică acolo. Ce mesaj le-ați transmite oamenilor din Venezuela?
Nu am urmărit situația din Venezuela, dar mesajul pe care îl voi da guvernanților: dialogați și faceți pace. Dictaturile nu servesc la nimic și se termină prost, mai devreme sau mai târziu. Și apoi, dacă voi merge în Argentina: este ceva încă nehotărât. Mi-ar plăcea să merg, este poporul meu; dar nu este încă decis, pentru că mai sunt câteva lucruri de rezolvat mai întâi.

Bonifasius Josie Susilo Hardianto (Kompas.Id)
Unele țări se retrag din angajamentul lor față de Acordul de la Paris, din cauza dificultăților economice, mai ales după pandemie. Ce părere aveți despre acest lucru?
Cred că problema climei este foarte gravă. De la reuniunea de la Paris (Cop21 din 2015, n.r.), care a fost punctul culminant, reuniunile climatice au luat-o la vale. Se vorbește, se vorbește, dar nu se acționează. Aceasta este impresia mea.

Matteo Bruni
Între timp, permiteți-ne să vă mulțumim, Sanctitatea Voastră ...
Vă mulțumesc, mulțumesc. Și înainte, curaj!