Papa, la Universitatea din Leuven (Belgia): Duhul Sfânt să deschidă spațiile gândirii și acțiunii
Cetatea Vaticanului - Adrian Dancă
28 septembrie 2024 - Vatican News. ”Duhul Sfânt pe care l-am primit în dar ne mână să căutăm, să deschidem spațiile gândirii noastre și ale activității noastre, până ne va conduce la tot adevărul”: a spus papa Francisc în discursul prezentat în seara de vineri, 27 septembrie a.c., în fața profesorilor Universității Catolice din Leuven (Louvain) cu ocazia călătoriei sale apostolice în Belgia.
După etapa luxemburgheză de opt ore (26 septembrie a.c.), papa Francisc a plecat în Belgia, unde rămâne timp de trei zile, sub genericul ”Pe cale împreună cu Speranța”. În prima zi a vizitei în Belgia, pontiful a avut o agendă marcată de întâlniri cu regele Filip și membrii Casei Regale la Castelul Laeken, tot aici având o întrevedere cu prim-ministrul țării, Alexander De Croo. Succesiv, papa a prezentat un discurs în fața autorităților țării și a Corpului Diplomatic, discursul fiind adresat, în realitate, întregii Europe.
Vineri, începând cu ora 16.30, papa a mers în vizită la Universitatea Catolică din Leuven, de limba flamandă, unde a prezentat un discurs despre misiunea cercetării intelectuale în mijlocul provocărilor societății contemporane. ”Prima îndatorire a universității”, a spus papa în discurs, este ”să ofere o formare integrală astfel încât persoanele să primească instrumentele necesare prin care să interpreteze prezentul și să planifice viitorul. Într-adevăr, formarea culturală nu este niciodată un scop în sine, iar universitățile nu trebuie să cadă în pericolul de a deveni catedrale în pustiu. Prin natura lor, ele sunt locuri de propulsie a ideilor și a stimulentelor noi pentru viața și gândirea omului, precum și pentru provocările societății, altfel spus, spații generative”.
”E frumos”, a reluat pontiful, ”să ne gândim că universitatea generează cultură, generează idei, dar mai ales promovează pasiunea pentru căutarea adevărului, în slujirea progresului uman. Instituțiile catolice de învățământ superior, cum este aceasta, sunt chemate să ofere contribuția decisivă a plămezii, sării și luminii Evangheliei lui Isus Cristos și ale Tradiției vii a Bisericii, mereu deschisă la noile scenarii și la noile propuneri” (cf. Veritatis gaudium, nr. 3). Doresc să vă adresez, de aceea, un simplu îndemn: lărgiți frontierele cunoașterii! Nu e vorba de a multiplica noțiunile și teoriile, ci de a face din formarea academică și culturală un spațiu vital, care îmbrățișează viața și vorbește de viață”.
Papa a făcut apoi o referință la pagina biblică, luată din Prima Carte a Cronicilor (4,10), în care Iaebeț, care înseamnă ”durere”, îi adresează lui Dumnezeu această rugăminte: ”Dacă m-ai binecuvânta şi mi-ai mări teritoriile!”. Rugătorul, a subliniat papa, ”nu vrea să rămână închis în propria durere, târându-se în lamentațiune, și îl roagă pe Domnul să-i lărgească hotarele vieții sale pentru a intra într-un spațiu binecuvântat, mai mare, mai primitor. Contrariul a toate acestea este închiderea. A lărgi hotarele și a deveni un spațiu deschis pentru om și pentru societate este marea misiune a universității”.
Papa Francisc: ”În contextul nostru, ne găsim, într-adevăr, în fața unei situații ambivalente, în care hotarele sunt restrânse. Pe de o parte, suntem cufundați într-o cultură marcată de renunțarea la căutarea adevărului. Am pierdut pasiunea neliniștită a căutării pentru a ne refugia în comoditatea unei gândiri slabe – drama gândirii slabe – pentru a ne refugia în convingerea că totul este la fel, că un lucru are aceeași valoare ca altul, că totul este relativ. Pe de altă parte, când în contextele universitare și chiar în alte domenii se vorbește de adevăr, se coboară deseori într-o atitudine raționalistă, potrivit căreia poate fi considerat adevărat numai ceea ce putem măsura, experimenta și atinge, ca și cum viața ar fi redusă doar la materie și la ceea ce este vizibil. În ambele cazuri, teritoriile sunt restrânse”.
În primul caz, a reluat papa, avem ”oboseala spiritului”, care ne înmânează o incertitudine permanentă și lipsa de pasiune, ca și cum ar fi inutil a căuta un sens într-o realitate care rămâne incomprehensibilă. În al doilea caz, avem ”raționalismul fără suflet”, în care astăzi riscăm să ne prăbușim din nou, fiind condiționați de cultura tehnocratică.
Papa Francisc: ”Dragi profesori, pentru a înfrunta oboseala spiritului și raționalismul fără suflet, să învățăm și noi să ne rugăm asemenea lui Iaebeț: Doamne, lărgește hotarele noastre (cf. 1Cr 4,10). Să cerem ca Dumnezeu să binecuvânteze munca noastră, în serviciul unei culturi capabile să înfrunte provocările de astăzi. Duhul Sfânt pe care l-am primit în dar ne mână să căutăm, să deschidem spațiile gândirii noastre și ale activității noastre, până ne va conduce la tot adevărul (cf. In 16,13). Suntem conștienți (...) că încă nu știm totul, dar, în același timp, tocmai această limită trebuie să vă împingă mereu înainte, să vă ajute să păstrați aprinsă flacăra căutării și să rămâneți o fereastră deschisă la lumea de astăzi”.
”De acest lucru avem nevoie”, a spus papa la încheiere, de ”o cultură care își lărgește hotarele”, care nu este ”sectantă”, nici nu se situează deasupra celorlalți ci, dimpotrivă, stă în ”aluatul lumii” aducând în mijlocul acesteia plămada bună, care contribuie la binele umanității. ”Aceasta este îndatorirea, speranța mai mare”, a subliniat papa, ”care vă este încredințată”.
Papa Francisc: ”Un teolog din această țară, fiu și profesor al acestei universități, a afirmat: Suntem noi rugul aprins care-i permite lui Dumnezeu să se arate (A. Gesché, Dio per pensare. Il Cristo, Cinisello Balsamo 2003, 276). Păstrați aprinsă flacăra acestui foc, lărgiți teritoriile! Fiți neliniștiți, vă rog, cu acea neliniște a vieții, fiți căutători ai adevărului și nu stingeți niciodată pasiunea ca să nu cedați la trândăvia gândirii, o maladie foarte urâtă. Fiți protagoniști în a genera o cultură a incluziunii, compasiunii, atenției față de cei mai slabi și față de marile provocări ale lumii în care trăim”.
Cu ocazia întâlnirii cu profesorii universitari de la Leuven, papa Francisc a lăsat aceste cuvinte în Cartea de onoare: ”Fie ca această veche și mare universitate să formeze mereu minți și inimi deschise la adevăr, capabile să înțeleagă semnele timpurilor și devotate cauzelor nobile ale vieții civile. Nu uitați: realitatea este superioară ideii, întregul este superior părții, unitatea este superioară conflictului, timpul este superior spațiului”.
Așa cum s-a spus, Universitatea Catolică din Louvain a fost fondată în 1425 de papa Martin al V-lea la inițiativa ducelui Ioan al IV-lea de Brabant. Celebra universitate a avut un parcurs unitar până în 1968, când a fost despărțită, pe baza diferențelor lingvistice, în două universități: una, numită ”Katholieke Universiteit Leuven”, de limba flamandă, cu sediu la Louvain, cealaltă, ”L’Université Catholique de Louvain”, de limba franceză, cu sediul în noul oraș înființat în mod expres, Louvain-la-Neuve, situat la vreo 20 de km sud-vest de Louvain. După vizita de vineri la Universitatea din Leuven, unde a întâlnit profesorii, papa merge sâmbătă după-amiază în vizită la Universitatea din Louvain-la-Neuve, pentru o așteptată întâlnire cu studenții. Duminică, în ultima zi a călătoriei apostolice în Belgia, pontiful prezidează Sfânta Liturghie și conduce rugăciunea ”Angelus”, după care se întoarce la Roma.
