Papa , la adunarea diecezană a Romei: Să ducem speranța la cei săraci din oraș!

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
26 octombrie 2024 – Vatican News. ”A duce săracilor vestea cea bună, a coase țesutul social care s-a rupt și a semăna speranța” este întreitul mandat pe care papa Francisc l-a încredințat diecezei de Roma cu ocazia Adunării Diecezane desfășurate în seara de vineri, 25 octombrie a.c. (după închiderea ediției noastre zilnice), în bazilica Sfântul Ioan de la Lateran, catedrala Romei.

Întâlnirea papei cu membrii Adunării Diecezane a marcat încheierea parcursului pastoral intitulat ”(In)Egalități”, pe care dieceza papei l-a început în luna februarie. Parcursul pastoral amintit se inspiră, în largă parte, din dezbaterile  unui simpozion diecezan desfășurat în urmă cu 50 de ani pe tema ”Responsabilitatea creștinilor în fața așteptărilor de caritate și dreptate în orașul Roma”. Manifestarea de atunci, a spus papa,  ”a marcat drumul bisericesc și social al orașului”, ocazie în care ”Biserica din Roma a vrut să asculte numeroasele suferințe care o afectau, îndemnându-i pe toți să se gândească la responsabilitățile creștinilor în fața relelor Bisericii și ale orașului, intrând în dialog cu acestea și zdruncinând conștiința civică, politică și creștină a multor persoane”.

La cinci decenii de la acel eveniment, a remarcat Sfântul Părinte, ”rezumatele și mărturiile” prezentate la actuala adunare diecezană ”ne pun, din nefericire și încă o dată, în fața unei triste realități: chiar și astăzi și până astăzi sunt nenumărate inegalitățile și formele de sărăcie care afectează multe domenii ale orașului. Dacă, pe de o parte, toate acestea ne întristează, pe de alta, ne fac să înțelegem cât este încă de lungă calea de parcurs. Să știm că sunt persoane care trăiesc pe stradă, tineri care nu reușesc să găsească un loc de muncă sau o casă, bolnavi și bătrâni care nu au acces la îngrijiri medicale, tineri care se prăbușesc în dependența de droguri și multe alte forme moderne de dependență, persoane marcate de suferință mentală care trăiesc în stare de abandon sau disperare – toate acestea nu pot fi doar o realitate din statistică. Sunt fețe de oameni, povești de viață ale fraților și surorilor care ne privesc și ne interpelează: Ce putem să facem noi? Vedem în povestea de viață rănită a acestor persoane chipul lui Cristos care suferă? Suntem capabili să-l vedem? Ne dăm seama de existența problemei pentru a ne ocupa de ea? Ce putem să facem împreună?”.

Pornind de la aceste întrebări, asumate în lumina Cuvântului lui Dumnezeu care a fost proclamat la începutul adunării diecezane, papa a împărtășit o amplă reflecție, cu referințe concrete la viața de zi cu zi a locuitorilor Romei, bazată pe trei aspecte.

Mai întâi, a duce săracilor Vestea cea bună, conștienți că ”săracii sunt trupul lui Cristos și, asemenea unui sacrament, îl fac văzut în ochii noștri”. ”Isus nu ne oferă o soluție magică pentru a rezolva sărăcia, dar ne cere să le ducem acestora vestea cea bună. Iar vestea cea bună de vestit celor săraci înseamnă, mai întâi de toate, să le spunem că ei sunt iubiți de Domnul, că în ochii lui Dumnezeu ei sunt prețioși, că demnitatea lor – deseori încălcată de lume – este sacră înaintea lui Dumnezeu”. ”Biserica este chemată să-și asume un stil care îi pune în centru pe cei afectați de diferite forme de sărăcie, iar acestea sunt atât de multe: cei săraci în hrană și speranță, cei cărora le este foame de dreptate, cei însetați de viitor, cei nevoiași de legături adevărate pentru a înfrunta viața. Să ne facem prezenți alături de cei săraci și să devenim pentru ei semnul delicateței lui Dumnezeu”.

În al doilea rând, a repara țesutul social care s-a rupt. Imaginea hainei care s-a rupt și trebuie cusută, a notat papa Francisc, a inspirat și genericul întâlnirii din seara de vineri: ”Ricucire lo strappo”. ”E adevărat, ceva s-a rupt. Marele țesut social, din cauza inegalităților, cunoaște zi de zi rupturi care fac rău|. De exemplu, s-a întrebat episcopul Romei, ”cum putem accepta ca în orașul nostru să se arunce la gunoi chintale de hrană și, în același timp, să existe familii care nu au de mâncare? Cei săraci merg să caute hrana pe care restaurantele o aruncă seară de seară”. Aceleași întrebări sunt valabile în domeniul locuințelor sau al îngrijirilor medicale. ”Iată de ce este necesar”, a reluat papa, ”să coasem această ruptură angajându-ne să construim alianțe care să pună în centru persoana umană și demnitatea ei”. În această privință, papa a cerut participanților la adunarea diecezană să valorizeze mai mult, în activitatea pastorală obișnuită și la cateheză, gândirea socială a Bisericii pentru ca ”Evanghelia să fie tradusă în diversele situații de astăzi și să ne facă mărturisitori de dreptate, pace și fraternitate”.

În fine, a semăna speranță. Acesta este un ”angajament pe care suntem chemați să ni-l asumăm în vederea apropiatului Jubileu, care am vrut să fie marcat de speranța creștină. În bula de indicțiune a Jubileului, i-am îndemnat pe toți”, a amintit pontiful, ”să se gândească la semne de speranță în favoarea păcii, a vieții umane, a celor bolnavi, a deținuților, a migranților, a bătrânilor și a săracilor. Vă adresez tuturor un apel puternic la realizarea unor fapte concrete de speranță”, pentru că ”astăzi trebuie să lansăm noi procese, noi procese de speranță: să visăm speranța și să construim speranța prin angajamentul nostru, un angajament responsabil și solidar”.  Papa a amintit, în această privință, ceea ce poetul Charles Peguy spunea despre speranță: ”Credința este o mireasă credincioasă. Caritatea este o mamă. Speranța este o fetiță neînsemnată. Și totuși, fetița aceea va traversa lumile”.

”Dragi frați, dragi surori”, a spus papa la încheierea adunării diecezane, ”putem traversa și noi lumile sărăciei ducând speranța Evangheliei. Vă mulțumesc pentru tot ceea ce faceți în Biserica din Roma și în orașul Roma. Mă rog pentru voi pentru ca să fiți mărturisitori îndrăzneți ai Evangheliei, capabili să ducă vestea cea bună săracilor, să refacă țesutul care s-a rupt și să semene speranță”.