Papa Francisc, duhovnicilor franciscani din ”Sf. Petru”: smerenie, ascultare și îndurare
Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
24 octombrie 2024 – Vatican News. Smerenia duhovnicului, ascultarea penitentului și îndurarea lui Dumnezeu au fost în centrul discursului prezentat de papa Francisc la audiența cu preoții duhovnici ai bazilicii Sfântul Petru. Audiența, desfășurată în Sala Consistoriului din Palatul Apostolic, a fost prilejuită de împlinirea a 250 de ani de când papa Clement al XIV-lea (prin documentul motu proprio ”Miserator Dominus” din 10 august 1774) a încredințat ordinului Fraților Minori Conventuali slujirea spovezilor în bazilica Sântul Petru.
În rândul celor peste 40 de mii de persoane care intră zilnic în bazilica petrină, a remarcat papa Francisc, se întâlnesc diferite motivații spirituale și culturale, dar în toți, în mod conștient sau inconștient, ”se află o mare căutare: căutarea lui Dumnezeu, frumusețea și bunătatea veșnică”. Prezența duhovnicilor la confesional este importantă pentru că permite penitenților să-L întâlnească pe Domnul milostivirii la sacramentul reconcilierii, iar celorlalți, să vadă că Biserica îi primește ca o ”comunitate de mântuiți și iertați care cred, speră și iubesc în lumina și cu puterea blândeții lui Dumnezeu”.
Papa a vorbit apoi, pe larg, duhovnicilor franciscani de la bazilica Sfântul Petru despre trei dimensiuni semnificative ale slujirii lor la scaunul de spovadă. Mai întâi de toate, smerenia duhovnicului, care trebuie să fie conștient că este el însuși un penitent care caută iertare. În al doilea rând, ascultarea penitentului, din convingerea că ”a asculta nu înseamnă doar a sta ca să auzi ceea ce spun persoanele, ci a primi, mai presus de toate, cuvintele lor ca pe un dar al lui Dumnezeu pentru propria convertire, cu docilitate, ca lutul din mâinile olarului (cf. Is 64,7)”. În fine, milostivirea lui Dumnezeu, duhovnicii fiind ”împărțitori ai iertării lui Dumnezeu” și, prin urmare, ”oameni de milostivire, solari, generoși, gata să înțeleagă și să consoleze prin cuvinte și atitudini”, ei având ”un singur medicament de vărsat pe rănile fraților: milostivirea lui Dumnezeu”.
În această privință, papa a amintit că Sfântul Leopold Mandić spunea deseori: ”De ce ar trebui să umilim mai mult sufletele care vin să se prosterneze la picioarele noastre? Oare ele nu sunt deja îndeajuns de umilite? Oare Isus i-a umilit pe vameș, pe femeia adulteră ori pe Magdalena?”, pentru ca apoi, același Sfânt să adauge: ”Dacă Domnul mi-ar reproșa o mărinimie prea mare, i-aș spune: Stăpâne binecuvântat, acest exemplu greșit mi l-ați dat Dumneavoastră, murind pe cruce pentru suflete, mișcat de caritatea voastră dumnezeiască” (cf. Lorenzo da Fara, Leopoldo Mandic. L'umanità, la santità, ed. Velar, 1989).
”Domnul să ne dăruiască harul de a repeta la rândul nostru aceleași cuvinte!”, a adăugat papa la finalul discursului, menționând că, după moartea recentă a duhovnicului său, merge să se spovedească la Frații franciscani din bazilica Sfântul Petru.
De adăugat că printre limbile în care credincioșii se pot spovedi în bazilica Sfântul Petru se află, de peste 20 de ani, și limba română.
